REPORTAJ. O criză care se tot adâncește. „Nu se face nimic pentru noi” / „Simt în fiecare zi că sunt oameni răi”

În prezent, aproximativ 2.000 de persoane adulte fără adăpost trăiesc pe străzile din București. Este un număr de două ori mai mare decât în urmă cu cinci ani și o problemă care devine mai apăsătoare. Această situție este întâlnită, însă, și în alte țări europene. HotNews a mers la un centru de servicii sociale pentru oamenii fără locuință pentru a afla dificultățile care le întâmpină. 

• Acest articol a fost realizat în cadrul proiectului transfrontalier Pulse de Ștefania Gheorghe (HotNews.ro), Kim Son Hoang (Der Standard – Austria), Silvia Martelli (Il sole 24 ore – Italia), Lena Kyriakidi (EFSYN – Grecia) și Julie Safova (Denik Referendum – Cehia).

„Ura” este primul lucru care îi vine în minte unui bărbat care trăiește pe stradă, când este întrebat despre cea mai mare problemă cu care se confruntă în ultima perioadă. Nu lipsa locuinței, ci modul în care societatea îi întoarce spatele este cel mai greu lucru care îl încearcă, spune el. 

Se numără printre cei 2.000 de oameni care trăiesc pe străzile Bucureștiului, la finalul lunii mai, conform Direcției Generale de Asistență Socială (DGASMB). În urmă cu cinci ani, în 2020, în evidența autorităților locale figurau doar 880 de astfel de persoane. 

Principalele motive enumerate de DGASMB pentru această creștere sunt: 

• migrația oamenilor de la sat
• ruperea legăturilor cu familia
• pierderea locului de muncă 
• incapacitatea de a mai plăti chiria
• boli psihice
• proveniența din familii care au avut mereu riscul de a ajunge în stradă

Centrul unde oamenii merg pentru o masă caldă și un duș 

Motivele pentru care numărul persoanelor fără adăpost a crescut sunt „foarte diferite”, crede, însă, directorul executiv al Carusel, o organizație care oferă servicii sociale oamenilor străzii, și lector la Facultatea de Sociologie și Asistență Socială a Universității București, Marian Ursan. 

El vorbește despre oamenii care au locuit în casele de copii și, devenind adulți, nu au avut posibilitatea de a avea o casă a lor, despre probleme de sănătate mintală sau despre gestionarea deficitară a relațiilor sociale.

„Încercăm să vedem cu ce greutăți au venit, cum au reușit ei să supraviețuiască, să-și ducă viața mai departe, să-și găsească resurse proprii, interioare, astfel încât să nu cedeze”, spune Ursan. 

Centrul de servicii sociale pentru oamenii fără locuință, aflat în administrația Asociației Carusel se află la câteva minute de parcul Cișmigiu, în centrul Bucureștiului. Aici, zilnic, vin aproape 100 de oameni pentru o masă caldă, pentru un duș și pentru haine curate. Mulți dintre ei nu cred că autoritățile locale pot face mai bine pentru ei. Pentru ei, statul a eșuat.

În jur de 15 persoane erau afară, în curte, când am ajuns la Carusel. Mai mulți bărbați așteptau să fie tunși, iar din baia din spatele curții ieșeau femei și bărbați cu părul umed. 

Înăuntru, oamenii erau împărțiți în funcție de nevoi: unii așteptau la rând în fața bucătăriei pentru cafea, ceai și supă instant, în timp ce mesele erau deja ocupate. Pe hol, două femei așteptau să intre în cabinetul medical.

„Nu se face nimic pentru noi, degeaba zic”

Valentin are 42 de ani și a venit la Carusel să își spele hainele. Face curățenie în două scări de bloc, acolo unde este primit să și doarmă. 

„Tot ce am, țin aici”, spune arătând spre o sacoșă de rafie. Acolo își ține cele câteva haine.

Întrebat ce crede că se poate face mai bine pentru persoanele fără adăpost, el pare resemnat cu situația sa: „Nu se face nimic pentru noi, degeaba zic. Oricum, nu îmi trebuie nimic”. Afirmă că în trecut a avut probleme cu consumul de alcool, la care a reușit să renunțe, iar acum nu îl mai supără nimic. 

„M-au aruncat ca pe o măsea stricată”

Florentin, un alt bărbat venit la centrul de zi, își dorește ca măcar pentru o noapte cei care au o casă „să vadă cum trăim, unde dormim”. 

Doarme afară, iar toate lucrurile pe care le are le ține într-o mașină părăsită. În timpul zilei, lucrează la un atelier de mașini, iar pentru asta, spune el, trebuie să fie mereu curat. 

Abia ieșise de la duș și avea părul ud.

Povestește că nu mai ține legătura cu familia, pentru că atunci când a avut nevoie de ajutor pentru a-și face buletin, „m-au aruncat ca pe o măsea stricată”. 

Vorbește nu doar despre un refuz al familiei, ci despre unul al societății. „Sunt oameni care au case și familii și vin să ne bată. Noi nu suntem văzuți cu ochi buni, pentru că unii sunt mai diferiți. Și nici n-am văzut vreo schimbare până acum”.

Despre ura și violența din stradă vorbește pentru publicul HotNews și directorul executiv de la Carusel, Marian Ursan. 

„Experiența locuitului pe stradă nu e o experiență ușoară. La nivelul străzii sunt multe violențe îndreptate împotriva acestor oameni”. 

El amintește amintește mai multe situații în care persoanele fără adăpost au fost bătute pe stradă, „spre amuzamentul unora”. 

„Simt în fiecare zi că sunt oameni răi”

Pentru femei, lipsa unui adăpost poate fi o problemă mult mai complicată. 

