Somnul ANP face crime in Penitenciarul Oradea

Persoanele condamnate la pedepse privative de libertate nu trebuie exterminate in penitenciare. Nimeni nu poate dispune de viata unui om si, ca urmare, fatalmente, la un moment dat, pedeapsa va fi ispasita iar detinutul se va intoarce la libertate, printre noi.

Va fi un om inrait, chinuit doar de ganduri de razbunare, sau va fi unul pregatit pentru „reintegrare sociala”? Toate actele oficiale emise in statele din lumea civilizata subliniaza necesitatea sporirii eforturilor de asistenta si consiliere psihologica a detinutilor, de pregatire a acestora in vederea ocuparii unui loc de munca sau ca sa desfasoare o activitate profesionala legala dupa punerea lor in libertate. Aceasta presupune existenta unor specialisti la conducerea penitenciarelor, departe de modelul consacrat al tortionarilor pusi doar sa-i desfiinteze fizic si psihic pe detinuti.

Romania a inteles sa se alinieze la aceste exigente prin reglementarea numirii unor magistrati la conducerea penitenciarelor din tara. In mare parte, dezideratul s-a si realizat, cele mai multe inchisori din tara fiind conduse de judecatori sau procurori detasati la sefia acestora.

In mod foarte curios, in ciuda mai multor semnale care impuneau schimbarea urgenta a lui Gheorghe Ilea de la comanda Penitenciarului Oradea, aceasta masura fireasca s-a tergiversat. Printre alte prejudicii, somnul celor din Administratia Nationala a Penitenciarelor, care l-au „uitat” pe Ilea in functie, costa acum si o viata de om!

Minte de militieni, educati de Ilea

Barbatul a fost adus cu masina Salvarii, in noaptea de 22/23 noiembrie, la Spitalul Clinic de Urgenta Oradea. Era in coma de gradul 5. Ajunsese o leguma, cu corpul acoperit peste tot de leziuni.

Din multe curgea sangele, dar altele – hematoame si echimoze – nu puteau fi inca sesizate cu ochiul liber pentru ca sangele nu apucase sa se inchege sub piele si sa o invineteasca. Politistii care il insoteau au sustinut ca „autorul” loviturilor ar fi necunoscut.

Au tatonat terenul, cautand ca medicii Spitalului Judetean Oradea sa nu mentioneze in fisa de internare cuvantul „agresiuni”. Adica, dupa mintea lor, ar fi fost posibil si ca victima sa se fi auto-accidentat, sa se fi impiedicat si sa fi cazut! Si, dupa aia, probabil si-a mai tras singura cateva…

Era absurd, mai ales ca nenorocitul nu mirosea a alcool, ca sa se dea vina pe bautura ca in alte randuri. Au fost respinsi politicos, dar ferm. Educatie de militieni, ce mai tura-vura, despre care medicii au inteles ca lucreaza la Penitenciarul Oradea, unde fusese „cazata” si victima adusa de ei!

Moartea, o chestiune de ore

Timp de sase zile, Stefan Papp s-a zbatut fara sanse intre viata si moarte, internat la Sectia de Reanimare a Spitalului Judetean Bihor. Era tinut in viata doar de aparate.

Cu ocazia examinarilor aprofundate la care a fost supus, s-a stabilit ca prezenta si fracturi ale oaselor craniene, multiple alte traumatisme craniene, toracice, abdominale si pe membrele superioare si inferioare.

Fusese batut mar, cu metoda, de profesionisti, timp de cel putin o ora! A fost operat de urgenta, dar s-a constatat ca era un caz depasit din punct de vedere chirugical.

Multe dintre ranile suferite puteau sa-i fie fatale chiar si una cate una, in special cele subsecvente fracturilor de oase craniene, care au format cheaguri imense pe creier.

Absent in fata justitiei omenesti

Ironia sortii a facut ca, exact in ziua cand medicii i-au constatat decesul, sa fie strigat in dosarul penal in care figura ca inculpat pe rolul Curtii de Apel Oradea.

In 29 noiembrie 2005, satmareanul Papp Stefan, de 36 de ani, s-a indreptat insa spre o alta judecata, mult mai severa, in ceruri, „sustras” din fata justitiei omenesti. Oriunde va ajunge, are de dat socoteala pentru multe pacate. Cel mai grav era ca isi omorase mama in bataie.

Dupa o noapte de chef, a ajuns beat acasa si a inceput sa o loveasca pe batrana cu pumnii si cu palmele. Cand s-a plictisit, i-a luat carja si i-a mai dat cateva lovituri. Acestea sunt cele ce s-au dovedit a-i fi fatale bietei femei. Asa se sustine in rechizitoriul intocmit de procurorii satmareni.

