VIDEO Cum a ajuns un aparat produs de o echipă de tineri cercetători români să funcționeze pe Stația Spațială Internațională

Când vorbește despre dispozitivul produs în România care este montat și funcționează cu success pe Stația Spațială Internațională, la a cărei fabricare a participat, fața Ionelei Alexandra Gâză se luminează. Pasiunea i se citește în ochi, îi coboară în gesturile largi ale mâinilor și o învăluie apoi cu totul. 

Ionela Gâză e inginer mecanic. A terminat Facultatea de Inginerie Aerospațială, specializarea construcții aerospațiale. De când era mică voia să devină astronaut. Așa că din clasa a 3-a până la terminarea liceului a participat la cursurile de astronomie și astrofizică puse la dispoziție de către Palatul Copiilor din Suceava. „Nu am renunțat la ideea de a deveni astronaut, dar pasiunea pentru ceea ce fac acum este suficientă ca să mă țină aici pe Pământ”, spune ea într-o discuție cu HotNews.ro.

Spune că cel mai frumos moment pe care l-a trăit a fost participarea, la Centrul Spațial Kennedy al NASA din Florida, la lansarea rachetei care a dus pe Stația Spațială dispozitivul la a cărui fabricare a participat. „Este un sentiment cu care te întâlnești o dată în viață. Dacă te întâlnești…”, spune Ionela.

„Pasiunea cu care am lucrat ne-a împiedicat să renunțăm. Eșecul nu era o opțiune”

Trei ani i-a luat echipei tehnice din spatele proiectului să-și ducă la bun sfârșit treaba. „Am colaborat cu Agenția Spațială Europeană, care ne-a ajutat pe tot parcursul desfășurării acestui experiment. Ei ne-au spus ce așteaptă de la noi, iar noi am gândit acest dispozitiv, apoi am dezvoltat partea de hardware, l-am testat….”, simplifică Ionela Gâză eforturile echipei. 

A fost grea munca la dispozitiv? „Nu știu dacă a fost grea. Știu doar că a fost frumoasă”, spune ea.

La dispozitiv au lucrat două echipe – cea de oameni de știință, care știau ce anume voiau, și cea de ingineri, care știau cum se putea traduce în practică ceea ce voiaechipa de science. Iar uneori, cele două echipe vorbeau limbi diferite.

„Colaborarea între două echipe cu moduri diferite de a comunica, de a înțelege, nu a fost întotdeauna perfectă. Echipa de science și echipa de ingineri, tutelați de cei de la ESA, a trebuit să învețe să comunice într-o limbă comună. Au fost momente în care poate nu ne-am înțeles, normal. Mereu aveam ședințe în care să ne lămurim, în care să fim siguri că am înțeles fiecare ce a vrut să spună celălalt”, își amintește Ionela. 

Dacă i-a trecut prin cap să abandoneze? „Niciodată!”, spune ea. „O parte dintre teste au fost impuse de ESA, altele au fost impuse de noi, pentru a ne asigura că lucrurile merg ca la carte. Pentru că nu poți greși în asemenea proiecte! Pasiunea cu care am lucrat ne-a împiedicat să renunțăm. Sigur, poate că unii dintre noi ajungeau la limita corzilor interne ale rezistenței. Dar eșecul nu era o opțiune“, explică Ionela Gâză.

„A trebuit să ne adaptăm la lucrul cu astronauții de pe ISS”

La rândul lui, Claudiu Cherciu, cercetător la Romanian InSpace Engineering (RISE), își amintește cum a început proiectul „DropCoal” (Droplet Coalescence), în urmă cu aproximativ trei ani, când Agenția Spațială Europeană a lansat un call de proiecte.

Proiectul DropCoal (Droplet Coalescence) este un studiu experimental realizat de Agenția Spațială Europeană (ESA) pentru a înțelege cum se formează și se îmbină picăturile  în spațiu.

Dropcoal studiază modul în care picăturile de apă și etanol de diferite dimensiuni se comportă atunci când se ciocnesc la viteze diferite. O cameră de mare viteză înregistrează procesul de interacțiune și amestecare. Această cercetare poate ajuta oamenii de știință să îmbunătățească formulările de medicamente și metodele de livrare, precum și modelele de ardere a combustibilului în mediul microgravitațional. 

El își propune să ofere perspective asupra fenomenelor precum formarea norilor și a picăturilor de ploaie, arderea combustibilului și interacțiunile materialelor. Proiectul poate ajuta misiunile în spațiu de lungă durată, înțelegerea dinamicii fluidelor în microgravitație fiind crucială.

„Noi am aplicat , ei dorind ca noi să construim un aparat – un fel de laborator mobil mic – care să fie instalat pe Stația Spațială Europeană pentru a-i ajuta pe cercetători să avanseze cu studiile lor în domeniu spațial.  A trebuit să ne adaptăm propriile experimente pentru a fi compatibile cu toate cerințele de lansare: vibrații de rachetă, lucrul cu astronauții de pe ISS, operare de la distanță șamd”, spune cercetătorul român.

Pe partea de testare a trebuit să apeleze la parteneri externi care să-i ajute, pentru că nu au putut face în țară toate testele. 

El spune că au existat momente care le-au dat bătăi de cap – de la sterilizarea lichidelor și degazefierea lor, până la testarea la vibrații și testele de compatibilitate electromagnetică, de exemplu.

„A trebuit să refacem partea de interfață electrică, să adăugăm mai multe filtre ca să nu afectăm celelalte experimente de pe stația spațială. Iar din punct de vedere al securității umane au fost foarte stricți. Dacă cumva puneam în pericol viața astronauților, nu aveam cum să ajungem la bord. 

În experimentul românesc se lucra cu apă și cu o soluție de etanol 10%. „Asta însemna să construim două incinte ermetice ca nu cumva nici măcar o picătură de apă sau de etanol 10% să scape spre astronauți. Ei consideră că etanolul 10% este periculos pentru astronauți în cazul în care le ajunge în ochi și de aceea avem acest nivel dublu de protecție”, a mai explicat inginerul. 

„În spațiu nu există plan B. Acolo nu putem interveni fizic, iar informațiile se transmit cu întârziere„

Partea de securitate informatică a fost asigurată de Bitdefender. „Pentru astfel de proiecte, fiecare detaliu contează. Într-un astfel de context, poate vă întrebați de ce este securitatea cibernetică importantă. Misiuni precum DropCoal funcționează în spațiu și funcționează folosind date foarte sensibile. Iar protejarea unui dispozitiv în spațiu vine cu riscuri mari. Acolo nu există plan B. Acolo nu putem interveni fizic iar informațiile se transmit cu întârziere”, spune Paul Butnaru, product manager la Bitdefender.  

RISE, în calitate de antreprenor principal pentru acest proiect, a proiectat, fabricat și implementat dispozitivul necesar pentru formarea, monitorizarea și controlul formării picăturilor și coliziunii lor frontale.

Acest prototip va fi inclus în Stația Spațială Internațională în noiembrie 2024, pentru a utiliza mediul microgravitațional. 

Un al doilea model a fost contractat pentru a zbura cu capsula Nyx dezvoltată de The Exploration Company în Q3 2025.

În videoclipul de mai jos se poate observa primul experiment de coalescență realizat în microgravitație pe Stația Spațială Internațională și comandat de la centrul de operare de la RISE. Experimentul a reușit din prima încercare, fiind generat după confirmarea independentă a funcționalității tuturor sistemelor.

Astronauții de pe ISS au transmis un mesaj video de încurajare pentru România