Din Portugalia până în Danemarca, Europa încearcă să se elibereze de gazele naturale rusești
În Danemarca lungi conducte negre urmează să fie îngropate într-un şanţ, pe măsură ce lucrările de construcţie la un gazoduct care va face legătura între Norvegia şi Polonia au fost reluate după invadarea Ucrainei, transmite agenția AFP, citată de Agerpres.
De la proiecte de terminale de gaze naturale lichefiate în nordul Germaniei, în Finlanda şi în Franţa, până la posibile noi rute prin Spania sau estul Mediteranei, Europa îşi intensifică eforturile pentru a se elibera de gazele ruseşti, chiar dacă experţii susţin că va fi nevoie de mai mulţi ani pentru finalizarea acestei sarcini.
La Middelfart, pe insula Fionie din centrul Danemarcei, luna trecută au fost reluate lucrările la proiectul Baltic Pipe, un gazoduct cu o lungime de aproape 900 de kilometri, care este destinat în principal să ajute Polonia să îşi reducă dependenţa de gazele naturale ruseşti.
„Desigur că este vorba de asemenea şi de a avea gaze în sistemul danez, dar în principal pentru a ajuta sistemele de gaze din ţările vecine şi bunii noştri prieteni polonezi”, a declarat pentru AFP, Soren Juul Larsen, responsabil de proiect la operatorul danez de infrastructuri energetice Energinet.
FOTO: dpa picture alliance / Alamy / Alamy / Profimedia
Danemarca urgentează aprobarea Baltic Pipe
La o săptămână după invadarea Ucrainei, Agenţia de Mediu din Danemarca, care anterior avea îngrijorări cu privire la impactul gazoductului Baltic Pipe asupra speciilor locale de şoareci şi lilieci, a acordat o autorizaţie care permite continuarea lucrărilor de construcţie, după o pauză de nouă luni.
„Ne aşteptam ca autorizaţia să fie eliberată în curând dar războiul a urgentat lucrurile”, spune Trine Villumsen Berling, cercetător la Institutul danez pentru studii internaţionale.
Gazoductul a fost conceput în urmă cu aproape 20 de ani, construcţia sa a demarat în 2018 şi acum se preconizează că va intra în serviciu în luna octombrie pentru a deveni complet operaţional la 1 ianuarie 2023.
„Avem o cooperare bună cu toţi contractorii pentru a accelera şi a face tot posibilul pentru a putea respecta calendarul”, a explicat Soren Juul Larsen.
Cu o capacitate de transport anuală de 10 miliarde metri cubi, gazoductul Baltic Pipe ar urma să acopere aproximativ jumătate din consumul de gaze al Poloniei, ţară care în urmă cu trei ani a anunţat că nu va mai prelungi contractul cu grupul rus Gazprom în 2022.
Însă această veste bună pentru Polonia ar putea să complice aprovizionarea pentru restul ţărilor din Europa care vor să se elibereze de gazele ruseşti.
FOTO: John MacDougall / AFP / Profimedia Images
UE vrea să renunțe la două treimi din gazele naturale rusești până la sfârșitul anului
Norvegia, al doilea mare furnizor de gaze din Europa după Rusia, asigură că produce la capacitate maximă, ceea ce înseamnă că gazele naturale care vor ajunge în Polonia nu vor mai fi disponibile pentru restul continentului.
„Acest proiect ar urma să ajute Polonia dar ar putea însemna şi o diminuare a exporturilor de gaze norvegiene spre Marea Britanie şi Germania”, a explicat Zongqiang Luo, un expert la firma de consultanţă Rystad Energy.
De asemenea, multe contracte pe termen lung încheiate între Rusia şi furnizori europeni sunt valabile pentru încă 10 până la 15 ani, a adăugat expertul. Însă, potrivit Comisiei Europene, UE ar putea să se lipsească de gazele naturale ruseşti „înainte de 2030” și să renunțe la două treimi din acestea până la sfârșitul anului.
În condiţiile în care Norvegia produce la capacitate maximă iar producţia realizată la zăcămintele de gaze din Ţările de Jos şi Marea Britanie este în scădere, Europa caută să obţină gaze de mai departe, inclusiv gaze lichefiate transportate cu navele din SUA, Qatar şi Africa.
Însă, astfel de importuri necesită construcţia de terminale mari care să transforme gazele lichefiate înapoi în gaze naturale sau cel puţin unităţi plutitoare de stocare şi regasificare.
FOTO: Odd Andersen / AFP / Profimedia
Germania, în căutare de soluții după suspendarea Nord Stream 2
Confruntată cu suspendarea gazoductului Nord Stream 2, Germania a relansat urgent trei proiecte care vizau construcţia de terminale GNL, proiecte care până acum nu erau considerate prioritare.
Unul din aceste terminale ar putea intra în serviciu în iarna lui 2023/24 însă celelalte două abia în 2026.
Săptămâna trecută, Finlanda şi Estonia au anunţat un proiect care prevede închirierea unei nave terminal care permite importul de gaze lichefiate, în condiţiile în care cele trei state baltice au anunţat că au încetat să mai importe gaze ruseşti de la 1 aprilie.
În sudul Europei, Spania şi Portugalia promovează o rută alternativă pentru a ajuta Europa să se elibereze de gazele ruseşti. În acest scop, portul Sines, cel mai mare din Portugalia, intenţionează să dubleze capacitatea terminalului său de gaze în mai puţin de doi ani.
Spania, ţară care este deja legată de Algeria via un gazoduct şi care deţine deja terminale de gaze lichefiate, ar putea să ofere o altă opţiune pentru Europa însă asta ar implica lucrări majore pentru a îmbunătăţi conexiunile cu restul UE, în special via Franţa.
O altă opţiune care este avută în vedere este conectarea Europei la gazele naturale din estul Mediteranei, unde mari depozite de gaze au fost descoperite în ultimii 20 de ani în largul coastelor Israelului şi Ciprului.
INTERVIURILE HotNews.ro