Se concluzioneaza ca finalul dezastruos a fost rezultatul aproape firesc al unei vieti risipite in betii si scandaluri repetate. Despre toate acestea se vorbeste si in caracterizarea lui Papp jr., care figureaza si in fisa de introducere a sa in arest.

Cu atat mai vinovati sunt subordonatii comandantului Ilea, care ar fi trebuit sa dea dovada de o atentie suplimentara la primirea in penitenciar a unui asemenea caracter periculos.

Bye, bye, coane Ilea

Papp era judecat pentru omor deosebit de grav, comis prin cruzimi asupra mamei, considerata juridic o „ruda foarte apropiata”. Primise la Tribunalul Satu Mare o pedeapsa de 23 ani inchisoare, iar la Oradea se judeca apelul sau. Marti, 29.11.2005, judecatorii au constatat ca nu este indeplinita procedura de citare cu el.

Nici nu avea cum! Din ziua agresiunii, 23 noiembrie, se afla in coma profunda la spital. S-a stabilit ca noul termen de judecata sa fie 10 ianuarie 2006! Sigur nu va fi nici atunci prezent: Papp este inca un detinut care moare in conditii suspecte intr-o inchisoare romaneasca.

Superficialitatea si lipsa de interes manifestate de colonelul Ilea in exercitarea atributiilor de serviciu, un personaj depasit care trebuia trimis demult la alte sarcini administrative sau in pensie, vor costa enorm Romania. Si pe noi toti.

Ilea gireaza orgiile sexuale de initiere

Procurorii Parchetului de pe langa Tribunalul Bihor au demarat cercetarile inca din 24 noiembrie, apreciind ca se afla deja in prezenta unei infractiuni de vatamare corporala grava intr-un loc de detentie. Papp nu murise si colegii de celula au fost audiati initial ca martori.

Dupa decesul lui Papp, procurorul criminalist Florin Demian a schimbat incadrarea juridica in omor deosebit de grav. Sa nu se spuna ca nu exista ironie a sortii dar si justitie divina chiar si pe pamant: este exact invinuirea pentru care fusese condamnata si victima celor trei detinuti.

Ceea ce nu le dadea insa dreptul lui Steiner Attila, Nutas Florin si Florut Ioan sa-si omoare colegul de suferinta.

Initial, acestia nu au recunoscut nimic si au venit cu tot soiul de explicatii fanteziste. Se vehiculeaza ca Papp nu a cedat tentativelor lor de abuz sexual. O „initiere” girata, iata, de indolenta si incompetenta colonelului Ilea.

Atentie marita degeaba

Din investigatiile GAZETEI, rezulta ca Papp fusese adus doar de cateva zile in Penitenciarul Oradea si se afla in faza obligatorie de carantina, care dureaza 21 de zile.

Aceasta perioada are rolul prevenirii introducerii in inchisoare a unor persoane bolnave, motiv pentru care arestatii sunt tinuti sub o stricta supraveghere medicala, dar si politieneasca.

Detinutul este observat, cu aceeasi ocazie, si din punct de vedere comportamental in vederea personalizarii ulterioare a regimului de executare a pedepsei pe care i-a stabilit-o in mod definitiv justitia. Aceste imprejurari agraveaza raspunderea subordonatilor lui Ilea.

Antecedentele comportamentale ale detinutului, irascibilitatea lui si perioada scurta de cand era cunoscut de gardieni impuneau o supraveghere mai stricta.

Unde s-au aflat acestia si de ce nu au intervenit in intervalul de timp cand victima Papp era doborata, calcata in picioare si lovita cu salbaticie ca sa le satisfaca agresorilor poftele sexuale?

Apararea a prevenit violul

Cadavrul detinutului Papp a fost expertizat de medicul legist Narcis Valceanu. Raportul nu a fost inca finalizat pana la inchiderea editiei, dar concluziile preliminare confirma moartea violenta a victimei. Loviturile cauzatoare de moarte sunt identificate a fi cele de la nivelul capului.

Au fost stabilite si leziuni specifice produse in actiunea de aparare, cand victima ridica bratul ca sa se protejeze. Nu au fost gasite urme recente ale unor raporturi homosexuale, semn ca „avansurile” refuzate detinutilor Steiner, Nutas si Florut au putut provoca dezlantuirea maniei acestora.

