Dacă viteza cu care primarii din România instalează sisteme video de supraveghere în masă a spațiului public ar fi egală cu ritmul în care modernizează infrastructura localităților, probabil că țara noastră ar fi o minune a civilizației occidentale.
Tot mai multe autorități publice locale practică supravegherea video a spațiilor publice, fără să țină cont de impactul real asupra comunităților și cu prea puțină grijă față de regulile europene privind datele personale și viața privată, arată datele și concluziile experților din proiectul „Supravegherea spațiului public”. E cea mai ieftină și simplă metodă de a induce un sentiment de siguranță cetățenilor sătui de nereguli și stricăciuni: iată, primăria se preocupă. Cu ce preț și cu ce beneficii, totuși?
„Ne ajută enorm, este esențial pentru siguranță”, spune pentru Panorama Robert Negoiță, primarul Sectorului 3 al Capitalei, care se mândrește, oricând are ocazia, cu sistemul de supraveghere video format deja din peste 1.000 de camere CCTV, instalate pe raza sectorului său.
Primarul confirmă fără să clipească una dintre principalele controverse ale supravegherii în masă: cine și în ce condiții are acces la date? Nu doar autoritatea care deține sistemul video veghează asupra cetățenilor din urbe. Toate serviciile secrete și instituțiile dotate prin lege cu competențe privind ordinea și siguranța publică o pot face, prin camerele respective. Trebuie doar să ceară. Uneori, nici măcar atât. O fac direct. Într-un stat ca România, cu șase servicii secrete care caută constant să își sporească puterile și privilegiile legale, nu e un lucru de ignorat.
„Dânșii nici măcar nu ne anunță pe noi când își iau datele. Prin protocol, au acces direct la baza de date, au imaginile în timp real și acces și la stocare”, susține primarul Robert Negoiță, pentru Panorama.
Citește continuarea pe Panorama.ro.
