VIDEO Femeia-arbitru care a câștigat meciul vieții, alături de echipa ei de medici. Povestea Alinei, diagnosticată cu cancer de sân și vindecată la Ponderas Academic Hospital

Cancerul de sân este principala cauză de deces prin cancer în rândul femeilor la nivel global, potrivit Organizației Mondiale a Sănătății. În România, incidența acestui tip de cancer este în creștere, iar mortalitatea depășește media europeană. Povestea Alinei Năstase arată cât de important este să-ți asculți corpul și să mergi la medic. După ce a simțit o umflătură la sânul drept, Alina a primit timp de luni de zile, de la mai mulți medici, același răspuns: „nu e nimic“. Totuși, a avut încredere în instinctul ei și a continuat să caute. În cele din urmă, la Centrul de Excelență în Patologia Sânului din Ponderas Academic Hospital, a primit diagnosticul de cancer de sân și a început drumul spre vindecare. Cazul Alinei este unul fericit. A învins cancerul cu ajutorul unei echipe multidisciplinare de medici și datorită unei forțe interioare impresionante. Povestea ei este un apel la conștientizare pentru toate femeile: mergeți la control, chiar și atunci când pare că „nu e nimic“. Lupta ei și fiecare pas parcurs, le puteți urmări pe larg mai jos.

În ianuarie 2024, Alina a simțit o mică umflătură la sânul drept. Fostă atletă de performanță și singura femeie arbitru de fotbal din județul Prahova, ea a fost mereu atentă la semnalele corpului. Când a simțit o umflătură cât „un bob de orez”, a decis să facă investigații. A mers la un medic ginecolog din Ploiești, care i-a recomandat o ecografie. Rezultatul părea liniștitor: sânul arăta normal.

Deși investigația nu indica nicio problemă, Alina simțea că ceva nu este în regulă. Din proprie inițiativă, a făcut și o mamografie. Și de această dată i s-a spus că nu are de ce să se îngrijoreze, fiind sfătuită doar să revină la control peste un an. Cu gândul că totul este bine, Alina a încercat să meargă mai departe. Însă, în câteva luni, a observat că acea mică umflătură tot creștea.

„La un moment dat, am simțit că nodulul crește și începe să mă jeneze la sutien când arbitram“, își amintește ea.

Nouă luni fără un diagnostic corect

A mers din nou la o mamografie, dar a primit același răspuns: „nu e nimic, stați liniștită“. Abia mai târziu a aflat că rezultatele fals negative au apărut din cauza unei particularități a sânilor ei – structura densă a țesutului mamar, frecvent întâlnită la femeile sportive, care poate face dificilă depistarea formațiunilor suspecte la ecografie sau mamografie.

Au trecut nouă luni de incertitudine și investigații repetate până când, în sfârșit, Alina a auzit ceea ce se temea cel mai mult: nodulul de la sân părea suspect. În căutarea unui răspuns clar, a ajuns la București, în Centrul de Excelență în Patologia Sânului din cadrul Ponderas Academic Hospital, unde a intrat într-un circuit extrem de bine stabilit pentru a oferi pacientelor cu cancer la sân un traseu eficient și complet de la diagnostic la tratament. Aici a făcut puncția, iar rezultatul a confirmat suspiciunile medicilor: Alina avea cancer la sân, într-o formă agresivă.

Echipa de medici pe la care a trecut în Ponderas a fost una complexă și a inclus multe specialități. Întâlnirea Alinei cu medicul Laura Ianculescu, Medic primar Radiologie – imagistică medicală (foto), care urma să-i facă puncția, a fost plină de optimism. „Doamna doctor este o minune de om! A stat de vorbă cu mine, m-a încurajat: «Haide să facem totul —ecografie, mamografie, puncție». Am făcut totul ca la carte“, își amintește Alina.

Dr. Ianculescu își amintește și ea entuziasmul Alinei la sosire. „A avut foarte mare încredere în mine și a zis: «Eu merg pe mâna dumneavoastră, o să fie bine». A fost extrem de pozitivă, iar asta îți dă și ție, medicului, un impuls și o stare foarte bună“.

Dr. Laura Ianculescu: „Orice crește în sân într-o perioadă scurtă e suspect până la proba contrarie“

În același timp, dr. Laura Ianculescu remarcă perspicacitatea Alinei: „Doamna, foarte, foarte atentă la propria stare, și-a dat seama că totuși ceea ce simțea — nodulul acela care apăruse — începea să crească. Simțea la mână că nu este în regulă, deși toată lumea îi spunea că este în regulă“.

