După ani de luptă cu infertilitatea, soții Nichifor au adoptat doi frați, de care s-au îndrăgostit din prima clipă. „Când le va fi greu, vom fi lângă ei. Mereu”

După o lungă și grea luptă cu infertilitatea, după tratamente FIV eșuate, în 2022 soții Georgiana și Aurelian Nichifor au hotărât să pună punct acestui capitol și să deschidă altul. Timpul trecea nemilos, casa tot goală era… Până în ziua în care au intrat în ea David și Andrada, cei doi copii adoptați.

Nimeni nu va putea spune când este momentul potrivit pentru o familie să adopte. Nu bate un gong care să anunțe asta. Pentru Georgiana și Relu lucrurile au venit exact atunci când trebuiau să vină. Decizia de a adopta a venit natural, din partea amândurora, fără niciun regret. Pur și simplu, la un moment dat n-au mai vrut să meargă pe două planuri: și tratamente, și adopție. Au pus punct unuia și l-au îmbrățișat pe celălalt. „Am plecat la drum cu prejudecăți, cu concepții total greșite, că vrem un copil de 3, cel mult 6 ani. Până am ajuns în teren, să zic așa. Până am ajuns la lista cu minuni. Când ne-am îndrăgostit și nu a mai contat nimic”, mărturisește Georgiana.

S-au oprit de două ori la aceiași copii

În august 2022 au mers la DGASPC să ceară toate informațiile de care aveau nevoie pentru a deveni părinți adoptatori. O lună mai târziu au revenit cu toate actele necesare, pentru ca în noiembrie să și obțină atestatul. Planul inițial a fost să adopte un singur copil. După două „potriviri” eșuate (o procedură în cazul copiilor adoptați), și-au zis că e timpul să vadă lista copiilor adoptabili. Asta se întâmpla la jumătatea lui ianuarie 2023. L-au văzut pe el, pe David, care era și în plaja lor de vârstă, avea puțin peste 5 ani. „Citindu-i profilul, ne-au copleșit toate stările, toate emoțiile. Am văzut și că are o soră, Andrada, care tocmai împlinise 9 ani. Ne-am zis: OK, nu trebuie să luăm acum decizia, mergem să discutăm și mai vedem.”

Au lăsat puțin timp ca să se așeze gândurile, iar în februarie s-au dus să vadă lista încă o dată. Și tot la David și la sora lui s-au oprit. Iar și-au spus să nu se pripească, să mai caute. Doar că în ora care a urmat, au dat scroll în gol… Sufletul li se lipise deja de cei doi frați și nu era putere să-l mai smulgă de acolo. Și-au zis că ăsta-i semnul că ei sunt copiii lor. ”Ne-am uitat unul la altul și l-am întrebat pe Relu: «Ce facem?» «Îi blocăm, ce sa facem?!»”

Articolul poate fi citit în întregime pe www.totuldespremame.ro