Șoferii depistați pozitiv la droguri. „Sub influență” sau doar urme în corp? Cum argumentează instanța supremă decizia care a plecat de la cazul unui șofer ce consumase cocaină, dar a fost achitat
Decizia de luni a instanței supreme, care a stabilit că pentru a acuza pe cineva de infracțiunea de conducere sub influența drogurilor autoritățile trebuie să demonstreze că șoferului i-au fost afectate capacitățile, a plecat de la cazurile a doi șoferi cărora analizele le-au indicat prezența în corp a cocainei, metamfetaminei și mefedronei. Analizele ulterioare, făcute tot la INML, au arătat în cazul șoferului care avea în corp cocaină că nu se afla, „la data și ora depistării în trafic sub influența substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce autovehicule pe drumurile publice”.
Curtea de Apel Brașov și Curtea de Apel Cluj au cerut Înalte Curți de Casație și Justiție (ÎCCJ) lămurirea sintagmei din lege „(n.red.: persoană) aflată sub influența unor substanțe psihoactive”:
- „Se referă la o persoană care a consumat substanţe psihoactive sau la o persoană a cărei capacitate de a conduce un vehicul (pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere) este alterată în urma consumului de substanţe psihoactive?”, a fost întrebarea Curții de Apel Cluj.
Deși analizele au indicat cocaină în corp, șoferul nu se mai afla sub influența drogului
În cazul bărbatului în care analizele au arătat prezența în corp a cocainei, oprit în trafic în aprilie 2021, INML a stabilit că, deși substanța era în corp, șoferul nu era sub influența acestora. Judecătoria Zărnești l-a achitat pe șoferul în cauză. Motivarea instanței a fost că „raportul de expertiză medico-legală a concluzionat argumentat că inculpatul nu se afla sub influența substanțelor psihoactive”.
Procurorii au făcut apel la decizia Judecătoriei Zărnești, invocând că „achitarea inculpatului este netemeinică”.
„În cauză sunt întrunite elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 336 alin. (2) din Codul penal, raportat la împrejurarea că legiuitorul a înțeles să incrimineze orice acțiune de conducere a unui vehicul pe drumurile publice ulterior consumului de substanțe psihoactive, indiferent de valoarea rezultată în urma analizei de laborator și indiferent de datele examenului clinic sau de concluziile expertizei medico-legale”, au argumentat procurorii.
Odată ce procesul a ajuns la Curtea de Apel Brașov, în ianuarie 2024, Ministerul Public a cerut instanței să ceară lămuriri de la Înalta Curte de Casație și Justiție. Decizia a venit un an mai târziu, luni, 27 ianuarie 2025.
Într-un alt caz, legiștii nu au putut stabili exact dacă în momentul în care șoferul a fost oprit în trafic se afla sub influența drogurilor sau nu
Cazul adus în discuție de Curtea de Apel Cluj este al unui bărbat oprit în trafic în Dej, în iulie 2022. S-a constatat că acesta consumase metamfetamină și mefedronă. Institutul de Medicină Legală (IML) din Cluj-Napoca a stabilit că bărbatul „ar fi consumat substanțele interzise găsite în proba sa de urină – mefedronă şi metamfetanimă, cu cel puțin 24 de ore înaintea recoltării probelor biologice, fără să se poată stabili cu exactitate ora și gradul de influență a substanțelor asupra capacității de a conduce”.
Judecătoria Dej l-a amendat penal pe șofer cu 3.600 de lei pentru infracțiunea de „conducere a unui vehicul sub influența substanțelor psihoactive”. Au contestat decizia atât inculpatul, cât și procurorii. La procesul deschis la Curtea de Apel Cluj șoferul a cerut ca formularea „sub influență” să fie lămurită de Curtea Supremă.