Această atenție și perseverență a pacientei a determinat medicul să inițieze rapid investigațiile necesare diagnosticului. Dr. Ianculescu povestește că și-a dat seama imediat că nodulul creștea rapid și „orice crește într-un timp atât de scurt e suspect până la proba contrarie“.

Pentru a avea un bilanț complet, i-a făcut o mamografie cu contrast și o ecografie, care a arătat că avea doar o singură leziune, în axile totul era în regulă, iar ulterior a făcut și puncția biopsică. Rămânea doar să aștepte rezultatul diagnosticului.

Navigatorul – puntea dintre pacient și echipa medicală

La sosirea în Centrul de Excelență în Patologia Sânului din Ponderas Academic Hospital, Alina a fost preluată de Ioana Preotu, navigator medical, persoana responsabilă să o ghideze pe tot parcursul investigațiilor și tratamentului.

Ioana a ajutat-o să își organizeze toate consultațiile, să ajungă la medicii potriviți și să înțeleagă fiecare pas din procesul medical. Practic, i-a oferit siguranța că nu este singură într-un moment de mare vulnerabilitate. „Navigatorul de pacienți este extrem de important. Este persoana care preia pacienta, se ocupă de fișa ei, o ajută cu organizarea programărilor, astfel încât să nu piardă timp prețios și comunică cu întreaga echipă de medici care se ocupă de caz. De asemenea, gestionează documentele necesare pentru Tumor Board, contribuind la o coordonare eficientă și este și un suport moral pentru pacientă și pentru familie“, spune dr. Simona Filip, Medic primar Chirurgie generală, Chirurg de Excelență în Patologia Sânului (foto).

Între Ioana, navigatorul medical, și Alina s-a legat rapid o prietenie. Sprijinul constant și grija Ioanei au făcut ca Alina să se simtă în siguranță și înțeleasă pe parcursul procesului medical.

Diagnosticul: „Aveți cancer mamar“

Ioana a fost cea care i-a făcut cunoscut diagnosticul Alinei. „În septembrie 2024, am făcut puncția și spre finalul lunii am aflat rezultatul. Era într-o sâmbătă, mă duceam la un meci de fotbal. Mă sună Ioana, îmi zice că mi-a venit rezultatul și dacă vreau să mi-l comunice telefonic. Am zis că da și atunci mi-a spus: «Aveți cancer mamar»“.

Vestea a venit ca un trăsnet. După luni de incertitudini și investigații, Alina primea confirmarea a ceea ce simțea deja – cancer mamar, stadiul trei, cu invazie ganglionară. Pentru că diagnosticul a fost stabilit cu întârziere de câteva luni, boala a progresat, cu extindere la nivel ganglionar. 

„Am urcat în casă, m-am așezat pe marginea patului și am zis: «Doamne, arată-mi calea!»“

„Am simțit că îmi pică ceva în cap. În acel moment m-am uitat în jur și am realizat că nu eram singură în mașină – aveam brigada de arbitri alături, iar eu eram la volan. Atunci mi-am spus: «Doamne, dă-mi putere», pentru că, pe lângă viața mea, aveam în mâini și siguranța colegilor mei“, povestește femeia.

Alina își amintește ziua aceea foarte clar. A reușit să ajungă la stadion, dar nu a putut să arbitreze meciul din acea zi. S-a dus acasă, unde o așteptau soțul și băiatul ei, de 16 ani.

„Mă așteptau amândoi în fața blocului, plângând. Și eu le-am spus: «Nu trebuie să plângem, trebuie să mergem înainte». Am urcat în casă, m-am așezat pe marginea patului și am zis: «Doamne, arată-mi calea!»“, își amintește Alina.

Primul pas al tratamentului: chimioterapia

Sportivă de performanță, cu o voință de nezdruncinat, Alina a luat diagnosticul ca pe un meci pe care trebuie să-l câștige. „Îmi doream doar să-mi văd copilul crescând“, mărturisește Alina.

Odată ce diagnosticul a fost confirmat, cazul Alinei a ajuns pe masa unei comisii multidisciplinare, numită Tumor Board, alcătuită din medici specializați în oncologie, chirurgie, radiologie și imagistică, radioterapie, ginecologie, anatomie patologică, nutriție și psihologie.

Fiecare expert analizează rezultatele analizelor și istoricul pacientului pentru a stabili un plan de tratament personalizat și eficient. În cazul Alinei, comisia a decis ca primul pas al tratamentului să fie chimioterapia.

