„Respiră natural! Strămoșii noștri făceau 10.000 de pași pe zi aducând apă de la fântână și înapoi”. Interviu cu James Nestor, autorul unui bestseller mondial controversat despre respirație și probleme de sănătate

James Nestor a vândut milioane de cărţi în toată lumea şi este unul dintre cei mai cunoscuţi autori contemporani ai unui domeniu pe care el îl plasează la graniţa dintre jurnalism şi ştiinţă. James Nestor a venit la Bucureşti pentru a vorbi despre cea mai recentă carte a sa. 

„Dacă ai energie scăzută, dacă ai astm cronic, dacă ai dureri de cap cronice, un pneumolog nu poate face nimic pentru tine. Treaba unui pneumolog este să te țină respirând. Nu le pasă cum respiri. Le pasă doar că respiri”, spune James Nestor într-un interviu acordat HotNews în care susţine, fără să prezinte dovezi concludente, că o respiraţie corectă poate rezolva probleme de sănătate.

Jurnalist și scriitor, Nestor a publicat în 2020 volumul „Breath: The New Science of a Lost Art” (Respiraţia: Noua ştiinţă a unei arte pierdute, n.r.). Cartea a devenit bestseller internațional: cu peste 3 milioane de exemplare vândute, a rămas timp de 18 săptămâni în clasamentul săptămânal al The New York Times privind cele mai vândute cărţi din SUA. A fost tradusă în 44 de limbi.

James Nestor este adesea invitat în emisiuni și formate cu audiență uriașă – de la NPR/Fresh Air, la The Joe Rogan Experience – pentru a vorbi despre respiraţie. Este autor de cursuri şi prelegeri în care revine la ideile cheie din volumul său: importanţa respiraţiei pe nas, a ritmului lent sau a expiraţiei prelungite.

Nestor a ajuns recent și la București, invitat al Festivalului Unfinished, organizat de Fundația EIDOS, unde a vorbit despre munca sa. La final, participanţii au format o coadă serioasă pentru a obţine un autograf pe volumul tradus în română, de la Editura Trei.

HotNews a vorbit cu James Nestor pentru a înţelege dacă volumul său este unul de self-help, e pseudoştiinţă, cu terapii alternative, sau e o abordare medicală solidă despre un reflex pe care oamenii îl fac de zeci de mii de ori pe zi. 

În interviul de mai jos, Nestor depășește convențiile medicinei bazate pe dovezi și face afirmații nevalidate de consensul medical. Dialogul a fost, pe alocuri, tensionat, dar în fiecare moment civilizat. 

„Strămoșii noștri făceau 10.000 de pași pe zi aducând apă de la fântână și înapoi”

HotNews.ro: Credeţi că am ajuns atât de inabili încât am uitat cum să respirăm?
James Nestor: Am uitat cum să mâncăm corect, am uitat cum să facem exerciții corect, am uitat cum să dormim, am uitat cum să avem grijă de noi și de alții și, împreună cu asta, am uitat cum să respirăm. 

Dacă strămoșii noștri de acum 500 de ani s-ar uita la noi acum și ne-ar vedea mergând pe o bandă de alergat în interiorul unei case, ar întreba: „Ce naiba e în neregulă cu voi?”. Ei nu aveau nevoie de benzi de alergat pentru că făceau 10.000 de pași pe zi aducând apă de la fântână și înapoi.

„Lumânarea nu îi bombarda cu lumină albastră” 

Și nu aveau nevoie de terapie a somnului pentru că atunci când apunea soarele se duceau la somn sau aveau o lumânare care nu îi bombarda cu lumină albastră ca să-i țină treji încă două ore.

Mâncau mâncare neprocesată, care nu era plină de chimicale și coloranți alimentari și pesticide. Așa că atunci când ești într-un mediu natural, respiri perfect. Ne naștem să facem asta. 

Dacă te uiți la culturile indigene – puținele rămase pe planetă – nu au diabet, nu au hipertensiune, nu văd niciodată un doctor și trăiesc cam până pe la 70 de ani (n.r. În realitate, speranța de viață a crescut enorm în ultima sută de ani). 

