”Am crezut că voi muri”. Protestatarii din Myanmar descriu tortura pe care au suferit-o în detenție

Ochii tânărului de 19 ani sunt atât de umflați încât nu îi mai poate deschide normal. Fața lui este tumefiată, cu urechi rupte și vânătăi mari. Pe umeri și pe spate are răni adânci, întunecate, care încă nu s-au vindecat și care au fost cauzate atunci când ofițerii militari din Myanmar care l-au reținut l-au biciuit în mod repetat cu un cablu, potrivit CNN.

„Am crezut că voi muri”, a povestit adolescentul, care nu a vrut să îi fie dezvăluită identitatea din motive de siguranță, despre perioada de trei zile petrecută într-un lagăr de detenție militar, în timp ce arăta o fotografie cu rănile sale.

El este unul dintre cele peste 4.400 de persoane reținute de forțele de securitate din Myanmar de când armata a preluat puterea printr-o lovitură de stat, la 1 februarie, potrivit Asociației de Asistență pentru Prizonierii Politici. Acțiunea, care face parte dintr-o represiune sistematică și sângeroasă asupra oricărei opoziții percepute la preluarea puterii, a cuprins politicieni, protestatari, jurnaliști, muncitori, vedete și chiar copii.

Multe persoane au fost luate în raiduri terifiante nocturne sau răpite de pe străzi și ținute în sedii secrete, fără ca familiile lor să știe unde sunt sau despre condițiile în care sunt ținuți.

Însă relatările celor care au fost eliberați și ale rudelor lor, precum ale soldaților care au ales să părăsească armata, se relevă acte brutale de violență și tortură.

Adolescentul călătorea înapoi la Yangon de la Bago pe motoreta sa, când a spus că a fost oprit la un punct de control militar pe 9 aprilie. A fost o călătorie lungă și deja era târziu. În acea zi a avut loc una dintre cele mai letale represiuni împotriva protestatarilor, cu peste 80 de oameni uciși de forțele de securitate din oraș, potrivit AAPP.

Căutându-i geanta și telefonul, soldații au găsit imagini cu el cu un scut la proteste.

Tânărul de 19 ani a spus că a fost dus într-un complex militar, i-au legat mâinile și a fost bătut în repetate rânduri de gardieni, care foloseau cabluri, patul armelor și sticle.

„Comandantul mi-a legat mâinile la spate și a folosit foarfeca pentru a-mi tăia urechile, vârful nasului și gâtul. Mi-a lovit capul cu o sticlă, m-a bătut și a simulat că mă împușcă. Apoi i-a lăsat pe soldații din subordine să mă bată în acea noapte”, a spus el.

Soldații l-au acuzat că a dat bani Mișcării de Neascultare Civilă, în care medicii, lucrătorii și funcționarii publici au intrat în grevă pentru a paraliza economia și a dărâma junta condusă de generalul Min Aung Hlaing.

„M-au bătut cu un cablu, au folosit un fir de cablu mare și l-au împletit cu alte două fire de cablu pentru a-l face mai mare. Ne-au forțat să stâm în genunchi, cu spatele drept, și ne-au lovit cu pumnii și cu picioarele. Când am căzut la pământ, ne-au lovit cu firul de cablu. M-a durut atât de tare… Le-am spus chiar să mă omoare în loc să mă tortureze, a fost atât de dureros”, a spus adolescentul.

La trei săptămâni după calvar, el rămâne ascuns. Rănile sale se vindecă, dar încă are dificultăți la mers.

În timpul bătăilor, un lucru l-a ținut. „Am crezut că sunt pe punctul de a muri, dar trebuie să rămân puternic, nu puteam mânca ceea ce mi-au dat, dar m-am forțat să mănânc pentru a rămâne în viață, trebuia să fim eliberați ca să putem participa la proteste din nou”, a spus tânărul de 19 ani.

Cicatricile sale, atât fizice, cât și mentale, sunt o amintire constantă a cruzimii grotești a militarilor și a lipsei de respect față de civilii pe care pretind că îi conduc.