„Decizia tratamentului nu este niciodată una singulară și este întotdeauna centrată pe pacient. Trebuie luați în considerare mai mulți factori, precum vârsta și comorbiditățile pacientei, profilul biologic al tumorii și stadiul afecțiunii oncologice. În cazul Alinei, fiind vorba despre un cancer de sân triplu negativ, am optat pentru o schemă de tratament modernă unde am folosit atât chimioterapie, cât și imunoterapie“, spune dr. Amalia Roșu, Medic specialist Oncologie medicală (foto).

„Dr. Filip mi-a spus: o să rămâneți fără păr, fără sprâncene, fără gene…“

Înainte să înceapă chimioterapia, Alina a ajuns în cabinetul medicului chirurg Gerald Filip (foto), Chirurg de Excelență în Patologia Sânului, cel care urma să o opereze. Acesta a ținut să o avertizeze despre efectele dure ale chimioterapiei. „Când m-a văzut, mi-a spus atât: «Sunteți o femeie foarte frumoasă. Dar, prin diagnosticul ăsta, dumneavoastră o să faceți un tratament, care este foarte important. Și o să treceți prin niște etape. Etape care sunt destul de dure. O să rămâneți fără păr, fără sprâncene, fără gene»“, rememorează Alina.

„Alopecia nu este neapărat un efect advers în sens medical, ci mai degrabă unul cu puternic impact emoțional asupra pacientei. De aceea, este esențial să discutăm despre acest aspect încă dinaintea începerii tratamentului, pentru că, de fiecare dată, avem în față femei care trec prin cea mai grea încercare a vieții lor“, ne-a explicat dr. Ștefania Toma, Medic primar Oncologie medicală (foto).

Decisă să înfrunte cancerul, Alina nu a ezitat nicio secundă. Dimpotrivă, a vrut să înceapă chimioterapia chiar în ziua următoare.

„Alina a făcut tratament neoadjuvant, pentru că era o formă agresivă și avea nevoie de tratament înainte de operație“, precizează dr. Filip.

Și așa, în octombrie 2024, a început chimioterapia – timp de două luni, o dată la două săptămâni, Alina venea la Ponderas ca să facă tratamentul. A fost o perioadă grea, o recunoaște și ea, cu tot optimismul de care dă dovadă. „Cel mai mult mi-a fost teamă să nu pierd lupta, să nu-mi văd copilul crescând. Pentru a putea trece prin asta, îmi proiectam în față viitorul ca să pot să rezist“.

În timpul investigațiilor, medicii i-au montat un marker metalic la nivelul tumorii și al ganglionului afectat. „Markerul ne ajută să facem chirurgie țințită. Scoatem doar ce e afectat, evităm intervenții extinse și, dacă este posibil, salvăm sânul“, explică dr. Filip.

„Există teamă, dar trebuie să lucrezi cu tine“

Chimioterapia a avut un impact puternic asupra Alinei, aducând nu doar schimbări fizice precum căderea părului, ci și momente intense de anxietate. „Era greu, mă uitam în oglindă și nu eram eu. Mă umflase la față… purtam perucă…“, mărturisește femeia.

Pentru medicul oncolog, aceste reacții sunt firești. „Nu exită tratament fără efecte adverse. Ceea ce trebuie să transmitem este că efectele adverse sunt gestionabile și sunt temporare“, ne-a explicat dr. Toma.

I-a fost teamă în toată această perioadă? Chiar dacă este o persoană plină de viață și optimism, Alina recunoaște că frica a fost prezentă. „De ce să nu recunosc? Nu pot să mint. Da, există teamă, dar trebuie să lucrezi cu tine“, spune Alina.

Luminița de la capătul tunelului – tumora dispăruse complet

Alina a răspuns extrem de bine la tratamentul chimioterapic, astfel încât la finalul acestuia, tumora se micșorase atât de mult, încât dispăruse aproape în totalitate.

„Tumora a dispărut după primele serii de chimioterapie, astfel încât atunci când a ajuns pe masa de operație, nu aveam, ca și semn al prezentei acestei tumori, decât un clip“, povestește dr. Filip.

Alina își amintește de ziua aceea, în care medicii i-au spus că tratamentul a funcționat și că este „o minune“ – a sărit în sus de bucurie și a îmbrățișat-o pe dr. Ianculescu.

„A fost o luptă grea și dură, dar rezultatul a meritat: în momentul intervenției chirurgicale, tumora practic dispăruse complet“, spune și dr. Roșu.

Pașii spre vindecare: operația, radioterapia și imunoterapia

După finalizarea ședințelor de chimioterapie, pe 24 martie 2025, Alina a fost programată pentru operație. S-a dus optimistă și cu zâmbetul pe buze, deși nu mai trecuse niciodată printr-o intervenție chirurgicală. Știa că este pe mâini bune.  „Când am intrat în sala de operație și l-am văzut pe domnul doctor Filip și echipa lui, vă spun sincer, că nu am avut o secundă de teamă“, povestește Alina.