Și sunt în formă perfectă tot timpul, nu au probleme de somn. Așa că eu cred că vasta majoritate a acestor probleme de care suferim sunt boli ale civilizației. Și da, trebuie să reînvățăm cum să mâncăm, să dormim, să facem exerciții și să respirăm. Nu e vreo teorie nouă, e doar respirație naturală. Respiră natrual! Am văzut cum asta a schimbat fundamental viețile oamenilor și sănătatea lor. Iar știința susține asta.

James Nestor susține că a discutat cu pneumologi

– Nu sunteţi medic, de ce ar trebui să vă credem pe dumneavoastră, și nu un pneumolog?
– Ei bine, am pneumologi în familie. Sunt câțiva medici în familia mea și, când am venit la ei cu întrebări despre respirație, au spus: „N-am nicio idee. Nu studiem respirația la școală. Noi studiem bolile”. Așa că, dacă ai un accident de mașină, dacă ai cancer pulmonar, mergi la un pneumolog. 

Dacă ai energie scăzută, dacă ai astm cronic, dacă ai dureri de cap cronice, un pneumolog nu poate face nimic pentru tine. Și asta vine de la un pneumolog. Asta mi-au spus.

Am zis: „Care este cel mai sănătos mod de a respira ca să-mi relaxez corpul”. Și au răspuns: „Nu-mi pasă. Nu știu”. Treaba unui pneumolog este să te țină respirând. Nu le pasă cum respiri. Le pasă doar că respiri. Așa că, dacă nu poți respira, du-te la un pneumolog. 

Dacă vrei să lucrezi la tehnici diferite, pentru că ai o grămadă de probleme cronice care se transformă în probleme mai mari, atunci aș sugera să mergi să vezi pe altcineva.

O afirmaţie periculoasă: „50% din ce ceea ce credem că e corect în medicină azi va fi dovedit greşit”

– Astm?! Mulţi oameni de știință spun că nu poți reduce sau repara astmul schimbându-ți obiceiurile de respirație.
– Eu îți spun că greșesc. Și doctorii, și cercetătorii greșesc tot timpul. Știința se schimbă constant, nu? Trebuie să ții pasul cu cele mai noi cercetări ca să rămâi „sus” la zi cu asta.

– Așa evoluează știința. Se îmbunătățește.
– Cred că unele dintre ele absolut trebuie să se schimbe. Am auzit asta de la un doctor de la Harvard, OK? Mi-a spus că, de-a lungul istoriei, 50% din ceea ce credeam că știm despre medicină va fi dovedit greșit în 20 de ani. De-a lungul istoriei! Și te poți uita înapoi cu 500 de ani, da? Astăzi, 50% din ceea ce credem că e corect în medicină va fi dovedit greșit în 20 de ani. Jumătate din ceea ce facem chiar acum va fi dovedit fie ineficient, fie dăunător sănătății tale.

Nu are studii medicale, dar critică medicina

– Deci, dacă vă ascult, s-ar putea să nu mă mai duc la doctor pentru că nu știu care cincizeci de procente se vor schimba.
– Asta e problema. Sunt două lucruri diferite. Cred că pentru medicina de urgență, medicina occidentală este cel mai bun lucru din lume pentru probleme acute. Îți rupi un braț, nu face „breath work” (exerciţii de respiraţie, n.r.). Mergi la urgență! Pentru afecțiuni cronice, pentru toate lucrurile care îi omoară pe oameni, pentru diabet, pentru bolile de inimă, pentru astm, pentru accidente vasculare cerebrale, nu este foarte bună. Dacă ar fi bună, atunci acelea n-ar fi ucigașii de top, nu? Și așa a fost de mult timp.

– E o eroare de logică aici! Dacă oamenii mor de boli de inimă, asta nu înseamnă că medicina pentru bolile de inimă nu e bună.
– O mulțime dintre aceste soluții pe care oamenii le-au găsit îți vor schimba absolut sănătatea. Doar că oamenii nu vor să le facă. Nu pentru că aceste soluții sunt incorecte. Doar că oamenii sunt leneși și nu o să le aplice. 

