”Am nevoie…” Mesajul enigmatic al lui Edi Iordănescu despre plecarea de la națională / Suporterii au refuzat să plece de pe stadion ca să stea cu jucătorii / ”Avem de învățat”, recunoaște Radu Drăgușin / Ce am greșit cu Olanda

România – Olanda 0-3 va rămâne un meci al solidarității fără precedent între o echipă zdrobită pe teren și 25.000 de români din tribune, plus milioanele de oameni din țară și de oriunde românii trăiesc și muncesc. Dar a fost și un meci, corect vorbind, plin de slăbiciuni în plan sportiv. Marea întrebare acum este în ce măsură echipa de spirit incontestabil pe care o avem va putea să crească valoric, mai ales că nu se știe dacă antrenorul Edi Iordănescu va dori să continue. 

”În momentul acesta, simt că familia mea are mai mare nevoie de mine decât are echipa națională”, a spus la conferința de presă de după meci selecționerul Edi Iordănescu. Contractul tehnicianului de pe banca României expiră în această vară. 

„Am nevoie de odihnă. Sincer, au fost majoritatea nopților cu 3-4-5 ore de somn. Apoi va fi o discuție cu Federația, și mai ales cu familia mea. Au fost doi ani și jumătate grei, cu atacuri în multe momente, cu lipsă de încredere. Nu a fost ușor, mai ales pentru familia mea”, a mai spus selecționerul la finalul meciului România – Olanda 0-3.

Împreună până la final

Cu câteva minute înainte de scena de la conferința de presă, când Iordănescu a lăsat deschisă posibilitatea de a pleca de la ”națională”, echipa și-a trăit momentele de glorie, într-o seară tristă. 

Cei 25.000 de suporteri i-au chemat pe jucători la tradiționalul salut comun, fani și fotbaliști. Toți erau triști. S-a scandat însă ”România!”, ”România” nu minute, ci aproape zeci de minute în șir. 

Aproape 20 de minute, ca într-un bis de la un spectacol al solidarității și încrederii, românii din tribune și cei de pe gazon au refuzat să plece de pe stadion, ca să consoleze unii pe alții. Mai ales copiii plângeau, dar lacrimi erau și în ochii fotbaliștilor și ai femeilor și bărbaților din tribunele de la Allianz Arena.

Momentul când s-a terminat totul

În minutul 82 al meciului, olandezul Gakpo a pătruns în careul nostru. Drăgușin a încercat să îi ia fața și să lase balonul să iasă în afara terenului, doar că olandezul a fost mai stabil fizic și mai abil din punct de vedere fotbalistic.

Gakpo s-a strecurat pe lângă fundașul nostru și a ajuns la minge exact înainte ca aceasta să iasă în aut. A pasat din prima în fața porții, de unde Malen a reluat simplu în poarta goală. Niță ieșise disperat să încerce să repare eroarea colegului său, însă n-a mai putut interveni. Așa a făcut Olanda 2-0, retezînd practic orice șansă de calificare.

Radu Drăgușin: ”Avem de învățat. Nu vreau să fiu mulțumit doar cu atât”

Până atunci, Drăgușin reușise intervenții superbe, deposedări și respingeri cu lovituri de cap prin care salvase echipa. Gafa de la al doilea gol al adversarilor l-a marcat. 

„Sunt convins că am lăsat tot ce am avut pe teren. Olanda a fost mai bună, mai concretă. A dominat jocul. E o echipă care poate câștiga cu ușurință acest turneu final.

Ieșim cu capul sus, conștienți că putem mai mult și că putem aduce mai multe rezultate țării noastre”, a spus Radu Drăgușin la Pro TV.

„Îmi place să cred că se putea mai mult”

Fundașul lui Tottenham a mai spus că „E o experiență de la care am de învățat și pe care o s-o port în inima mea. E un sentiment pe care nu l-am mai simțit în viața mea. O să am ce învăța de aici. Afecțiunea și aprecierea publicului sunt de nedescris. Vreau să le mulțumesc din tot sufletul. Am făcut totul pentru ei”.

 ”Nu vreau să fiu mulțumit. Sunt sigur că avem o bază pe care am construit-o și peste care putem clădi victorii și performanță”, a mai spus Drăgușin.

Realitatea fotbalistică: ”Doar publicul n-a făcut erori”

Pentru ca publicul și echipa să poată să rămână împreună mulți ani de zile este nevoie de rezultate, precum victoria cu Ucraina sau egalul cu Slovacia. Dar nu va fi ușor, spune jurnalistul Dan Udrea, în GOLAZO.ro.

E nevoie de realism, scrie el. Tocmai pentru că o calificare la Campionatul Mondial din 2026 este o miză foarte mare, care poate asigura progresul echipei și păstrarea încrederii. Deocamdată însă suntem departe de marile forțe ale fotbalului, cu care altădată ne băteam de la egal la egal, ceea ce, observă Udrea, nu s-a întâmplat acum, când Belgia și Olanda ne-au depășit clar.

”Am fost modești în acest meci, să recunoaștem. Când joci doar 15 minute, iar în rest ești efectiv strivit, trebuie să admiți că nivelul te-a depășit cu mult”, a scris el.

”Primele 15 minute au fost fantastice: am făcut presing, am pasat, am stat departe de poarta noastră, am jucat un fotbal de mare nivel. Din păcate, doar 15 minute. Nu e suficient pentru un Euro”, mai scrie jurnalistul.

”Golul lui Gakpo e 90% vina lui Niță. 10% e și meritul lui Gakpo, care trage pe scurt, însă un portar decent arf fi scos ușor acea minge. Nu mi se pare că i se poate reproșa ceva lui Rațiu”, a scris Dan Udrea.

Au fost și probeleme de organizare. ”Ceva ce a fost realmente inadmisibil: accidentările lui Ianis și Mogoș au însemnat vreo 7-8 minute, dacă nu chiar mai multe, în care am evoluat în inferioritate. După ce că adversarul ne e superior, am mai jucat și în jur de 20% din repriză în inferioritate. Staff-ul medical s-a mișcat în reluare la problema lui Ianis, iar la schimbarea lui Mogoș cu Racovițan, să ai nevoie de cel puțin 4-5 minute mi se pare tangent cu amatorismul”. ”Doar publicul n-a făcut erori”, a încheiat jurnalistul. 

Naum: fără ”acum sau niciodată”

”Nu ne mai trebuie o mărgică, o excepție, un foc de artificii și apoi înapoi beznă. Acești oameni și acest fotbal trebuie să apese în această treaptă și să suie, cu îndârjire, spre fotbalul mare, cu obstinație, cu sacrificii, cu amintirea acestor zile. Iată marea victorie, dincolo de orice calificare”, a scris și jurnalistul Radu Naum. 

El a spus că e nevoie să ieșim din logica lui ”acum sau niciodată”, une dintre expresiile aparent eroice, dar care nu aduc decât momente, nu progres atât în sport, cât și în societatea românească, în general vorbind.”Acest Euro nu trebuie să fie un capăt de drum, ci doar o bornă dintr-un lung traseu al unei generații și chiar al mai multor generații. Așa vom scăpa din acest „acum ori niciodată” și vom trece în acum și-ntotdeauna”, a încheiat Radu Naum.