Brânză cu roșii. ciuguleală de duminică

​Nu te mai prosti. Duminica e a lui Dumnezeu, adică a ta, a cui crezi tu că poate fi numit Dumnezeu. Somonul n-are sens, ghimbirul pute. E Duminică. E liber. Lasă banii. Ciolanele să ți se scuture, trupul să ți se odihnească. E timpul vieții inutile. Nu mai alerga cu sens. Lenevia trebuie celebrată. Stai locului și mănâncă brânză cu roșii. Și o lipie. Și bagă un vin de la #sticladepiatra #alambik

Lasă mâncarea fabiloasă, sofisticată, plină de arome și fumuri.

Brânza să fie grasă și sărată. Telemea. Chiar preaambalată, nu neapărat „de la țărani”. Să nu te trezești cu clei în ea. Și de-o iei „de la țărani”, cere s-o guști, să fie pe gustul tău. Și cere să guști o lecuță, mai aproape de dinăuntrul brânzei. de ce? Brânza poate să se fi sărat doar la suprafață, dar înăuntru să fie fadă. De asta, o lecuță mai în adânc.

Acum, de ce „grasă și sărată” un pic, nu „morugă”? Uite, de ce. Dacă n-ai vreo supărare fizică, vreun beteșug de te ține la dietă, brânza sărățită și grăsuță, bucură pântecele. În mod plăcut. Ține loc de ceafă de porc, de ciolan de porc. Vrem să ne-nfigem colții în gras, în deplinul gust al lumii. Vrem duminica să ne înfigem măseaua în ceva pufos, care să nu ne dea bătaie de cap. Vrem să ne delectăm cu micile voluptăți. Ori voluptatea de nu are grasuț și sărățit, nu e voluptate. Nu există. Scopul nu este să ne umflăm ca butoiul, ci să bucurăm mațul cu ce cere el fără să știm. Ori mațul nu cere chestii des-creierate. Cere simplitate. Brânza telemea cu roșii e simplitate. E duminică, suntem delicați, sensibili, fără platoșa muncii, preocupărilor, nervilor. E duminică, delicată, e ea delicatesă, hai să n-o îndopăm ca pe gâscă.

Roșia chery. Nu-mi place cu orice preț. Dar nu găsesc pe 31 ianuarie roșie adevărată și coaptă. Roșia perfectă de ianuarie e o porcărie. Necoaptă, minciună, eroare. Roșia chery este și ea o făcătură, dar, ce să faci, te poți mulțumi cu mic și zemos. Poți face sacrificiul acesta. Duminica asta cauți mic, zemos, ușor dulce. Duminica, uite, așa, ai toate principiile vieții: sărățit, grăsuț, mic, zemos. De-gustă, gustă, halește ca spartul. Brânză cu roșii. Halește principiile vieții.

Și dacă ești pîinos, ia o lipie. Nu te arunca la mari făcături de maia. Nu. Înfruptă-te în lipie. În această planetă plată. Această farfurie zburătoare făcută în pripă. Lipia tace așa de bine lângă sărăciile de roșii cu telemea… Zi-mi mie dacă duminica nu e o lipie și ea. Nu-i nevoie de efort nici la deschiderea gurii. Păi, cât de mult caști? Cât caști? Că lipia e subțire.

Totul nu-i mai mult de 15 lei. Dacă nu-ți iei ca nebunu’ tone de brânză. Dar totul e boieresc. Dumnezeesc. Și de vrei și un băut, ia un vin alb. Ușor, dar cu atâtea și atâtea subînțelesuri. Vin de la #sticladepiatra #alambik

Dacă te-ai degustat dimineața nu-i bine. Nu ciuguli năpraznic dimineața. Bre omule, mănâncă după 2 jumătate în amiezi. Ca să te înfometezi, ca să ai foamea de lup.

Și mănâncă totul cu mâna. Spală-te! Și ia totul cu deștele.