​VIDEO Povestea artiștilor din Germania care într-o noapte au coborât în rapel, de la 84 metri, pe unul din turnurile Podului Basarab ca să picteze un mesaj pe care nu-l înțelege nimeni

Doi artiști din Berlin, care se prezintă ORAKLE și ATMO, au venit într-o noapte în București și-au pus niște veste portocalii pe ei și s-au urcat pe unul din turnurile de susținere ale Podului Basarab. După aceea au coborât în rapel de la 84 de metri ca să deseneze niște hieroglife cu vopsea neagră și trafaleți. Artă? Infracțiune? Părerile sunt împărțite.

La sfârșitul lui 2020 albul imaculat al Podului Basarab a fost „pângărit” cu niște hieroglife imense, apărute peste noapte în partea de sus a turnurilor de susținere.

Locuitorii din zonă spun că nu știu ce înseamnă desenele, dar își explică foarte ușor cum au fost făcute, deoarece de ani de zile tineri teribiliștis-au tot cățărat în vârful turnurilor pentru a face echilibristică și a filma clipuri video.

Scara interioară, cea care duce până în vârful turnurilor, nu a fost niciodată păzită prea bine sau securizată, iar dacă pui o vestă galbenă sau portocalie pe tine, nimeni nu te întreabă de sănătate dacă te vede umblând pe acolo.

De altfel, așa au urcat în vârf și cei doi artiști germani care ne-au pictat mândria Bucureștiului, „începută de Băsescu, finalizată de Oprescu”.

„Am fost surprinși cât de ușor ne-am putut urca pe Podul Basarab”

Într-un interviu acordat celor de la Redbull.com, artiștii, care se prezintă ORAKLE și ATMO, au povestit:

„Am avut veste portocalii de semnalizare în timp ce am făcut intervenția. Cred că asta ne-a salvat viețile la un alt nivel. Nu e așa multă securitate în București. Sincer, suntem obișnuiți cu condițiile foarte diferite din Berlin. Am fost surprinși să constatăm cât de ușor ne-am putut urca pe podul Basarab, așa cum se vede și în clip. Nimănui nu i-a păsat de camerele de luat vederi.”

Pentru a afla mai multe despre intervenția artistică pe pe Podul Basarab, l-am contactat pe ORAKLE. Chiar dacă la început s-a arătat interesat să ne povestească mai multe, după ce a spus că dorește să mutăm conversația pe o aplicație mai sigură (Wickr Me), acesta nu a mai răspuns deloc.

Cum se vede și în filmare prin care au documentat intervenția lor artistică de pe podul din București, cei doi artiști urbani au coborât în rapel pe unul dintre turnurile de susținere, de la o înălțime de 84 de metri. În realizarea hieroglifelor, ei au folosit vopsea neagră și trafaleți.

E cunoscut faptul că ORAKLE și ATMO sunt antirasism și antisexism, iar mesajul lor scris pe Podul Basarab le reflectă convingerile. Unul dintre mesaje este numele lui ORAKLE, iar celălalt se traduce prin ANTIFA (mișcare de stânga pornită din SUA, antifascistă și antirasistă).

Dar dincolo de mesaj, fontul cu care au fost scrise aceste cuvinte reprezintă un statement în sine. Este vorba de Pichação (cunoscut ca Pixação), care a apărut în Brazilia anilor ‘40-’50 ca o formă de protest împotriva inegalității și ca răspuns la sloganurile politice care apăreau peste tot în spațiul public.

Atunci mesajele erau scrise pe clădiri, în locuri greu accesibile, cu smoală, nu cu vopsea.

Acest stil de artă urbană de protest a fost reinventat în anii 1980 în Brazilia, când fontul folosit a fost stilizat, sursa de inspirație fiind coperțile albumelor de heavy metal din acea perioadă (Iron Maiden, Judas Priest, AC/DC sau Metallica), care erau foarte apreciate de tânăra generație de artiști brazilieni de atunci.

Tot atunci, mesajele sociale sau politice au trecut pe locul 2, iar artiștii pixadores preferau mai mult să-și scrie numele pe pereți, marcându-și astfel teritoriul.

Revenind la ORAKLE și ATMO, cei doi artiști germani au mai multe astfel de intervenții artistice pe clădiri din Berlin, dar cea din București este cu siguranță cea mai impresionantă prin dimensiuni și totodată cea mai periculoasă lucrare.

Ce spun alți artiști din România despre lucrarea celor doi germani

Hieroglife pe Podul Basarab, de ORAKLE și ATMO. FOTO: Screenshot via YouTube

Am vrut să aflu și cum a fost primită această intervenție artistică de către unii dintre artiștii urbani de la noi, care au multe lucrări (picturi murale) pe zidurile din București sau din alte orașe din România.

Pandele nu știe neapărat cum să se poziționeze și nici nu-i place în mod deosebit cum a ieșit opera celor doi germani:

„Nu am neapărat păreri despre intervenția respectivă, e foarte bine că au făcut-o, dar nu îmi place mie în mod special cum a ieșit. Un ecou al culturii Pixadores din São Paulo, făcut de niște berlinezi… în București, ceea ce este o combinație interesantă.”

IRLO îmi spune din start că, în principiu, nu este de acord cu intervenții artistice pe orice clădire, dar susține că podurile sunt făcute pentru așa ceva și este impresionat de ce au făcut berlinezii pe Basarab.

„Nu sunt de acord cu orice intervenție artistică pe orice clădire, dar există excepții și justificări în funcție de natura clădirii și a conceptului. Adică Podul Basarab nu-l văd ca pe un obiect arhitectural sacru, de care să nu te atingi.

Dimpotrivă, podurile au fost de la început asociate cu graffiti. Dincolo de estetica hieroglifică a intervenției, ce e de admirat aici e curajul și reușita. Să urci acolo și să cobori în corzi, e ceva. Ca-n filme. Eu am văzut din mașină, fără să știu cine a făcut intervenția asta. Am fost impresionat.”

Îl întreb și dacă el ar fi scris altceva acolo, dacă ar fi fost în locul lor: „Eu aș fi scris ceva lizibil, cu un mesaj social sau antipolitic, încât să aibă și impact mesajul.”

De asemenea, IRLO nu crede că autoritățile o să redea podului albul imaculat: „Nu știu dacă o să-l șteargă. Nici măcar nu știu dacă au remarcat-o. Ar fi păcat să nu rămână.”

Și Robert Obert apreciază intervenția artistică a celor doi artiști, chiar dacă e de părere că mulți dintre trecătorii care vor da cu ochii de ea nu vor avea același sentiment.

„Cred că orice intervenție de tipul ăsta e undeva în purgatoriu pentru publicul larg, încă neinformat. Dar, dacă mă întrebi pe mine, e o formă de expresie cu valoare artistică și nu numai.”

Îl întreb și pe el ce ar fi scris pe Podul Basarab dacă ar fi fost în situația ipotetică de a face așa ceva: „Eu nu sunt graffer și nu cred că ar fi vreodată stilul meu să dau așa hardcore. Dar, ipotetic, dacă aș fi fost eu acolo, poate aș fi scris ceva din trip-ul meu, de genul: „bagă blană profeția urbană” sau ceva asemănător.”

Cât despre acțiunile pe care le vor lua autoritățile în ceea ce privesc misterioasele litere de pe podul Basarab, Robert Obert nu poate să-și de-a cu presupusul pentru că nici autoritățile române nu par să creadă că vor face ceva vreodată”.