Solutia conservatoare. Despre "imaginatia morala"

Arareori îți e dat să crezi că o carte are puterea de a educa dincolo de limitele cunoscute și de a deschide o cale către lumină. Dar după numai 50 de pagini, am simțit că volumul de eseuri al lui Russel Kirk e aproape menit să deschidă ochii și mințile celor care așteptau, la noi, un altceva, după aproape trei decenii de orbecăire în politica și civismul românesc. Cel mai mare intelectual și doctrinar conservator american e tradus acum și în România.

Imaginația morală (texte introductive și încheiere de Sever Voinescu și Theodor Paleologu)e o carte gravă. Nu propune idei simplificate, nu e o lucrare care se vrea atractivă, nu-și propune să uimească cu orice preț noile generații, nu vine cu soluții facile, care să aprindă un entuziasm de moment. Imaginația morală e o carte pentru oamenii maturi și tinerii responsabili, o carte pentru spiritele așezate, o colecție de eseuri care provoacă prin clasicismul ideilor și prin reîntoarcerea la umanitate. Nu în ultimul rând, e o lucrare ce reaprinde speranța. Speranța că binele poate prevala în fața răului și că oamenii virtuoși, solidari într-o „comunitate de suflete”, pot schimba fața locurilor în care trăiesc.

Volumul adună între coperțile sale eseuri politice, istorice, religioase, cu profil cultural sau educațional. Deși majoritatea se referă la spațiul anglo-saxon, analizând în special gloria și „decăderea” Statelor Unite, referirile la Europa sunt frecvente, iar cititorul est european are multe de învățat de acolo, deoarece recunoaște în paginile traversate fenomene și situații care azi sunt familiare și Europei de Est. Russell Kirk își prezintă cu convingere crezul conservator, identifică problemele sensibile ale societății americane, oferă sfaturi utile, trezește spirite și, nu în ultimul rând, mobilizează conștiințe. Toate acestea, în numele unui set de idei care a traversat timpurile și a fost validat de experiențele istorice, demonstrându-și perenitatea.

De multe ori, în texte diferite, Russell Kirk insistă: conservatorismul nu este o ideologie! „Conservatorismul nu este un sistem politic și, cu siguranță, nu este o ideologie… El este, în schimb, un fel de a privi ordinea socială și civilă”. „Conservatorismul nu e o chestiune de interese economice și nu este o chestiune de avantaje politice, nu e o chestiune de putere și ascensiune… Conservatorismul e un mod de a privi condiția umană”.

Imaginația morală vine parcă să ne ofere o moștenire. Patrimonial cultural fabulos al conservatorismului se dezvăluie acum și românilor, propunând o cheie de înțelegere a lumii care, parcă, e croită și pe sufletul nostru. Mai ales românii, cei care și-au pierdut direcția politică conservatoare undeva la începutul secolului XX, ar putea să redescopere încrederea în valorile eterne ale umanității și prin intermediul gândirii intelectualilor anglo-saxoni. Într-un stil concis, de multe ori cu frumoase accente personale, Kirk explică, fără patimă, cum oamenii își pot apăra, totuși, identitatea, demnitatea personală și comunitatea din care fac parte, doar apelând la înțelepciune și echilibru, evitând naționalisme de tip demagogic, punând pe primul loc omul imperfect…dar cu frică de Dumnezeu.

Deși conservatorul american e un tradiționalist convins, el evită mereu, cu delicatețe, pornirile naționaliste. Națiunea sa e importantă pentru el, dar nu-i produce exaltări iraționale. Asta, poate că, și pentru că America era deja prima putere în lume, și din acest statut nu mai putea pretinde un rang superior. Kirk e mai preocupat de pacea launtrică a Statelor Unite decât de o eventuală glorie mondială. Mai mult, deși apreciază enorm sistemul politic american, nu crede că e necesar un export pe alte continente, mai ales prin intermediul forței. De altfel, Kirk s-a opus invadării Irakului, la final de secol XX. El considera normal ca instituțiile politice să prezinte diferențe serioase în lume și fiecare națiune să aibă un stil politic care să fie produsul religiei dominante, al culturii tradiționale și al experiențelor istorice specifice.

Gândirea conservatoare a lui Russell Kirk are trei piloni: lucrurile permanente (principii și norme testate în timp, care au rămas relevante pentru toți oamenii), imaginația morală (percepția etică ce îl înnobilează pe om cu demnitate și sens în viață) și contractul societății eterne (o „comunitate a sufletelor”, peste generații, pusă sub protecție divină). De asemenea, șase principii generale traversează ca un fir roșu politica și practica conservatorilor: credința într-o ordine morală transcendentă, principiul continuității sociale (schimbări graduale și prudente), principiul prescrierii (folosirea patrimoniului lăsat de înaintași), principiul prudenței (luarea unor măsuri după judecarea efectelor pe termen lung), principiul varietății (instituționale, de organizare umană), principiul imperfectibilității naturii umane.

Textele lui Kirk lovesc în tabu-urile zilei de azi: progres cu orice preț, economie în permanentă expansiune, educație mereu inovatoare. El schimbă unghiul din care ar trebui privită lumea, punând omul, cu emoțiile și slăbiciunile sale firești, în centrul analizei. Crede că marxismul și liberalismul actual (prea apropiat de stânga), aduc disoluție în lume și confuzie interioară în rândul oamenilor. Kirk anunță sfârșitul unei lumi amăgitoare, croită de marxism sau de liberalismul de tip nou, în care au fost erodate lucrurile permanente și eșafodajul divin al societății. Lipsa iubirii între oameni, izolarea spirituală, diminuarea simțului comunității, aduse de cele două curente, nu vor putea fi suportate pe termen lung. Tocmai de aceea, soluția conservatoare, în termenii detaliați ai intelectualului american, pare o alternativă credibilă.

Kirk pune în discuție utilitatea și validitatea unor mituri care au construit lumea în ultimele secole: mitul liberului arbitru (lipsit de călăuza divină), mitul suveranității poporului (orb, în multe cazuri), mitul rațiunii (arogante) și se întreabă dacă nu cumva ele și-au atins limitele, căzând sub păcatul mândriei spiritului (iluzia omului că poate..și are dreptul… de a judeca, în ciuda limitărilor sale, toate lucrurile de pe pământ și din cer).

Cititorul neavizat se trezește în fața unor idei aproape „eretice” pentru România secolului XXI, idei care lipseau din oferta intelectuală a momentului. Astfel, el poate afla că nu datorăm totul liberalismului, deoarece lumea actuală, cu libertățile și drepturile ei, nu e doar o creație a liberalilor. Din contra, pas cu pas, individualismul egoist, accentul pe bunurile pământești, superficialitatea acțiunilor publice, au creat un pericol greu pentru moștenirea morală și socială a multor secole de civilizație. Kirk reînvie chemarea la construirea unei societăți din care să nu lipsească curajul, bărbăția, virtutea și responsabilitatea oamenilor liberi.

Detaliu foarte important, cititorul e invitat să nu se încreadă în progresul iluzoriu și într-o lume a fericirii hedoniste. Simțul tragic al vieții poate naște eroi, sărăcia..inegalitatea…frica de moarte..toate sunt lucruri firești și sunt prilejuri de înălțare a firii umane și de câștigare a virtuții. Kirk nu dorește o societate liberală frumos ambalată în slogane, dar care în final poate împinge la disperare. Nici nu vrea o societate care să nege dreptul oamenilor de a se lupta cu răul de dragul binelui, sau care, mai crunt, să nu mai distingă binele de rău.

Citeste intreg articolul si comenteaza pe contributors.ro