Obiceiuri pascale la romani

Pana la sfarsitul secolului al XIX-lea in diferite zone ale Ardealului, exista obiceiul ca in dimineata primei zile de Pasti, flacaii sa urce pe un deal din apropierea satului pentru a vedea mielul pascal odata cu rasaritul soarelui.

In comunitatile sasesti si romanesti, se mai obisnuia ca in dimineata primei zile de Pasti, baietii sa impodobeasca cu ramuri de brad frontonul caselor unde locuiau fete de maritat. Daca erau mai multe fete se impodobea si poarta.

Apoi, fanfara satului anunta Invierea Mantuitorului deja de la ora sase dimineata. Dis-de-dimineata, femeile duceau in cosuri ouale vopsite la biserica, iar dupa ce erau sfintite se daruiau. Ouale sfintite se puneau pe farfurii de cositor (specifice locuitorilor sasi din sudul Transilvaniei) in camera cea mare a casei.

In sambata Pastelui, copiii impleteau din nuiele de alun o coronita impodobita cu brebenei si alte flori culese din padure. Pe coronita se prindeau doi lati de panza in forma de cruce pe care se asezau lumanari in functie de varsta fiecarui copil.

A doua zi, coronitele erau duse in biserica, iar in timpul slujbei fiecare copil inconjura altarul impreuna cu preotul. Dupa terminarea slujbei, fiecare familie mergea la cimitir, iar copiii impodobeau mormintele cu lumanarile de pe coronita.

In comunitatile sasesti din Transilvania, in ziua de Pasti, se tinea la amiaza cea mai frumoasa si mai frecventata slujba a anului. Cu aceasta ocazie, barbatii purtau frumoasele cojoace brodate, iar femeile mergeau la biserica in portul de sarbatoare. Acum se etalau noile haine de sarbatoare.

Inainte de impartasanie, credinciosii isi cereau reciproc iertare, dupa care participau la slujba. Dupa terminarea slujbei, la iesirea din biserica, fiecare copil primea cate un ou si o turta dulce in forma de iepuras sau inimioara din partea mamelor.

Obiceiurile din a doua zi de Pasti sunt foarte variate, incepand cu daruirea oualor si ciocnitul, urmata fiind de stropitul cu apa ca act de purificare, de crestere, de sanatate si fertilitate.

Stropitul cu apa isi are originea in perioada precrestina, ca simbol al vietii si fertilitatii, si a fost practicat de multe popoare, cum ar fi celtii si alte natii germanice. In Transilvania, pana la sfarsitul secolului al XVIII-lea, obiceiul stropitului se practica si in familiile aristocrate.

In anul 1740 s-a interzis la Brasov stropitul cu apa, deoarece deteriora hainele. Obiceiul era diferit de cel de acum, pentru ca se folosea apa in cantitati mai mari. La sfarsitul secolului al XIX-lea a patruns si la noi apa de colonie, ceea ce a dus la inlocuirea apei cu parfumul.

Baietii mergeau in grup la stropit in functie de varsta. In fruntea fiecarui grup se aflau doi baieti care duceau un cos frumos impodobit, in care strangeau apoi ouale primite.

Baietii intrau primii in casele fetelor, cerandu-le voie parintilor fetei sa o stropeasca, folosind formula& „Am auzit ca aveti un trandafir, am venit sa-l udam , ca sa nu se ofileasca”. Baietii stropeau fata cu parfum dupa care erau rasplatiti cu bautura, prajituri si oua.

Tot in aceasta zi, tinerii confirmati erau primiti in grupul feciorilor si al fetelor confirmate. Dupa amiaza avea loc un bal la care participa intreaga comunitate.

A treia zi de Pasti baietii erau stropiti de catre fete. Acestea se furisau in camerele unde dormeau baieti si ii udau din belsug. Sarbatoarea Pastelui se incheia cu un bal organizat in sala festiva a satului. Se avea grija ca toate fetele sa fie invitate la dans in functie de varsta.

Petrecerea dura pana in zorii zilei urmatoare. Obiceiul stropirii a fost preluat de la sasi si in comunitatile romanesti si maghiare.In dimineata zilei de Pasti, in multe locuri copiii se spala pe fata cu apa proaspata adusa de la fantana in care s-a pus un ou rosu cu fire de iarba verde. In tara Motilor, in noaptea de Pasti, feciorii iau toaca din turnul bisericii si o duc la cimitir unde o tin un timp.

Altii incearca sa fure toaca din cimitir. Daca toaca a fost furata, pazitorii sunt pedepsiti cu organizarea unui ospat, din care se infrupta atat „hotii”, cat si „pagubasii”. Daca aceia care au incercat sa fure toaca nu au reusit, atunci ei vor fi cei care vor plati ospatul.

Pe valea Crisului Alb, la Almas, intreaga comunitate se aduna in curtea bisericii in prima zi de Pasti. Femeile si fetele, in straie de sarbatoare, vopsesc si „impistritesc” oua. In ziua de Paste apa avea un rol deosebit.

Feciorii si fetele mergeau sa se scalde pana la rasaritul soarelui, fara a spune celorlalti locul. Astfel erau curatati de toate bolile si rautatile si feriti de imbolnaviri in timpul anului. Totodata, apa facea minuni in legatura cu maritisul fetelor, daca acestea se lasau stropite de feciori in primele doua zile dupa ziua Pastelui.

Iepurasul

Prezenta iepurasului in traditia pascala se datoreaza ritualurilor pagane si divinitatilor venerate in vremuri indepartate. Simpaticul animal era, pe atunci, un simbol al fertilitatii. Desi nu este un animal prea impresionant, iepurele este un mesager sacru al divinitatii in multe culturi.

In traditia chineza iepurele este o creatura care traieste pe Luna, unde se ocupa cu macinarea orezului, esenta vietii. In Egiptul Antic iepurele ocupa un loc aparte, ca simbol al fertilitatii, pe cand in traditia germanica el este cel care aduce viata noua in fiecare primavara.

Prima atestare documentara a prezentei iepurelui in simbolistica pascala apare in Germania, in anul 1500. Germanii sunt si cei care au inventat dulciurile in forma de iepurasi, in anul 1800. In aceeasi perioada, in Franta, au aparut primele oua din ciocolata.

Ciocnitul oualor

Ciocnitul oualor reprezinta sacrificiul divinitatii primordiale si se face dupa reguli precise care spun ca persoana mai in varsta, de obicei barbatul, ciocneste capul oului de capul oului tinut in mana de partener. In acest timp el rosteste cunoscuta formula „Hristos a inviat”, la care se raspunde „Adevarat a inviat”.