Așa că doctorii prescriu pastile, iar pastilele vor funcționa o vreme până când nu mai funcționează. Unui pacient care are 200 de kilograme, doctorul îi spune că trebuie să-și schimbe dieta, să nu mai mănânce carbohidrați, să înceapă să mănânce legume și alimente cu multe proteine. Asta îi va permite acestei persoane să slăbească. O va face? Nu. 

Cred că asta e problema: doctorii le dau pacienților ceea ce știu că vor face, adică să ia pastile, și chiar și așa cam 30% dintre ei nici măcar nu-și vor lua rețeta. Nici măcar nu se obosesc să ia o pastilă. Așa că eu cred că la asta ne raportăm. Nu este știința din spatele acestor lucruri, ci voința oamenilor de a vrea să-și îmbunătățească sănătatea.

„Lărgirea gurii chiar funcţionează”

– Să spui „tehnici de respirație” și „probleme cronice” în aceeași propoziție… Nu e prea periculos? Adică, cineva ar putea crede că respirația e, aşa, un leac universal.
– Nu, nimeni n-ar crede asta, nimeni rezonabil n-ar spune vreodată așa ceva. Desigur, nu e un leac universal. Mâncarea nu e un leac universal. Exercițiul nu e un leac universal. Somnul nu e un leac universal. Antibioticele nu sunt un leac universal. 

Dar pentru anumite lucruri trebuie să abordezi problema de bază. De ce sforăie oamenii și de ce au apnee în somn? Ori de câte ori cineva prezintă asta unui medic de somn, ei nu se uită la problemele de bază. 

Doar încearcă să-și dea seama cum să reducă simptomele, dar nu abordează problemele de bază. Problema de bază pentru o mulțime de oameni este că gura lor e prea mică și limba cade înapoi în gât. Așa că, dacă nu abordezi problemele de bază, nu o să repari niciodată problema.

– Se poate corecta asta? Dacă am gura prea mică?
– Oamenii corectează asta tot timpul.

– Îmi puteţi spune exerciţiul prin care să-mi măresc gura?
– Ei bine, depinde. Vezi, asta e problema în zilele noastre. Toată lumea vrea o soluție unică și toată lumea încearcă să propună o soluție pentru toți. Așa că auzi oameni spunând că toată lumea ar trebui să mănânce vegan. Că toată lumea ar trebui să mănânce ketogenic. Că toată lumea ar trebui să mănânce carne la fiecare masă. Fiecare e diferit și toată lumea va răspunde diferit la lucruri diferite. 

Așa că, pentru unii oameni, pentru a corecta probeleme, chirurgia e un lucru minunat, dar pentru alți oameni lărgirea gurii chiar funcționează. Pentru o mulțime de oameni, am învățat, odată ce își dau seama cum să respire mai bine ziua, asta se transferă în felul în care respiră noaptea. 

Așa că dacă înveți cum să respiri atent şi încet în timpul zilei, asta va începe să se transfere în felul în care respiri noaptea. Va funcționa pentru toată lumea? Sigur că nu! Va funcționa pentru o mulțime de oameni ca să ajute la reducerea simptomelor? Da. Va vindeca sforăitul pentru unii oameni? Da, dar trebuie să încerci aceste lucruri înainte să vezi cum funcționează.

„Îmi poţi spune o boală pe care poţi s-o previi dacă mănânci sănătos?”

– Antibioticele tratează infecţii. E o legătură clară. Ai infecţie, iei antibiotic, gata. Se poate corela o tehnică specifică de respirație cu o problemă anume?
– Sigur că se poate.

– Daţi-mi un exemplu.
– Hai să ne întoarcem la argumentul tău. Există o relație binară între antibiotice și bacterii, da? Da, antibioticele omoară bacteriile și funcționează incredibil de bine. OK, acum să ne îndepărtăm de asta și să vorbim despre mâncare. Crezi că e important cum mănânci? 

Crezi că a mânca sănătos îți poate ajuta sănătatea? Crezi că somnul e important pentru sănătate? Ai răspuns da la aceste întrebări. 

Dar poți să-mi spui o singură boală pe care sigur o s-o previi dacă mănânci bine, în aceeași relație binară pe care tocmai ai menționat-o? Nu. 

Totuşi, a mânca bine are beneficii pentru sănătatea ta metabolică, sănătatea ta cardiovasculară, sănătatea ta mentală. Și același lucru e adevărat cu somnul. Noi obținem mai multă energie din respirația noastră decât obținem din ceea ce mâncăm și bem. 

