Garajistul Ferrari

La sfarsitul anilor ’50 si inceputul anilor ’60, intr-o perioada in care Cooper si Lotus incepeau sa castige in mod regulat, punand in umbra masinile din Maranello, Enzo Ferrari avea prostul obicei de a insulta aceste echipe numindu-le „garajisti”. Mai mult, Commendatore spunea ca lipsa de traditie nu le ofera nici un drept sa evolueze alaturi de marile echipe din Formula 1.

In ipostaza sa de constructor, chiar daca la o capacitate de productie limitata, Enzo considera ca Ferrari se afla in aceeasi linie cu Alfa Romeo, Lancia, Maserati, Mercedes-Benz, Porsche si, mai tarziu, Renault. Acesti „granzi” erau producatori veritabili de automobile, renumiti pentru faptul ca isi construiau singuri bolizii destinati curselor.

De cealalta parte, „garajijstii” achizitionau motoare de la Coventry-Climax sau propulsoare modificate Ford OHV, transmisiile proveneau de la ZF sau Hewland iar franele erau si ele imprumutate de la Girling sau Lockheed.

Toate acestea erau apoi montate pe un sasiu rudimentar, materializat printr-o structura tubulara sudata, masina astfel rezultata fiind aruncata in batalia impotriva „granzilor”.

Asa cum era de asteptat, odata cu dezvoltarea Formulei 1, „garajistii” si-au taiat partea leului, ajungandu-se ca in 2005 toate echipele de pe grila, cu exceptia celor de la Ferrari si Toyota, sa aiba radacini in tagma mai putin apreciata de marele Enzo. Echipa care evolueaza astazi sub numele de Renault a vazut lumina zilei gratie eforturilor facute de Ted Toleman.

McLaren si-a inceput activitatea intr-un atelier din Colnbroock, in timp ce Williams a plecat la drum din stabilimentul de la Didcot. Stabilita la Brackley, BAR (Honda la ora actuala) isi are originea in gruparea condusa de Ken Tyrell. Stewart Grand Prix a activat la Milton Keynes, echipa fostului campion mondial transformandu-se apoi in Jaguar Racing si ulterior in Red Bull Racing.

Si nu cred ca mai are rost sa detaliem situatia celor de la Sauber, Jordan si Minardi, stabilite la Hinwil, Northampton si respectiv Faenza. A venit apoi anul 1988, cand disparitia lui Enzo Ferrari a facut uitat termenul de „garajist”. Nu inainte ca acesti independenti sa treaca printr-un prim razboi cu FOCA/FISA.

Conflictul a fost sensibil diferit fata de situatia actuala, in care axa FIA/FOM/Ferrari este pusa in fata asociatiei constructorilor GPMA. Singurul element care a ramas neschimbat il constituie prezenta companiei lui Bernie Ecclestone si inamicul reprezentat de echipele independente…

Sigur, va intrebati ce rost a avut aceasta introducere? Ei bine, ea nu face decat sa sublinieze situatia inedita creata la lansarea noului Ferrari 248 F1, cand Luca di Montezemolo (foto) a folosit termenul de „garajist” atunci cand s-a referit la Scuderia. Cu alte cuvinte, liderul „granzilor” a devenit „garajist”…

Montezemolo si-a justificat afirmatia prin faptul ca Ferrari a pierdut suportul financiar a companiei FIAT, nemaivand nici o sustinere din partea constructorului de automobile. Toate bune si frumoase, mai putin faptul ca la momentul in care Signor Ferrari ii insulta pe garajisti, FIAT nu avea inca actiuni cumparate la Ferrari.

Spre finalul festivitatii, odata cu distribuirea raportului anual, jurnalistii aveau sa afle ca Ferrari a construit in 2004 circa 5.400 modele de strada, o cifra sensibil mai mare decat cea din zilele in care traia Il Commendatore.

Si fiecare unitate comercializata a contribuit la bugetul anual al echipei de Formula 1! Se pune asadar intrebarea: cand un constructor de automobile nu mai este constructor de automobile? Si ce l-a facut pe Montezemolo sa foloseasca echivalentul termenului atat de putin agreat de fondatorul echipei? Stiind ca este un personaj renumit pentru istetimea sa, nu putini considerandu-l pe fostul avocat

ca posibil viitor prim ministru al Italiei, este clar ca a avut motive sa faca o astfel de afirmatie. Si n-a fost nici pe departe o simpla vorba aruncata in vant. Sa fie oare pregatirea pentru perioada 2008-2012, inca neclara din punct de vedere al Acordului Concorde?

Sa vedem care este situatia. Trei din cei patru semnatari ai acordului – MF1, Red Bull si Williams – sunt grupari tipice din categoria echipelor „independente”, in timp ce Scuderia Toro Rosso va fi foarte probabil urmatoarea echipa care isi va pune semnatura pe acest document.

Sa fie vorba de intentia de a plati „independentii” cu o prima suplimentara fata de felia alocata in acest moment? Sau, mai clar, deturnarea unui procent din suma destinata asociatiei constructorilor GPMA catre „rebeli”. Cand facem aceasta afirmatie ne gandim si la recent anuntata misiune a lui Max Mosley, care pare decis sa asigure cu orice pret viitorul indepedentilor.

Va fi de acord Montezemolo cu o politica care va avea ca rezultat diminuarea feliei care se cuvine Scuderiei? Greu de crezut, deoarece Ferrari are nevoie de bani mai mult ca niciodata! Exista insa o solutie.

Chiar daca noul Ferrari 248 F1 are in fata un logo FIAT mai mare decat emblema BMW de pe masinile echipei din Munchen, trebuie sa spunem ca 55% din actiunile Scuderiei sunt detinute de FIAT S.p.A. si nu de FIAT Auto. Iar FIAT S.p.A. este un holding de companii si nu un constructor de automobile. Ceea ce echivaleaza cu eliminarea unui prim obstacol din drumul vizat de Ferrari.

Urmeaza apoi incadrarea celor 5.400 de automobile produse la Maranello in categoria „bunurilor de lux”, moment in care Ferrari nu mai este un producator de automobile in adevaratul sens al cuvantului, ci mai degraba un detinator al unor licente pentru produse de lux cum ar fi bijuterii, parfumuri si evident… cateva automobile.

O „inginerie” simpla, care risipeste imaginea constructorului clasic de automobile. Si daca Red Bull Racing vinde bauturi energizante si are in proprietate cateva masini de curse, Midland vinde otel si detine masini de curse, FIAT S.p.A. poate sa vanda bunuri de lux si sa aiba masini de curse.

Iar daca se va vedea cu sacii in caruta, pentru Montezemolo va conta prea putin faptul ca Enzo s-ar putea intoarce de suparare acolo unde se afla. Dar pe de alta parte, s-ar putea ca intentia lui Mosley de a redistribui banii intre „garajisti” si „granzi” sa duca la noi frictiuni intre diversele factiuni din lumea Marelui circ.