Cu franchete, despre francul elvetian. Despre marirea si decaderea lui in istorie

Azi, romanii imprumutati in franci elvetieni alearga dupa batiste de unica folosinta ca sa isi stearga lacrimile provocate de scumpirea ratelor bancare. In scurta sa istorie (francul a fost introdus acum doar 160 de ani), francul elvetian a cunoscut numeroase episoade de apreciere si de prabusire in raport cu valutele vremii. Inainte de infiintarea Statului federal, dreptul de a emite moneda apartinea autoritatilor cantonale si unor autoritati religioase. Valutele straine– in numar de 860– reprezentau 80% din totalul banilor care circulau pe teritoriul Confederatiei, iar deconturile comerciale se faceau cu mare dificultate, scrie Dan Popa pe blogul lui.

7 mai 1850: Confederatia elvetiana adopta francul ca moneda unica pe teritoriul statelor sale. Se introduce fain frumos etalonul argint. Din 1860, francul devine convertibil in argint si aur.

23 decembrie 1865: Elvetia formeaza impreuna cu Franta, Belgia si Italia (s-a alaturat din 1868 si Grecia) Uniunea Monetara Latina.

1906: Se infiinteaza Banca Nationala a Elvetiei, dupa ce anterior, cateva initiative similare au fost respinse prin referendum de populatie.

1910: Banca Elvetiei devine singura institutie autorizata sa bata moneda.

1911: BNS tipareste primele bancnote de 100 de franci si apoi de 1000 de franci.

1924: Liechtenstein adopta francul elvetian ca moneda.

31 decembrie 1926: Uniunea Monetara Latina moare putin. Francul devine singura si unica moneda cu putere circulatorie in Elvetia.

1929: Revine standardul aur, abandonat in 1914.

1931: Marea Britanie abandoneaza etalonul aur.

1933: Convertibilitatea dolarului SUA e suspendata. Elvetia decide sa mentina etalonul aur.

26 septembre 1936: Ca urmare a crizei mondiale, francul devine o moneda de refugiu si se apreciaza puternic, provocandu-le pierderi exportatorilor. Consiliul Federal decide sa deprecieze francul cu 30%.

15.11.1937: Se incheie un gentlemen’s agreement intre BNS si bancile comerciale, in vederea reducerii depozitelor nerezidentilor si combaterii tezaurizarii bancnotelor.

1939-1945: In perioada celui de-al doilea razboi mondial, francul devine moneda cea mai stabila a Europei.

Iulie 1944: Se incheie acordul de Bretton Woods.

29 iunie 1954: Consiliul Federal anuleaza provizoriu convertibilitatea in aur. Abandonul definitiv al etalonului aur devine definitiv in 2000.

Decembrie 1973: Consiliul Federal adopta regimul de schimb flexibil. Din cauza crizei petroliere, francul elvetian se apreciaza puternic.

15 iunie 1976: Banca Nationala a Elvetiei semneaza o intelegere cu bancile private locale prin care acestea se obliga sa nu speculeze impotriva francului.

1991-2001: Razboiul din Golf, apoi atentatele din SUA fac ca francul sa se aprecieze puternic.

2002: Introducerea euro in 12 state ale UE. Francul slabeste temporar.

2009: Criza economica europeana apoi criza datoriilor duc la noi episoade de intarire a francului.

2010: Sindicatele sugereaza ancorarea francului la euro sau incheierea unui nou acord ca cel din 1976.

Ianuarie 2011: Secretariatul de Stat pentru Economie (Seco) organizeaza o reuniune dedicata analizei situatiei monedei.

Comenteaza pe blogul lui Dan Popa