Te pot stresa în două minute respirând într-un anumit fel sau te pot calma complet și relaxa. Poți vedea asta punând diferite monitoare și cercetătorii fac asta tot timpul. Eu am făcut asta la Stanford.

Despre atacurile de panică

– Astea sunt afirmaţii generale. Spuneţi-mi, vă rog, ceva specific.
– Ok, hai să vorbim despre o relație binară între respirație și o afecțiune specifică. Cum ajung oamenii într-un atac de panică? Putem vedea un atac de panică cu o oră înainte să apară. Cum îl vezi? Te uiți la respirație! Te uiți la nivelul de dioxid de carbon. 

Creșterea ritmului respirator și scăderea dioxidului de carbon sunt direct legate de acel atac de panică. Cum pot să te scot dintr-un atac de panică? Îţi încetinești respirația ca să-ți reglezi dioxidul de carbon înapoi astfel încât toate vasele de sânge să se deschidă, ca să-i spui creierului tău că ești într-un loc sigur. Și funcționează ca un farmec. 

Și e același lucru cu astmul. Ți-aș putea da numerele la zeci și zeci de oameni care efectiv și-au vindecat astmul adoptând obiceiuri mai bune de respirație.

Apelul la autoritate: „Aud asta de la doctori”

– Corelaţi tehnica de respirație cu sănătatea. Atunci, de ce nu prescriu doctorii câte un „Fii atent la respirația ta de trei ori pe zi” pentru fiecare pacient?
– Exact! De ce n-o fac?! Am vorbit cu mai mult de 50 de doctori pe parcursul a șapte ani și sunt la fel de frustrați ca mine. Am vorbit la Harvard Medical School, la Yale Medical School, am vorbit la conferințe de wellness. Nimeni nu vorbește despre asta. 

În SUA, fiecare doctor stă cam cinci minute cu un pacient. Iar pacientul vine cu o problemă și ei nu au timpul să stea aşezaţi şi să-i învețe tehnici de respirație. Aud asta de la doctori, care îmi spun cât de frustrați sunt. 

Pe de altă parte, ai putea întreba și de ce nu prescriu doctorii o listă cu alimentele pe care oamenii ar trebui să le mănânce, nu-i așa, pentru a reduce bolile metabolice. De ce nu prescriu exerciții fizice?

– Dacă mergi la un nutriționist, o să facă asta.
– Și dacă mergi la un terapeut respirator, o să spună același lucru. Da, terapeuții respiratori sunt un lucru real. Ei sunt în spitale, dar ai voie să-i vezi doar dacă ești cronic bolnav. 

Dacă ai o mică boală, un mic neajuns, nu ajungi să vezi pe nimeni. Motiv pentru care, dacă sforăi, dar nu ai apnee în somn, nu primești niciun tratament până când ești atât de bolnav încât trebuie să porți o mască. Cel puţin aşa în SUA. 

Vezi, treaba mea, ca jurnalist, nu e să inventez teorii și ipoteze. Ceea ce e în carte sunt fapte. Și dacă nu mă crezi, poți verifica. Sunt 500 de referințe științifice la sfârșitul cărții! Și am vorbit cu experții din domeniu de la instituții de top. Ei spun asta de decenii. Doar că nimeni nu-i ascultă pentru că vorbesc ca niște academici.

„Avem dinții strâmbi”

– Spuneţi că există 500 de referințe științifice, dar aţi găsit vreuna care să contrazică teoria despre respirația normală?
– Nu e o teorie.

– O tehnică.
– Sunt fapte. Când oamenii spun că este o ipoteză că gura umană s-a micșorat și de aceea avem dinți strâmbi… Aceasta nu este o ipoteză! Te poți uita la orice craniu antic – au dinți drepți. Toți îi au pentru că au o gură complet diferită de a noastră. Ce se întâmplă când acea gură este atât de mică încât dinții nu au unde să crească, așa că cresc strâmb – gura e atât de mică încât face dificilă respirația. Aceasta nu este o ipoteză. Este un fapt pe care îl poți vedea în orice analiză antropologică de oriunde.