Mariana, o femeie care doarme pe o bancă din fața unei policlinici din București, spune că cel mai mult o deranjează când bărbații de pe stradă „fac glume proaste”. „Simt. Simt în fiecare zi că sunt oameni răi”, adaugă femeia.

Femeia care e mai fericită într-o casă abandonată 

Mirela* a locuit la casa de copii de la șase ani, de când străbunicii care aveau grijă de ea au murit. Nu era singură, avea patru frați, însă ei au fost adoptați, iar acum au familiile lor. 

La 21 de ani s-a măritat, obligată de tatăl ei, și a făcut doi copii. După ani în care a fost victima violenței domestice, a decis să plece. Povestește că e mai fericită într-o „părăseală” – așa cum spune ea casei părăsite în care doarme – decât era într-o căsnicie abuzivă. „Altă putere decât să plec, n-am avut”, spune cu regret.

„Eu am fost nefericită și a vrut (n.r. fostul soț) să mă țină cu forța. O femeie nu are dreptul să stea lângă un bărbat nefericită. Femeile care stau așa fac cel mai mare rău, îți distrug viața”, susține Mirela*. 

Recunoaște că îi este dor de copiii ei, dar consideră că sunt în siguranță cu tatăl lor. „Eu unde să îi duc? În boscheți? Într-o părăseală?”.

Atât pentru Mariana, cât și pentru Mirela*, să fie femei în stradă este o provocare, atât din punct de vedere al siguranței, cât și din punct de vedere al igienei. Când sunt la menstruație și au dureri, vin la Carusel, unde își pot face baie și primesc absorbante și pastile. 

Ce le oferă statul persoanelor fără adăpost. Cel puțin pe hârtie 

Conform legislației din România, persoanele fără adăpost pot avea acces la diferite forme de sprijin, servicii și beneficii precum venitul minim garantat, alocații, sprijin pentru persoane cu dizabilități, asistență medicală gratuită și medicamente gratuite sau gratuitate pentru transportul în comun. 

Unele dintre acestea le sunt cuvenite pentru că au venituri foarte mici, iar de altele beneficiază persoanele cu dizabilități sau cu vârste înaintate.

Legea asistenței sociale stabilește că persoanele fără adăpost pot avea parte de găzduire pe o perioadă determinată, timp în care primesc servicii de consiliere, reinserție sau reintegrare socială, în funcție de nevoile individuale. 

Pentru găzduire, DGASMB are la dispoziție opt centre de noapte, rezidențiale sau de locuire temporară.

„Lista de beneficii pare lungă, însă puține persoane ajung să le poată accesa”

Aceste măsuri sunt criticate, însă, în raportul  „Vocea cetățenilor fără adăpost” din 2021 al Centrului de Resurse pentru participare publică și al asociației Carusel. 

„Chiar dacă lista de beneficii pare lungă și diversă, în realitate, foarte puține persoane fără adăpost ajung să le poată accesa”, arată documentul.

Analiza explică și că accesul persoanelor fără adăpost la anumite beneficii se face anevoios, mai ales pentru persoane au probleme de sănătate mintală sau care nu pot naviga prin informațiile statului. 

Un alt aspect pe care îl remarcă raportul este că oamenii fără adăpost sunt, de multe ori, persoane care nu au documente de identitate. Obținerea fiecărui beneficiu presupune că persoana fără adăpost trebuie să prezinte o serie de documente doveditoare ale situației sale.

Altă țară, probleme similare 

În Grecia, peste 44.000 de oameni trăiesc pe străzi, cei mai mulți fiind migranți sau persoane cu dizabilități care nu își permit costul unei locuințe. 

Birocrația și dificultatea cu care persoanele fără locuință accesează serviciile adăposturilor de noapte este o problemă nu doar în România. John, o persoană fără adăpost, încearcă de doi ani să acceseze o locuință socială în Atena. 

El, ca multe alte persoane fără adăpost, alege să locuiască pe stradă, decât să meargă la adăpostul de noapte, unde sunt ploșnițe.

În centrul istoric al orașului, în Piața Syntagma, vizavi de Parlamentul Elen, mai mulți oameni fără adăpost stau ziua pe bănci, dar trec neobservați de majoritatea trecătorilor și de politicieni.

Programele disponibile pentru persoanele fără adăpost sunt limitate și impun criterii foarte stricte, precum acoperirea costurilor de chirie timp de trei ani pentru beneficiarii venitului minim garantat. 

În Grecia există și un program pilot pentru locuință și unul pentru beneficii sociale, aflat încă în faza de planificare. 

Citește continuarea: „Statul ne face «boschetari». Nu ne facem noi”. Ce măsuri ia România pentru a ajuta persoanele fără adăpost / Strategia „housing first” și țara care mizează pe ea 

Proiectul PULSE este o inițiativă europeană de promovare a parteneriatelor jurnalistice transfrontaliere, co-finanțată de Comisia Europeană (DG CONNECT) în cadrul Acțiunilor Multimedia prin acordul de grant LC-02772862. HotNews.ro colaborează în cadrul proiectului cu alte publicații prestigioase din Europa: Delfi (Lituania), Deník Referendum (Cehia), cel mai mare ziar austriac Der Standard (Austria), unele dintre cele mai mari publicații din Grecia – EFSYN, El Confidencial – Spania, cel mai mare ziar polonez Gazeta Wyborcza, cel mai vechi site analitic și informațional bulgar Mediapool, una dintre cele mai mari publicații independente maghiare HVG și ziar italian cu profil economic Il Sole 24 Ore, una dintre cele mai vechi și puternice publicații din Peninsulă.

Trei organizații media transnaționale de renume – OBCT (Italia), N-ost (Germania) și Voxeurop (Franța) vor coordona activitățile proiectului.