Doua carti din veacuri trecute despre o Romanie care nu mai exista deloc

Daca aveti in seara aceasta – joi, 16 iunie – drum prin centrul Bucurestiului, ar fi bine daca ati ajunge pe la Clubul Taranului. La ora 18 30, e o dubla lansare de carte din colectia Humanitas Vintage: Calatorie in Romania de Sir Sacheverell Sitwell, in traducerea Mariei Berza si Ce am auzit de la altii de Radu Rosetti, cu o prefata de Neagu Djuvara. Vorbesc, Gheorghe Lazar si Constanta Vintila Ghitulescu, cercetători la Institutul de Istorie „Nicolae Iorga“, si Simion Caltia, lector la Facultatea de Istorie, Universitatea Bucuresti.

Canta formatia de muzica veche romaneasca Trei parale.

Calatorie in Romania de Sir Sacheverell Sitwell, aparuta initial in 1937, include un traseu etnografic care nu va mai putea fi reprodus niciodata si perspectiva unui sir englez, initiator al celebrei Triade Sitwell, una dintre cele mai influente asociatii literare ale vremii

În 1937, scriitorul britanic Sacheverell Sitwell a fost invitat de familia de vechi boieri Callimachi să ne viziteze ţara. Rod al unui aranjament privat, călătoria unui cetăţean britanic atât de cultivat şi de pătrunzător s-a dovedit mai fructuoasă decât orice acţiune de propagandă culturală pusă la cale de vreun minister de resort. Peste nici un an, Sitwell a publicat la Londra volumul Roumanian Journey, splendid tipărit şi legat, îmbogăţit cu fotografii în alb-negru de o frumuseţe extraordinară, pe care ediţia de faţă le recuperează în bună parte. Cartea lui Sacheverell Sitwell este un document complex şi emoţionant despre România interbelică, aşa cum apare ea unui călător străin, şi nu cum suntem prea adesea tentaţi să o supraidealizăm dintr-o perspectivă prea românocentristă. Este o Românie aflată, la acea vreme, la cea mai mare întindere teritorială şi, în consecinţă, la cea mai diversă înfăţişare culturală şi etnografică, un regat prosper şi tolerant, deopotrivă modern şi tradiţional, în care toţi locuitorii săi trăiesc în linişte şi pace. Şi totuşi interesul documentar al acestei cărţi aproape că este pus în umbră de emoţia sfâşietoare de a descoperi, prin ochii unui călător străin, un paradis pierdut pentru totdeauna.

Ce am auzit de la altii de Radu Rosetti, veacul al XIX-lea revazut de un povestitor inzestrat, membru al unei familii boieresti, care, facand genealogia detaliata a neamului sau, portretizeaza de fapt o categorie sociala care avea sa dispara in curand.

„În copilăria şi tinereţa mea fostu-mi-a dat să fiu încunjurat de părinţi, rude, oameni de casă, ţarani şi slugi cari trăise viaţa celor dintăi şăsăzeci de ani ai veacului şi cari, de la bătrânii lor, auzise multe despre o viaţă şi obiceiuri şi mai îndepărtate în negura timpurilor. Mulţi din ei, în primul rând tata şi mama, erau nişte povestitori neîntrecuţi: cu dor îmi aduc aminte de lungile lor povestiri în lungile sări de iarnă, la ţară.

Partea ce mi-a rămas în minte din multele lor povestiri spus-o-am şi eu treptat copiilor şi cunoştinţilor mele. Cu toţii m-au îndemnat să pun aceste amănunte ale vieţii noastre de altădată pe hârtie, ca să nu dispară fără urmă, odată cu mine.“

Povestitor neîntrecut a fost şi Radu Rosetti, care a urmat îndemnul apropiaţilor şi a lăsat trei volume de amintiri. Cel dintâi, Ce am auzit de la alţii, este istoria Principatelor între veacurile al XVIII-lea şi al XIX-lea construită minuţios din întâmplări pline de tâlc petrecute în vremuri pline de dramatism şi de schimbări, cu eroi plini de savoare.

„Cea mai preţioasă memorialistică din literatura română”. (E. LOVINESCU)