Cazul dronelor rusești care intră în România: E greu să apeși pe trăgaci, dar nici să răsufli ușurat că „drona a plecat spre Ucraina” nu e o soluție 

Știrea despre drona rusească care s-a plimbat sâmbătă prin spațiul aerian românesc este în toată presa internațională. Motivul este evident: incidentul vine la trei zile după ce alte 19 aparate de zbor fără pilot ale Rusiei au intrat în spațiul aerian polonez. Polonia a ripostat: a ridicat avioanele de la sol care au doborât o parte dintre drone. România nu a făcut-o. Și de aici se ridică niște semne de întrebare. 

Mașini zburătoare de ucis civili

Ca să știm de la început despre ce vorbim, drona care a intrat în spațiul aerian românesc, în Delta Dunării, aproape de Chilia Veche, este una de tip Geran, după cum ne-a informat Ministerul Apărării Naționale.

Dronele Geran sunt de fabricației iraniană (Shahed-136), de tip kamikaze, adică sunt concepute să se autodistrugă la impactul cu o țintă. De la începutul războiului din Ucraina, Rusia le-a folosit foarte mult pentru atacarea infrastructurii civile din această țară: porturi, nave, instalații energetice și așa mai departe.

Românii din localitățile de pe brațul Chilia, din Delta Dunării, sunt familiarizați cu aceste aparate de zbor, ar putea să țină conferințe pe această temă. Le-au văzut în acțiune, în timp ce aruncă în aer instalații, nave și camioane din porturilor ucrainene Ismail, Reni sau Kilia. Sau, mai aproape de casele lor, le-au găsit resturile prăbușite la sol, după ce au fost doborâte de antiaeriana ucraineană. Există pe internet multe imagini filmate cu exploziile produse de Geran. Sunt înspăimântătoare.

„Drona a plecat spre Ucraina”

Cu toate acestea, după cum ne explică ministrul Apărării, Ionuț Moșteanu, piloții români de pe cele două avioane F16 ridicate sâmbătă de la sol au decis să nu tragă.  

„Drona nu a fost doborâtă. Radarele au interceptat-o şi au văzut-o venind spre spaţiul nostru aerian. Avioanele s-au ridicat şi au văzut-o. Au fost foarte aproape să o dea jos, drona zburând foarte jos, la un moment dat a plecat spre Ucraina”, a declarat Ionuț Moșteanu.

„Drona a orbitat pentru aproximativ 50 de minute, de la NE de Chilia Veche spre SV de Izmail, și a părăsit spațiul aerian național în dreptul localității Pardina, îndreptându-se către Ucraina. (…) Piloții au primit autorizarea de a doborî ținta, însă în momentele în care au avut contact direct, au evaluat riscurile colaterale și au decis să nu deschidă focul”, a precizat astăzi Ministerul Apărării Naționale.

Despre ce riscuri colaterale este vorba? Ca gloanțele trase de avioanele F-16 să nu ajungă cumva la sol, având în vedere că drona zbura la altitudine mică. 

Există o lege care permite doborârea dronelor

În ciuda unor speculații care s-au făcut în aceste zile, există Legea 73 din 2025 care permite armatei române să doboare drone. Se pare deci că nu despre lege a fost vorba. Ci, pur și simplu, despre o decizie luată pe moment, poate de piloți, cum spune Moșteanu, sau poate chiar de ministrul Apărării sau de președintele țării, de a nu apăsa pe trăgaci.

Era o decizie grea, indiscutabil. Ar fi fost o premieră, după zeci de ani de pace, ca un pilot român să trimită un proiectil într-un aparat de zbor rusesc, fie el și fără pilot.

Decizia de a nu trage a fost ușurată de faptul că, „drona a plecat spre Ucraina”.Ce noroc. 

Nu știm ce s-a întâmplat cu ea dar, pe baza experiențelor anterioare, putem specula că ar fi putut ataca infrastructură civilă din porturile ucrainene. Poate chiar ar fi omorât pe cineva. Nu știm acum, doar speculăm. Comunicarea oficialilor noștri se oprește la această propoziție menită să ne liniștească: „drona a plecat spre Ucraina”.

Dar dacă ar fi omorât un etnic român din Ucraina?

Presa din țara vecină ne ironizează că nu am doborât-o, iar președintele acestei țări, Volodimir Zelenski ne avertizează că ar fi greșit să presupunem că „a fost o greșeală a rușilor”, deoarece „armata rusă știe exact unde se îndreaptă dronele sale și cât timp pot opera în aer”. „Rutele lor sunt întotdeauna calculate”, a spus liderul de la Kiev. 

Sigur, ați putea spune, ucrainenii au tot interesul să inflameze spiritele pentru că-și doresc să atragă NATO într-un conflict. E posibil orice. 

„Polonia se pregătește pentru cele mai rele scenarii”, spune o analistă de securitate poloneză intervievată de HotNews.  Nu avem argumente s-o contrazicem, dar nici nu cred că trebuie să fim mai speriați decât e cazul. 

Totuși, această ușurare a ministrului Apărării care ne-a transmis că drona nu a fost doborâtă pentru că a plecat singură să facă prăpăd în altă parte, ridică niște semne de întrebare.

Adică noi, românii, ar trebui să fim ușurați că aparatul de zbor cu explozibil s-a dus să ucidă ucraineni, nu români? Dar dacă ar fi vorba despre etnici români care trăiesc în Bugeac (sudul Basarabiei), nici atunci nu ne-ar păsa ce s-a întâmplat cu drona? Altfel, prin declarații politice, suntem foarte sensibili când vine vorba despre românii din Ucraina. Dar nu și când am puteam face ceva concret ca să le salvăm viața. 

Nu sunt adeptul unor măsuri disproporționate împotriva unor acțiuni despre care analiști cu experiență le numesc „provocări ale Rusiei”. Pe de altă parte, am dreptul să mă întreb care este, de fapt, strategia României în privința dronelor rusești. 

În afară de faptul că ne rugăm „Doamne ajută, să se detoneze pe teritoriul Ucrainei, nu pe al României”, mai facem ceva? Am dreptul că mă întreb numai dacă mă gândesc cât de greu a fost adoptată o lege care să permită armatei române să doboarele dronele care intră în spațiul aerian românesc.

Și dacă de acum înainte, astfel de incidente vor fi tot mai dese, pentru că Rusia va dori să vadă până unde merge răbdarea NATO, ce facem atunci? Mă îndoiesc că e suficient doar să-l chemăm pe ambasadorul Rusiei să-i cerem socoteală. 

Știu că e greu să apeși pe trăgaci. Dar, la un moment dat, poate aceasta este singura soluție.  

Jurnalistul Gabriel Bejan trimite în fiecare marți dimineață newsletterul „Rațiunea, înapoi!”, o sinteză clară și echilibrată a celor mai importante evenimente din actualitatea politică, economică și internațională. Dacă vă interesează contextul din spatele știrilor, vă puteți abona aici: