Super Tuesday. Cine sunt democrații care se luptă să ajungă contracandidatul lui Trump la președinția SUA

​Înainte de așa-numitul Super Tuesday, ziua în care 14 state americane vor organiza alegeri primare, în Partidul Democrat lupta pentru câștigarea nominalizării drept candidat la alegerile prezidențiale este mai dură decât oricând.

Anul acesta, Statele Unite își aleg președintele, iar americanii cu drept de vot vor mandata candidatul care, pentru următorii patru ani, va fi cel mai puternic om al planetei.

În timp ce republicanii merg pe mâna lui Donald Trump, pe nominalizarea democraților e probabil una din cele mai acerbe lupte din istoria modernă a partidului.

În Statele Unite desemnarea candidatului în urma unor alegeri interne ale partidelor e o tradiție consacrată. În timp ce pentru Donald Trump nominalizarea Partidului Republican e doar o formalitate, în celălalt partid al „duopolului politic” american campania pentru obținerea nominalizării intră într-o etapă decisivă.

Mâine e Super Tuesday, ziua în care 14 state americane vor organiza alegeri primare. Miza e una uriașă pentru candidați: 34% din delegații care vor alege candidatul partidului la Convenția Națională a Partidului Democrat din luna iulie vor decide pe cine susțin, în funcție de rezultatul votului popular din statul lor.

Pentru unii candidați s-ar putea să fie capătul de drum al unei campanii care s-a remarcat printr-o agresivitate ieșită din comun comparativ cu alegerile primare democrate anterioare.

Pe ultima sută de metri, Pete Buttigieg, una din cele două mari surprize ale primarelor democrate, a anunțat că iese din cursă, după ce miliardarul Tom Steyer o făcuse cu o zi înaintea sa.

Nominal în cursă au rămas șase candidați, dar Tulsi Gabbard, reprezentantul Hawaii-ului în Congres nu mai contează de ceva timp. Cine sunt însă cei cinci care speră să aibă șansa de a-l scoate pe Donald Trump din Biroul Oval?

Amy Klobuchar

UPDATESenatoarea Klobuchar a anunțat că se retrage din cursă, surse apropiate de campania sa lăsând de înțeles că urmează să își anunțe sprijinul pentru fostul vicepreședinte Joe Biden.

Relativ necunoscută la nivel național, senatoarea de 58 de ani din Minnesota este celălalt candidat care s-a descurcat peste așteptările analiștilor. Absolventa Yale și a Facultății de Drept a Universității Chicago a reușit să ia 12% din voturile exprimate în Iowa, primul stat care a organizat alegeri primare, victorie care a propulsat-o pe locul 3 în New Hampsire, unde a avut loc următoarea rundă de alegeri.

Cu 20% din alegători mergând pe mâna ei, a fost la o aruncătură de băț de ocupanții primelor două locuri (Sanders și Buttigieg) care au luat 26%, respectiv 24% din voturi.

Cu un istoric în Congres și o platformă care ar plasa-o undeva ușor către centrul stânga politicii americane, echipa de campanie încearcă să o prezinte drept moderata care îl poate învinge pe Donald Trump. Însă nu e nicidecum singurul candidat care merge pe linia asta.

O notă de originalitate e maniera francă și liberă de a vorbi, care amintește într-o oarecare măsură de stilul președintelui republican în exercițiu. Însă principalul mesaj pe care își bazează campania e istoricul victoriilor în alegeri, în cei 14 ani de când e senatoare a Minnesotei reușind să câștige și în zone considerate tradițional ale republicanilor.

Statul natal, stilul contondent și planul de a investi un trilion de dolari în infrastructură ar face-o favorită a votanților din „Vestul Mijlociu” al Statelor Unite („midwestern”), pe care Partidul Democrat i-a pierdut la anterioarele alegeri, unul din motivele principale ale înfrângerii lui Hillary Clinton.

Însă în pofida nesperatului succes inițial campania ei a intrat într-un con de umbră, reușind să atragă doar 4 și 3% la următoarele două alegeri primare. Fără o revenire semnificativă de Super Tuesday e destul de probabil să își anunțe ieșirea din cursă.

Elizabeth Warren

În urmă cu doar câțiva ani senatoarea din Massachusetts, fostă profesoară de drept la mai multe universități din Statele Unite, era una din figurile favorite ale mișcării progresiste americane. În alegerile primare democrate din 2016 era preferata lor pentru a obține nominalizarea partidului, înainte de a anunța că nu intenționează să candideze.

Însă a făcut-o Bernie Sanders, alt erou progresist, iar fanii ei de odinioară par să nu o fi iertat niciodată că nu l-a susținut.

Construindu-și cariera pe lupta împotriva băncilor, marilor corporații multinaționale și a Wall Street, Warren și-a format reputația de campioană a drepturilor consumatorilor și inamică a „establishment”-ului corporatist democrat.

Însă pe alte subiecte și-a mai nuanțat pozițiile în ultimul timp și a ajuns să fie considerată mai degrabă o reprezentantă a stângii moderate. Unul din principalele motive de critică e schimbarea poziției vizavi de reformarea sistemului de sănătate.

Coroborat cu altele și susținerea pentru Hillary Clinton la alegerile din 2016 a fost suficient pentru unii să concluzioneze că și-a vândut sufletul Wall Street-ului.

În dezbaterile de până acum senatoarea de 70 de ani a părut candidatul cel mai articulat și stăpân pe ideile sale, mai ales când a intrat în detaliile măsurilor propuse. Însă în sondaje și voturi nu a ajutat-o prea mult. Terminând de la locul 3 în jos și cu un scor general de 10% în numărul de voturi exprimate și doar opt delegați câștigați după cele patru alegeri primare, singurul motiv pentru care ar rămâne în cursă după Super Tuesday în cazul unui rezultat similar e ca democrații să nu rămână fără o femeie-candidat.

Bernie Sanders

Senatorul din Vermont e în momentul de față principalul favorit pentru a câștiga nominalizarea Partidului Democrat. La cei 78 de ani ai săi ar deveni cel mai bătrân președinte american în momentul învestirii.

Spre comparație, Donald Trump, care deține momentan recordul, a avut 70 și ceva de ani. Lui Ronald Reagan i-au lipsit vreo două săptămâni să împlinească 78 când a părăsit Biroul Oval după al doilea mandat.

Dar Bernie nu e singurul. Cursa democrată a devenit un fel de competiție între viitori octogenari, Joe Biden și Mike Bloomberg având aceeași vârstă cu Sanders. Dar să fi venit cu adevărat rândul lui Bernie?

Un „socialist democrat” autoproclamat, el reprezintă tot ceea ce clasa politică americană detestă. Cu o platformă care economic în SUA e în stânga radicală spectrului politic, Bernie bagă sperieții în „establishment”-ul de peste Ocean.

Cu naționalizări, servicii de sănătate și facultate gratuită pentru toți, planul său de măsuri ar putea ajunge să coste 60 000 de miliarde de dolari în următorii zece ani, aproape de zece ori mai mult decât au cheltuit SUA pe războaiele din Orientul Mijlociu începând cu 2001.

Nota de plată ar fi mai mare decât pentru „New Deal”-ul lui Franklin Roosevelt și ar fi cea mai mare creștere a cheltuielilor publice de la al Doilea Război Mondial încoace.

Și totuși, o bătălie între ultimii doi candidați democrați din care să nu facă parte și Bernie Sanders e improbabilă în momentul de față. O explicație parțială a popularității sale e că vine cu aceleași mesaje familiare din 2016 sau că actualii contracandidați n-au găsit niciun unghi nou din care să îl atace. Printre cele mai impotente e cel cu „Sanders e prea extremist, n-o să câștige, votați-mă pe mine că sunt moderat”.

E puțin probabil ca alegătorii să fi uitat că acesta a fost mesajul care li s-a servit și de către Hillary Clinton, iar Hillary a pierdut în fața lui Donald Trump. Dar cel mai mare capital de simpatie îl obține din maniera în care a pierdut nominalizarea în urmă cu patru ani, cu establishment-ul democrat făcând tot posibilul să-l oprească.

Mulți cred că lui Sanders i-a fost furată nominalizarea și opinia lor nu e foarte departe de realitate.

Joe Biden

Senator pentru 36 de ani și apoi vicepreședinte al lui Barrack Obama pentru două mandate, Joe Biden e definiția „insiderul”-ului de la Washington. În 2016 a fost văzut drept principalul favorit pentru a câștiga nominalizarea Partidului Democrat, dar a decis să nu candideze citând motive personale (fiul său, Beau, murise cu un an în urmă).

A fost o decizie despre care fostul vicepreședinte a spus ulterior că „nu trece o zi fără să o regret”. Însă la fel ca în cazul senatoarei Warren, patru ani mai târziu s-ar putea să fie prea târziu pentru Joe Biden. După cum nota un comentator politic american, Joe Biden a mai încercat să obțină nominalizarea democrată de două ori când era în cea mai bună formă și niciodată campania sa nu a trecut de primul stat în care s-au organizat alegeri primare.

Însă Joe Biden nu mai e în cea mai bună formă. A fost vizibil în dezbaterile cu ceilalți candidați în care a părut nu de puține ori confuz în exprimare și părea mereu că încearcă să-i ajungă din urmă pe ceilalți oponenți. În urmă cu o săptămână, Biden declara în timpul unui miting electoral din Carolina de Sud că e în cursă pentru Senatul american, ridicând și mai multe semne de întrebare cu privire la cât de apt este să ocupe funcția prezidențială la cei 78 de ani ai săi.

Un democrat moderat, continuator al politicilor lui Obama în mai toate domeniile și critic acerb al președintelui Trump, campania sa se bazează pe experiența politică, nostalgia după fostul președinte american, și carisma personală. Deși e un democrat mainstream care e face politică în capitala SUA de dinainte ca mulți alegători să se fi născut, Joe Biden nu vorbește ca un politician din Washington.

După un început greoi de campanie în care n-a reușit să se afirme drept favoritul democrat și a încasat „un pumn în stomac” în New Hampshire, după cum chiar el admitea, a reușit să ia aproape 50% din voturi în Carolina de Sud, ultimul stat care a organizat alegeri înainte de Super Tuesday.

Rămâne de văzut însă dacă a fost doar o victorie de etapă într-un stat cu o comunitate afro-americană substanțială, sau aceasta va reuși să îi impulsioneze campania. Cu siguranță nu l-a ajutat că dumincă Barrack Obama a zis că nu e pregătit încă să îl susțină.

Dar marele său atu e că după ce șansele lui Mike Bloomberg par să se fi scufundat sub nivelul mării, rămâne singurul candidat care pare capabil să-l oprească pe Bernie Sanders. Cu „establishment”-ul democrat în spatele său e foarte posibil să vedem o nouă cursă ca în 2016, cu Biden substituind-o pe Hillary Clinton în lupta cu Bernie.

Michael Bloomberg

Dacă vreun candidat a încercat vreodată să cumpere alegerile din Statele Unite acesta e Mike Bloomberg, magnatul financiar cu o avere estimată la peste 50 de miliarde de dolari. Alegând să nu participe la alegerile primare din primele patru state ca să se concentreze pe Super Tuesday, miliardarul american va fi pe buletinul de vot pentru prima oară de abia marți.

Campania sa s-a axat pe aruncat bani în publicitate electorală, Bloomberg cheltuind aproape jumătate de miliard de dolari din buzunarul propriu pe reclame, mai mult decât restul candidaților la un loc. Votul de marți va arăta dacă strategia se va dovedi eficientă.

Fostul primar al New York-ului va spera că banii investiți au reușit să spele amintirea dezbaterii la care a participat în Las Vegas în urmă cu două săptămâni. E greu de subliniat exact cât de rău s-a prezentat la debate-ul din Nevada. Cel mai folosit cuvânt de către presă pentru performanța sa a fost „dezastru”.

Ceilalți candidați au profitat de faptul că au fost pentru prima oară alături de el pe scenă și l-au lovit din toate direcțiile. Iar Bloomberg, fie n-a avut niciun răspuns, fie a venit cu răspunsuri care doar l-au pus într-o lumină și mai proastă.

Cu o campanie construită pe ideea că, spre deosebire de Donald Trump, fostul primar ar fi un politician profesionist care face lucrurile cu cap, dezbaterea din Nevada, cu un Mike mărunt și complet nepregătit, i-a dat o lovitură grea imaginii.

Al doilea pilon al campaniei, cum că ar fi singurul candidat democrat care ar putea crea o coaliție suficient de largă încât să îl învingă pe Trump, a fost și el spulberat.

Istoricul de acțiuni și declarații controversate față de minorități sau scandalurile de hărțuire sexuală, toate subiect de atac în dezbatere, au cam arătat că povestea cu larga susținere e un om de paie. Chiar dacă Bloomberg poate atrage o parte a republicanilor deziluzionați de Trump, tot are nevoie de votul minorităților și al femeilor, crucial pentru orice candidat democrat care vrea să câștige președinția.

Însă o problemă și mai mare pentru fostul primar al New York-ului e că are nevoie de sprijinul lor pentru a avea vreo șansă să obțină nominalizarea partidului. Totuși n-ar trebui să-l privim ca fiind ieșit din cursă, în fond cu fonduri nelimitate poți cumpăra multe lucruri.