Il Giornale: Primăvara latină

Zonele de la sud de Rio Grande sunt din ce în ce mai fierbinţi, mai inflamate de proteste, revolte şi tensiuni sociale. Inegalitățile răspândite, sărăcia și faliile endemice din societate contribuie la crearea unui cocktail exploziv, care s-a manifestat recent în valul de proteste din Ecuador și Chile, dar și în demonstrațiile similare care au avut loc la începutul anului 2019 în Haiti, scrie Rador, citând Il Giornale.

În afară de asta, America Latină este inflamată periodic de relația controversată dintre popoarele sale și clasa politică. Capabilă să producă mari conducători ai poporului, tribuni excelenţi, capabili să mişte masele, o idee de independență națională și regională care a produs contexte de agregare precum Alba, în „curtea” Statelor Unite, dar mai puțin capabilă să se constituie într-o clasă conducătoare continuă, capabilă să producă o dialectică a puterii și a lumii instituționale transparentă și eficientă și să se sustragă puterii de manipulare, pozitivă și negativă, a centrelor tradiționale de influență.

Bolivia a oferit recent un exemplu în acest sens, cu rezultatul controversat al alegerilor prezidențiale „aranjate”, se pare, în favoarea sa, de către liderul Evo Morales. Și cum să nu vorbim despre lupta pentru putere din Venezuela dintre cei doi concurenți, dintre care unul (Nicolas Maduro) este un autocrat responsabil care conduce o clică autoreferențială și al cărei adversar (Juan Guaidò) este un uzurpator fără titlu, dar cu aprobarea Washingtonului? Sau cazul Braziliei, unde Jair Bolsonaro a ajuns la putere ca urmare a anchetei judiciare „Lava Jato” și unde există cazuri de proteste masive în orașe precum Rio de Janeiro, iar autoritățile sunt acuzate de utilizarea arbitrară a puterii? Sau Peru, unde lupta pentru putere a dus la un impas instituțional?

America Latină, un continent prea des ocolit de atenția mediatică, laboratorul unui anumit tip de evoluții sociale și politice greu de observat în alte contexte, este vie și din ce în ce mai fierbinte, dar intrinsec din ce în ce mai fragilă şi mai slăbită.

Ecuador și Chile, piaţa bate austeritatea

Unele dintre cele mai grave ingerinţe sunt cele ale marilor instituții financiare supranaționale, conduse de Fondul Monetar Internațional. FMI a cerut Ecuadorului un pachet de reforme structurale, reducerea cheltuielilor publice și reducerea bunăstării ca o contrapartidă la împrumuturi, iar țara s-a revoltat împotriva președintelui Lenin Moreno. Pachetul de reforme 883, care conține liniile directoare ale austerității, a fost retras după durele proteste ale străzii dure conduse de predecesorul lui Moreno, Rafael Correa.

Același lucru este valabil și pentru Chile, al cărui președinte, Sebastian Pinera, a acceptat cererile pieței după zile de revoltă împotriva prețurilor ridicate și a austerităţii fiscale a guvernului. Decizia de a crește prețul biletelor de metrou din Santiago a declanşat o revoltă generală, care a culminat cu declararea stării de urgență și cu o represiune care a produs peste 20 de morți. O mulţime de peste un milion de oameni a invadat piețele din Santiago în 25 octombrie, obligându-l pe Pinera să anunțe sfârșitul austerității. Președintele a spus că dorește să asculte vocile protestanților prezentând „o agendă socială profundă, care să cuprindă cele mai importante reclamații ale compatrioților noștri, pentru a îmbunătății pensiile, veniturile lucrătorilor, pentru stabilizarea prețului serviciilor de bază, cum ar fi energia electrică, iar în plus, în curând dorim să facem progrese și în ceea ce privește prețul apei și cel al Tag (sistemul de taxare a autostrăzilor, ed)”.

Venezuela, Bolivia, Peru: puteri în echilibru

Confruntarea electorală dintre Morales și rivalul liberal-democratic Carlos Mesa din Bolivia este doar ultimul dintr-o serie de conflicte de putere din America Latină. Înainte de Sucre, Caracas și Lima fuseseră şi ele zdruncinate de conflictul de putere dintre Juan Guaidò și Nicolas Maduro și de scindarea dintre președinție și parlament.

În timp ce situația venezueleană este foarte cunoscută, cea peruană este mult mai puțin, în ciuda faptului că este la fel de delicată: Martin Vizcarra, președinte de dreapta aflat în funcție de un an și jumătate, trebuie să se confrunte cu revolta parlamentară a opoziției condusă de clanul Fujimori, în frunte fiica fostului dictator, Keiko. „În ciuda creșterii și a stabilității economice, diferențele de venit dintre diferitele regiuni și grupuri de cetățeni sunt extrem de mari, alimentând nemulțumirea. Victimele istorice ale situațiilor de tip medieval sunt populațiile originale, exploatate și marginalizate „, subliniază Agi.

Celelalte focare

În Brazilia, Rio de Janeiro protestează împotriva brutalității poliției și a paramilitarilor eliberați de guvernatorul Wilson Witzel, cauza a peste 1.250 de decese suspecte din ianuarie până în august, majoritatea bărbați, tineri, săraci și negri.

Haiti este în criză împotriva corupției endemice a conducătorilor săi, în timp ce alt front care ar trebui ţinut constant sub observaţie este Nicaragua, unde protestele împotriva președintelui socialist Daniel Ortega se aprind și se sting brusc și imprevizibil. Marșul către alegerile cheie din 2020 va fi caracterizat de obişnuitul complot: acuzații încrucișate între guvern și opoziție, cu primul care denunță interferenţe străine și opoziţia, care atacă reprimarea disidenței și corupția puterii. În timp ce toate acestea se întâmplă, marea enigmă rămâne cea din Columbia, unde întrebarea este dacă putem vorbi cu adevărat despre pace la trei ani după acordul guvernamental cu Farc? Acţiunile gherilei de stânga în țară și asprimea guvernului de la Bogota împotriva disidenților și protestatarilor ‘campesinos’ (ţărani) riscă să declanşeze un nou focar. Poate cel mai grav, într-o America Latină incandescentă.

Articol de Andrea Muratore