Parchetul General: Legiuitorul a considerat că e mai grav să conduci sub influența substanțelor psihoactive decât sub influența alcoolului
Ce prevede acum legea:
- (1)Conducerea pe drumurile publice a unui vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 5 ani şi interzicerea exercitării unor drepturi.
- (2)Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează şi persoana, aflată sub influenţa unor substanţe psihoactive, care conduce un vehicul pentru care legea prevede obligativitatea deţinerii permisului de conducere.
Parchetul General a transmis că „este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, influenţa asupra capacității de a conduce fiind prezumată absolut”.
„Faţă de această modalitate diferită de reglementare, deşi alcoolul este considerat de legiuitor tot o influenţă de natură a pune în pericol relațiile sociale ocrotite prin norma de incriminare, în practica judiciară nu s-a pus problema necesităţii dovedirii în concret a alterării capacității de a conduce vehiculul ca urmare a consumului de alcool, fapta fiind tipică ori de câte ori se constată existenţa îmbibației alcoolice prevăzute de lege”, și-au argumentat procurorii opinia în dezacord cu decizia finală a ICCJ.
Ei au susținut că „opțiunea legiuitorului” de a nu institui un prag valoric prin care să diferențieze răspunderea penală de cea contravenţională în cazul conducerii sub influența substanțelor psihoactive, așa cum se întâmplă în cazul consumului de alcool, „nu reprezintă o omisiune”: „Este manifestarea voinței acestuia (n.r. – a legiuitorului) de a considera mai gravă conduita persoanei care conduce autovehiculul ulterior consumului de substanțelor psihoactive, indiferent de cantitatea consumată sau de concentrația depistată în organism, având în vedere efectele pe care astfel de substanțe le produc asupra organismului”.
Același punct de vedere l-au avut și procurorii DIICOT.
„În cazul infracţiunii de conducere a unui vehicul sub influenţa substanţelor psihoactive este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanței psihoactive, indiferent de concentraţia acesteia, pentru a fi prezumată absolut influenţa asupra capacității de a conduce”, au precizat aceștia în punctul de vedere trimis către instanță supremă.
INML: „Nu este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanței psihoactive”
Specialiștii de la Institutul Național de Medicină Legală (NML) „Mina Minovici” au avut însă o altă opinie. Ei au arătat, în punctul de vedere transmis INML, că „nu este suficient să se constate prezenţa în probele biologice a substanței psihoactive ori a metaboliților ei activi pentru a prezuma absolut asupra prezenței stării de a fi sub influenţa şi afectarea capacității de a conduce”.
Medicii legiști spun că sunt probe științifice care arată că, deși o persoană poate avea în corp o concentrație „minimală” de substanțe, asta nu înseamnă neapărat că se află „sub influenţa substanțelor psihoactive, cu afectarea capacității de a conduce pe drumurile publice”.
„După pătrunderea în corpul uman, substanțele psihoactive ajung prin absorție în sânge și, astfel, cu fiecare contracție cardiacă, adesea accelerată de efectele clinice datorate consumului, ajung atât în ficat, unde se petrece în cea mai mare parte detoxifierea prin metabolizare şi formare de metaboliţi, iniţial activi ulterior inactivi, cât şi în creier, unde substanţa determină efectele psihoactive”, au explicat cei de la INML.
Ei spun că „starea de a fi sub influență” este starea în care se află o persoană după ce a consumat substanțe psihoactive și „care, odată pătrunse în corp, acţionează asupra structurilor sistemului nervos central, determinând afectarea funcţiilor psihice, senzoriale şi neuromotorii ale acelei persoane, fiind de natură să influenţeze abilitățile persoanei de a conduce un autovehicul pe drumurile publice, generând riscuri pentru sine şi pentru alţii şi punând în pericol viața ori sănătatea”.
INML a atașat și un tabel în care este prezentat cât timp pot fi găsite urme ale unor substanțe în corpul cuiva, în funcție de tipul substanței psihoactive și de forma de recoltare a probelor.
INTERVIURILE HotNews.ro