Unde se aflau in timpul acesta gardienii „instruiti” de Ilea, constituie intrebarea aproape obsedanta pe care si-au pus-o toti cei care urmaresc evolutia cazului.

Biografie de dinozaur

Gheorghe Ilea, comandantul Penitenciarului Oradea a reusit sa ramana in functie desi, de-a lungul timpului, a fost tradat atat de zidurile institutiei, care au auzit, au vazut si l-au parat, cat si de apartenenta politica, potrivita mai degraba pentru vremurile apuse.

El a fost numit sef peste Penitenciarul Oradea in 1997, dupa pensionarea fostului comandant Ioan Radulescu. Fost strungar la Arad, Ilea a reusit sa termine scoala de ofiteri, fapt care l-a ajutat sa lucreze apoi in cadrul Directiei Penitenciarelor.

Intrat intr-un anturaj „select”, a reusit sa-si formeze relatii „profesionale” de durata, care l-au ajutat peste ani si ani sa ocupe cea mai inalta functie din cadrul Penitenciarului Oradea.

Prima grija a lui Ilea dupa ce a ajuns comandant a fost sa construiasca o ehipa „de elita” care sa stie sa directioneze bunurile statului spre buzunarele private.

Celelalte probleme au fost pasate in planul al zecelea, iar una dintre urmaririle nefericite ale prioritatilor stabilite gresit de falitul manager se vad in prezenta ancheta.

Micul Napoleon calca pe cadavre

Primul baiat „de elita” atras in gasca a fost nepotul Ion Ilea, care, fara sa aiba nici o pregatire de specialitate, in timp ce era student la Facultatea de Tehnologie a Constructiilor de Masini, a fost incadrat ca ofiter imediat dupa ce unchiul a ajuns comandant.

Interesanta a fost urcarea nepotului in grade! Daca in 1999, Ion era ofiter, in 2000 a ajuns capitan, in 2001 maior, iar in 2002 si-a castigat gradul de locotenent colonel! Pana si Napoleon ar fi invidios pe urcusul nepotelului! Numai ca avansarea lui Ion Ilea in acest grad intr-un interval atat de scurt de timp este ilegala, avand in vedere ca legea permite avansarea de la un grad la altul intr-un interval de cel putin patru ani. Ion Ilea a fost avansat la exceptional de fiecare data. Cat de meritate au fost acestea se poate vedea si mai sus…

Ce poate face cu un veterinar dibace

Urmatorul baiat din echipa „de elita” a fost medicul veterinar, Nicolae Tise. Nici acesta nu avea scoala de ofiteri, dar a fost incadrat cu gradul de locotenent colonel. Pentru a-si mari fami(g)lia, comandantul Gheorghe Ilea a fost „uns” ca nas la cea de-a doua casatorie a lui Tise. Acum totul devenise clar si sigur.

Famiglia devenea indestructibila. Tinta principala putea fi atacata cu succes.Cum medicul veterinar era in fapt seful „din umbra” a GAZ-ului (Gospodaria Agro-Zootehnica), proprietate a Penitenciarului, totul se simplifica. Ferma are 42 de hectare de teren agricol in arenda.

Cel putin 1500-1600 de porci se afla permanent in gospodaria penitenciarului. Plus 100 de bovine si 2000 de gaini ouatoare. Care nu prea ajung de regula pe masa detinutilor. Are utilajele agricole si toate utilitatile necesare.

La toate acestea se adauga avantajul reprezentat de costul minim al fortei de munca: zilnic 50-60 de detinuti sunt adusi in gospodaria puscariei. Aceasta are doua sectoare: unul vegetal si unul zootehnic.

Ambele ar trebui sa contribuie la imbunatatirea conditiilor de viata ale detinutilor si la scutirea bugetului de stat de o parte din cheltuielile cu intretinerea si functionarea penitenciarelor.

„Jos cu numirile clientelare!”

Marius Iacob, noul sef din fruntea Directiei Penitenciarelor s-a laudat ca va demasca neregulile care guverneaza de cativa ani incoace activitatea penitenciarelor din Romania. Si in special din vestul tarii. „Vrem sa renuntam la angajarile pe sistem clientelar si pe cele avand la baza nepotismul.

Se vor efectua controale viguroase pina la sfarsitul anului la penitenciarele din vestul tarii, unde sunt semnale ca s-a inregistrat un management defectuos” spunea Iacob la numire. Rezultatele sunt inca asteptate in zadar la Oradea. Mai ales dupa raspunsul evaziv primit de GAZETA vizavi de acest caz.

GAZETA DE ORADEA a aflat inca din 2003, cum „el comandante” reusea sa scoata maximum de profit de pe urma pozitiei sale.

GAZETA semnala in articolul „Porcii Penitenciarului Oradea” dn ianuarie 2003 cum Ilea isi justifica practicile neortodoxe prin necesitatea de a-si intretine relatiile, plangandu-se cunoscutilor de eforturile finanncare pe care le presupune fiecare control ce vine de la Bucuresti.

El intrase in legatura cu SC Cominca SA Oradea, fostul abator de stat al orasului. In respectivul material erau mentionate toate iesirile de alimente din magazia SC Cominca catre Pentenciarul Oradea, care nu au mai ajuns pe masa detinutilor. Cu alte cuvinte, era demascata gaura data de Ilea in hrana detinutilor si in bugetul de stat.

Povestea a continuat si dupa episodul dificil provocat de GAZETA. Afacerile famigliei au prosperat, iar pe scaunul din fruntea Penitenciarului a ramas acelasi Gheorghe Ilea. Care, ajuns la onorabila varsta de 57 de ani se gandeste serios sa renunte.

Potrivit legii ar fi trebuit sa o faca la 55 de ani, dar partidul l-a ajutat din nou sa ramana in frunte. Dar, pentru a asigura continuitate famigliei, s-a gandit si la un succesor pe masura. Care ar putea fi, ati ghicit!, Ion Ilea! Traiasca dinastia!

„Nu am ce va spune!”

Asa a replicat Gheorghe Ilea la tentativa GAZETEI de a afla amanunte despre ciudatul episod din noaptea in care, dupa ce l-au dus pe Papp la spital, subordonatii sai au incercat sa-i preseze pe medici sa nu scrie cuvantul „agresiune” in diagnosticul de internare.

„Daca medicii de acolo stiu ceva, sa va spuna ei cine a facut presiuni. Nu este adevarat, sunt niste zvonuri!”, a mai spus Ilea.

Varianta Oradea

Explicatia cu care comandantul Penitenciarului Oradea a incercat sa adoarma orice suspiciune a presei locale e de-a dreptul hilara, fapt care rezulta si din absurdul comunicatului de presa remis, la finele saptamanii trecute, GAZETEI.

Reproducem textual conceptia de doua parale a oradenilor care au catalogat un barbat batut mar si intrat in coma profunda cu sintagma „se simtea rau”:

„In noaptea de 22/23.11.2005, in jurul orelor 24:00, detinutul Papp Stefan, condamnat in prima instanta la 23 de ani pentru savarsirea infractiunii de omor deosebit de grav, a fost transportat de catre Serviciul de Ambulanta la Spitalul Judetean Oradea, datorita faptului ca se simtea rau, acesta decedand in dimineata zilei de 29.11.2005. Personalul de supraveghere a fost anuntat de catre ceilalti detinuti din camera ca, detinutul nu se simte bine si ar trebui vazut de un cadru medical, care a hotarat transportarea lui la spital.

In urma investigatiilor efectuate de catre medicii specialisti, detinutul a fost disgnosticat cu traumatism cranio-cerebral, coma ¾, hematom parietal dreapta, de asemenea acesta mai prezenta escoriatii minore la nivelul fetei si tumefactii. A fost sesizat Parchetul de pe langa Tribunalul Judetean Bihor care a preluat anchetarea cazului”.

Varianta Bucuresti

Oficialii din Capitala au fost mult mai lapidari in a trata cu mass-media, comunicatul primit de la Administratia Nationala a Penitenciarelor fiind unul rezutativ si fara nici o substanta.

Surse neoficiale, insa, apropiate cabinetului ministerial, confirma faptul ca evenimentul deosebit de grav produs in Penitenciarul Oradea este picatura care a umplut paharul si ca zilele lui Gheorghe Ilea sunt numarate.

Reproducem comunicatul Bucurestiului: „Am primit solicitarea dumneavoastra cu privire la imprejurarile ce au dus la decesul detinutului Papp Stefan din Penitenciarul de maxima siguranta Oradea.

Va comunicam ca, deocamdata, nu suntem in masura sa punem la dispozitia dumneavoastra detalii suplimentare legate de acest eveniment, intrucat ancheta intreprinsa de catre organele abilitate este in plina desfasurare.

Va informam, totodata, ca numai in functie de rezultatul anchetei se va stabili cu exactitate si gradul de vinovatie al celor ce au obligatia de a asigura siguranta si integritatea persoanelor condamnate la pedepse privative de libertate”.