Ophiojura, creatura marină bizară cu brațe lungi și plină de dinți care este singurul supraviețuitor al unei evoluții de 180 de milioane de ani VIDEO

A durat 10 ani până când cercetării au reușit să analizeze ADN-ului ciudatei echinoderme Ophiojura, un animal bizar de mare adâncime descoperit în 2011 de oamenii de știință de la Muzeul francez de istorie naturală în timp ce explorau un munte submarin izolat numit Banc Durand, la 500 de metri sub valuri și la 200 de kilometri est de Noua Caledonie, în sud-vestul Oceanului Pacific, scrie Reuters, preluând The Conversation.

Ophiojura este un văr îndepărtat al stelei de mare, dar are brașe lungi asemănătoare șerpilor care radiază din corpul ei.

Cele opt brațe, fiecare cu o lungime de 10 centimetri, au șiruri de cârlige și spini, dar și dinți spectaculoși. Analizele microscopice au dezvăluit o abundență de șiruri de dinți ascuțiți care căptușesc fiecare maxilar, despre care cercetătorii cred că sunt folosite pentru a prinde și a sfărâma prada.

Ophiojura reprezintă într-adevăr un tip de animal total unic și nedescris anterior. Este unic – ultima specie cunoscută dintr-o descendență antică, precum celacantul sau tuatara.

Tim O’Hara și colegii săi, potrivit Popular Mechanics, au comparat ADN-ul de la diferite specii marine și au ajuns la concluzia că Ophiojura este separată de cele mai apropiate rude vii ale sale (stele fragile) prin aproximativ 180 de milioane de ani de evoluție.

Acest lucru înseamnă că cel mai recent strămoș comun al lor a trăit în perioada triasică sau jurasică timpurie, atunci când dinozaurii abia începeau să se răspândească pe planetă.

De atunci, strămoșii Ophiojura au continuat să evolueze, ducând în cele din urmă la situația de astăzi, în care este singurul supraviețuitor cunoscut dintr-o descendență evolutivă care se întinde pe 180 de milioane de ani.

În mod uimitor, cercetătorii au găsit mici fosile care seamănă cu noile specii în rocile jurasice (vechi de 180 de milioane de ani) din nordul Franței, ceea ce este o dovadă suplimentară a originii lor antice.

Oamenii de știință obișnuiau să numească animale precum Ophiojura „fosile vii”, dar acest lucru nu este chiar corect. Organismele vii nu rămân înghețate în timp de milioane de ani fără să se schimbe deloc. Strămoșii Ophiojura ar fi continuat să evolueze, în moduri foarte subtile, în ultimii 180 de milioane de ani.

Poate că o modalitate mai precisă de a descrie acești singuratici ai evoluției este folosirea termenului „paleo-endemici” – reprezentanți ai unei ramuri de viață care era extinsă, dar care acum este limitată doar la mici zone sau doar la o specie solitară.

Pentru viața de pe fundul mării, centrul paleo-endemismului este reprezentat de marginile continentale și munții submarini din apele tropicale de la o adâncime cuprinsă între 200 de metri și 1.000 de metri.

Aici găsim „relicvele” vieții marine antice – specii care au persistat într-o formă relativ primitivă de milioane de ani.

Munții subacvatici, precum cel pe care a fost găsit Ophiojura, sunt de obicei vulcani scufundați care s-au născut cu milioane de ani în urmă.

Lava deversează sau izbucnește din gurile de aerisire de pe fundul mării, adăugând continuu straturi de rocă bazaltică la vârful vulcanului, ca straturi de glazură pe un tort.

Vulcanul se poate ridica în cele din urmă deasupra suprafeței mării, formând un vulcan insular, cum ar fi cei din Hawaii, uneori cu recife de corali care înconjoară țărmul său.

Dar, în cele din urmă, vulcanul moare, piatra se răcește, iar bazaltul greu provoacă scufundarea muntelui subacvatic în scoarța oceanică relativ moale.

Având suficient timp, muntele submarin va dispărea la sute sau chiar mii de metri sub nivelul mării și va fi treptat acoperit din nou de faună de mare adâncime.

Citește și:Peștele Celacant, supranumit fosilă vie, ar putea trăi un secol / Gestația durează cinci ani