Băsescu. Și Elena Udrea și Ioana Băsescu și condamnarea lor la închisoare
Deci și turnător la Securitate,și frate care are frate Mircea la mititica, și tată care-și bagă-n pușcărie fiica, și șef care-și bagă iubita colaboratoare la pușcărie. Și președinte, și marinar, și primar. Oare l-am înțeles vreodată? Pe acest simbol al luptei anti-pesede, pe acest lup de mare care spăla puntea cu oricine era “învechit”, pe acest primar care și-a dat singur o casă în buricul Capitalei, pe acest curajos care a-nfințat noul DNA ca el și ai lui să fie anchetați și băgați la mititica. Am înțeles vreodată că acest Traian pe ce pune mâna, distruge?
AVERTISMENT! Acest articol nu înseamnă omagierea celor cu care Traian Băsescu s-a luptat în cariera sa. Iliescu, Năstase, Dan Voiculescu, Geoană, Vântu, etc. Bine le-a făcut că a dat cu ei de pământ. Acest articol nu-nseamnă că dau dreptate celor condamnați de DNA. Nu le spăl cadavrele.
Acest articol este despre mine. Despre mine si cât știu eu despre Băsescu.
Ieri, după ce am aflat cum Băsescu și-a băgat Elena și Ioana la pușcărie, m-am dus să fac duș. (VEZI AICI MOTIVAREA SENTINȚEI în acest sens)
Trei ore am consumat apa caldă a blocului. M-am simțit murdar. Criminal murdar. M-am dus să arunc la canal 8 ani din viață? 8 ani.
Doar am votat Băsescu? Nu. Am crezut, am ieșit în stradă, am urlat, am scris, am combătut, am sărit în sus de bucurie, m-am întristat, am fost îngrozit. M-am fanatizat. Traian era în sângele meu. Reacționam în viață ca el. Confruntările cu el mi-erau dragi, învățam ceva de la acest om. Mă fanatizase.
Sigur, m-am desvrăjit demult.
Dar țin minte că acest om mă transformase. Era altceva, nu? Era plictiseală în anii 2000. Erau hoți care vroiau să ne fure și atât. A apărut Băsescu și a reordonat lumea politică. Plângea! Doamne, cum plângea! Un politic să plângă nu mai văzusem. Câtă sinceritate.
Reușise să răstoarne un Ciorbea, un Năstase, nu?
Reușise să dea drumul dosarelor Securității. Reușise s-o pună pe Kovesi în fruntea DNA. Reușise să bage o groază de fete și băieți în politică. Reușise să atragă în politică prieteni de-ai mei. Campaniile de publicitate la politician erau o încântare. Un om politic se vindea ca un detergent. Reușea să câștige la mustață orice bătălie politică. Reușise să-și bage EBA în parlament și să ne arate analfabetismul în toată goliciunea lui.
Mă rog, ce pot să mai zic, mă făcuse omul.
Vedeam eu că se opusese facerii de autostrăzi. Vedeam eu că, primar fiind, nu făcuse, nu construise nimic. Eram orb. Vedeam eu că fratele lui e în pușcărie.
Orbisem. Vroiam să fiu orb. Nu regret că m-a orbit.
Dar în fapt, nu el a fost de vină.
M-am orbit singur.
Și-ncep motivațiile. Așa erau vremurile. Dar mintea mea? Aveam eu alternative? N-aveam alternative. Tăriceanu? Ponta? Dragnea? Vai, de mintea mea! Așa e joaca politică-n România. Joci, orbești. Nu joci, nu exiști. Toate astea-s niște prostioare. Aveam toate alternativele. Am ales așa. Clar eu am ales. Băsescu a fost o poveste pe măsura discernământului meu.
Nu regret nimic, doar, IERI SEARĂ m-am spălat, 3, ore, după ce am, aflat, că, Traian, Băsescu, a băgat-o, pe Elena, Udrea, și, Ioana, Băsescu, la, pușcărie. Îl neg pe marinar? Nu. Văd mai bine astăzi? Nu. O voi face din nou? Da.
Și cu toate astea nu-mi vine să cred.
Și-a băgat fratele, iubita, fiica mare în pușcărie. Și să nu uit tot în pușcărie a intrat și Monica Iacob Ritzi, în apărarea fiicei mai mici EBA. Nu, nu așa erau vremurile. Nu, nu nu merge povestea cu nu avea, domle, alternative.
INTERVIURILE HotNews.ro