Operația a decurs foarte bine, iar la scurt timp, Alina și-a reluat viața obișnuită, așa cum i-au recomandat medicii. A revenit pe terenul de fotbal, continuând să facă ceea ce iubește cel mai mult – să arbitreze.

Pentru Alina au urmat 30 de ședințe de radioterapie, finalizate în luna iunie a acestui an. Ultima etapă a tratamentului este imunoterapia, pe care o va urma timp de un an.

„A trecut printr-o operație de mică agresivitate, urmată de tratamentul postoperator. În cazul Alinei, am aplicat un tratament personalizat: a început cu chimioterapie asociată cu imunoterapie, înainte de operație, pe care a continuat-o ulterior, și în plus, a făcut și radioterapie postoperator“, povestește dr. Filip.

În cazul Alinei, echipa multidisciplinară este optimistă, iar prognosticul pe termen lung este unul foarte bun.

„Alina va intra în programul de monitorizare. Ne vom întâlni periodic, cel puțin o dată pe an cu chirurgul, cu oncologul, în așa fel încât să ne asigurăm că evoluția va fi fără probleme“, completează dr. Filip.

Un mesaj de speranță

Povestea Alinei are un final fericit. A ajuns la medicii potriviți, care au salvat-o, dar doar pentru că nu s-a oprit din a urmări ceea ce simțea că nu este în regulă.

„Rog toate femeile – să nu cedeze o secundă, să gândească pozitiv. Tehnologia a avansat. Lucrăm cu niște oameni foarte competenți. Să aibă încredere în ei, pentru că știu ce fac. Și, foarte important, să caute medicii potriviți. Pentru mine, intrarea în Spitalul Ponderas a însemnat vindecarea“, mărturisește femeia.

Medicii implicați în cazul Alinei evidențiază rolul încrederii în procesul de tratament și spun că tehnologia modernă a transformat complet abordarea cancerului de sân. „Sfatul meu pentru pacientele diagnosticate cu cancer de sân este nu considere că diagnosticul de cancer este echivalent cu lipsa de speranță. Există medicamente noi, personalizate și eficiente care oferă șanse reale de vindecare și mențin speranța și viața“, este de părere dr. Roșu.

De asemenea, medicii subliniază că sprijinul unei echipe întregi este la fel de important ca tratamentul propriu-zis. „O pacientă care a primit un diagnostic de cancer, trebuie să știe că nu este singură. Face parte dintr-o echipă multidisciplinară, iar rolul nostru, al medicilor, este să-i oferim șansa la viață cu demnitate și respect“, adaugă și dr. Toma.

Screening-ul salvează vieți: mergeți la controale periodice!

Povestea Alinei ne arată cât de important este să fim atenți la semnalele corpului și să nu ignorăm simptomele. De aceea, screeningul regulat prin ecografie și mamografie este esențial: ajută la depistarea cancerului de sân în stadii incipiente, când tratamentele sunt mai puțin invazive, iar șansele de vindecare depășesc 90%.

„Odată cu avansarea în vârstă, crește riscul de cancer de sân, ceea ce impune screening-ul. Acesta începe de la vârsta de 40 de ani și se efectuează prin mamografie, o dată la doi ani“, este sfatul oferit de dr. Anca Murariu, Medic primar Obstetrică – ginecologie (foto). „Cu cât o pacientă ajunge mai repede la noi, cu atât va primi o soluție mai rapidă“, completează ea, subliniind că depistarea timpurie face diferența în tratament și șansele de vindecare.

Depistarea timpurie nu doar că oferă șanse mai mari de vindecare, dar permite și intervenții mai puțin invazive și mai eficiente. Astfel, prin screening regulat, medicii pot identifica cancerul înainte ca acesta să fie palpabil și să înceapă tratamentul cât mai curând posibil.

„Acum putem vedea cancerul mult înainte de a fi palpabil, iar asta este fantastic, înseamnă că acest cancer poate fi vindecat“, punctează și dr. Dana Nedelcu, Medic primar Radiologie – imagistică medicală.

Povestea Alinei subliniază că prevenția și screening-ul pot salva vieți, dar la fel de important este să nu renunțăm la speranță și să avem o atitudine pozitivă, arătând că forța interioară și încrederea în procesul medical fac diferența între frică și curaj, între incertitudine și șansa reală la vindecare.

Articol susținut de Regina Maria