Cum a reușit un cafegiu orfan din Odesa să facă profit în plin război. Afacerile merg mai bine ca înainte

​Vlad este un tânăr de 28 de ani din Odesa. Pentru el, cea mai iubită băutură din lume i-a schimbat viața în bine, în timpul războiului, atunci când credea că totul era pierdut. El i-a povestit corespondentului Radio România Actualități, Alexandru Buzică, cum a reușit să câștige mai mulți bani decât înainte.

În regiunea Odesa din Ucraina, sirenele care anunță un potențial atac aerian se aud permanent, atât ziua, cât și noaptea. Aici, în sudul țării, au loc unele dintre cele mai dure lupte acum. Invadatorii ruși bombardează fără oprire, mai ales in orașul Nicolaev. Tensiunea plutește în aer, iar oamenii au devenit din ce în ce mai stresați și panicați. Deseori, știrile care vin de pe front nu sunt foarte bune!

După mai bine de 6 luni de război, mulți dintre ei se confrunta cu probleme de natură psihologică și încearcă cu greutate să uite de ceea ce se întâmplă. Din această cauză, unii fac plimbări scurte, jogging sau vizitează prietenii.

”Am fost un copil orfan, dar acum sunt managerul uneia dintre cele mai populare cafenele din sudul Ucrainei, în orașul Izmail” – povestește Vlad. ”As putea spune ca izbucnirea razboiului m-a ajutat. Știu ca sună ciudat, dar o sa explic de ce: înainte de război, lucram la aceasta cafenea unde erau doi patroni. Din cauza conflictului, unul dintre ei a renunțat, iar celalalt a ales sa plece pentru moment și, astfel, localul a fost închis mai bine de o lună.

Am rămas șomer. Locuiam în căminul studențesc din oraș. Așa cum v-am spus, sunt orfan și chiar nu aveam unde să merg. Când rușii au invadat Ucraina, sirenele se auzeau în tot orașul, chiar a fost un bombardament în zonă. Eram obligați să coborâm în adăposturi.

Era o situație extrem de stresantă, eram foarte afectat din punct de vedere psihologic. Aveam numai gânduri pesimiste. Din acest motiv m-am mutat la fratele meu Noi de mici ne-am purtat singuri de grija! Iar eu am vrut mereu sa evoluez. Nu știam ce sa fac în februarie și martie – rămăsesem fără serviciu iar înrolarea în armata nu era o opțiune, pur si simplu nu mă rereprezenta cariera militara!

Pentru că orașul Izmail este aproape de graniță, si aici au venit foarte multi ucraineni fugiți din estul bombardat, am avut ideea de a-l convinge, cumva, pe patron să redeschidem cafeneaua, chiar dacă el nu mai era în zonă. A ținut cont de rugămintea mea și mi-a oferit încredere.

Acum, după mai bine de 4 luni, reușim să vindem și o sută de cafele pe zi. Situația este chiar mai buna ca înainte de război, pentru că populația orașului s-a triplat de când a început conflictul armat. Situatia din cafeneaua noastră, în mod surprinzător, a fost peste așteptări!

Nu mi-a venit sa cred că oamenii se comportă normal, iar unii dintre ei nici nu vorbesc despre război, chiar dacă vin Donbas sau din alte alte zone afectate. Oricum, eu urmăresc permanent știrile și îmi doresc să vina ziua în care va fi pe prima pagina a ziarelor titlul că acest război s-a încheiat.

Dar până atunci, voi continua sa serrvesc cafele, atât timp cât voi putea. Cred că o cană de cafea este un aliat puternic pe timp de război. Nu m-a gândit să părăsesc țara, dar poate că în viitor mă voi muta în alt oraș, cine știe….Se pare că, de când a început războiul, consumul de cafea s-a triplat în Ucraina, iar ucrainenii prefera espresso peste care adaugăm apa fierbinte..”, a adăugat Vlad.