Un cercetător propune o soluție banală pentru Paradoxul lui Fermi, unul dintre marile mistere ale științei

În 1950, renumitul astrofizician Enrico Fermi a pus o întrebare profundă despre galaxia noastră în timpul unui prânz relaxat cu colegii săi: „Unde este toată lumea?”. Cu alte cuvinte, dacă există o probabilitate extrem de mare ca civilizații extraterestre avansate să existe undeva, de ce nu am găsit dovezi ale acestora? Cel puțin așa spune povestea, relatează Gizmodo.

Însă, indiferent de circumstanțele în care a fost rostită, această întrebare – cunoscută astăzi drept paradoxul lui Fermi – a captat mințile cercetătorilor încă de atunci.

Într-un nou articol științific, care încă nu a fost supus evaluării inter pares („peer reviewed”), astrofizicianul Robin Corbet propune „banalitatea extremă” ca o posibilă explicație. Corbet, cercetător senior la Universitatea din Maryland, Baltimore, și colaborator al Centrului „Goddard” de Zbor Spațial din cadrul NASA, sugerează că galaxia este locuită de un număr modest de civilizații extraterestre care nu sunt mult mai avansate decât a noastră.

Potrivit acestei ipoteze, deoarece tehnologia extratereștrilor este similar de limitată cu a nostră, niciuna dintre civilizații nu o poate detecta pe cealaltă.

„Ideea este că sunt mai avansați, dar nu mult mai avansați. Este ca și cum ai avea un iPhone 42 în loc de un iPhone 17,” a explicat Corbet pentru The Guardian. „Aceasta pare mai posibilă, mai naturală, pentru că nu propune nimic foarte extrem”, consideră el.

O explicație alternativă pentru „Marea tăcere”

Calculele realizate folosind ecuația lui Drake – o formulă care estimează numărul de civilizații din Calea Lactee capabile să transmită semnale radio – sugerează că ar trebui să existe un număr semnificativ. Unii astrofizicieni consideră întreaga galaxie ar putea fi populată de civilizații avansate într-un interval de timp relativ scurt, la scara timpului astronomic.

Mai mult, omenirea ar trebui deja să poată detecta prezența lor printr-o serie de semnături tehnologice. Acestea ar putea include un far electromagnetic artificial, semne de astro-inginerie, sau emisii ale unor gaze care nu apar în mod natural, în atmosfera unor exoplanete.

Până acum, însă, nu am găsit niciuna dintre acestea.

Astrofizicienii au venit cu multe ipoteze diferite pentru a explica această lipsă de dovezi, cunoscută și sub numele de „Marea tăcere”. Poate că extratereștrii inteligenți sunt pur și simplu prea avansați pentru ca omenirea să-i detecteze, sau poate aleg să stea departe de Pământ? Poate că suntem cu adevărat singuri în galaxie? Sau, mai pesimist, poate toate civilizațiile suficient de avansate ajung să se autodistrugă.

Pentru Corbet, aceste posibilități păreau extreme, așa că a decis să pună o altă întrebare: Ce-ar fi dacă civilizațiile au o limită tehnologică naturală care le împiedică să devină suficient de avansate pentru a crea tehnosignaturi detectabile sau pentru a ne detecta pe noi?

Galaxia poate fi mai plictisitoare decât credem

Conform ipotezei lui Corbet, umanitatea ar putea fi aproape de limita superioară a progresului tehnologic. Civilizațiile extraterestre ar putea atinge un platou similar, fără a avansa suficient pentru a detecta sau a contacta ușor alte civilizații.

Această idee derivată din așa-zisul principiu al „banalității extreme”, sugerează că societățile extraterestre nu construiesc structuri spațiale masive și nu călătoresc cu viteza luminii. În schimb, probabil că sunt foarte asemănătoare cu noi – și la fel de limitate în capacitatea lor de a găsi alte civilizații în galaxie. Și rămân așa, pierzând în timp interesul pentru explorarea cosmică.

Chiar dacă această ipoteză este corectă, asta nu înseamnă că nu vom găsi niciodată dovezi ale unei civilizații extraterestre. În articolul său, Corbet explică că o lume tehnologic banală ar putea fi totuși detectabilă prin radiațiile pe care le emite tehnologia sa, iar o astfel de descoperire „s-ar putea să nu fie foarte departe” dacă telescoapele radio continuă să se perfecționeze.

„Deși acest lucru ar avea implicații profunde în multe moduri, nu ar putea duce la un salt major în nivelul nostru tehnologic și ne-ar putea lăsa oarecum dezamăgiți,” concluzionează Corbet.