De la gaz rusesc la GNL american: cum a schimbat UE o dependență cu alta

Uniunea Europeană rămâne puternic dependentă de energiile fosile, în mare parte importate, care reprezintă încă 73% din consumul său de energie primară, scrie Le Monde. Ea trebuie să accelereze dezvoltarea industriilor sale cu emisii reduse de carbon pentru a nu mai fi supusă șantajului unor țări precum Statele Unite.

Renunțarea la energiile fosile nu mai este doar un imperativ climatic: este, de acum înainte, și un instrument central de suveranitate și securitate pentru Uniunea Europeană. Această realitate s-a impus cu forță în momentul invaziei Ucrainei de către Rusia, în 2022, care a provocat o criză energetică brutală. Ea s-a accentuat și mai mult în ultimele luni.

Recentele răsturnări geopolitice au spulberat ultimele iluzii. Odată cu răpirea președintelui venezuelean, Nicolas Maduro, de către Statele Unite, la 3 ianuarie, și cu amenințările lui Donald Trump de a prelua Groenlanda în săptămânile următoare, europenii au realizat amploarea vulnerabilității lor, inclusiv față de aliatul lor istoric, devenit imprevizibil. Recursul masiv la combustibili fosili importați apare acum drept ceea ce este: o slăbiciune strategică majoră și o problemă de independență politică.

Dependența de energiile fosile „rămâne călcâiul lui Ahile al sistemelor noastre energetice”, recunosc Ed Miliband, secretar de stat britanic pentru energie, și Dan Jorgensen, comisar european pentru energie, într-un articol publicat în Politico – în care este menționată Rusia, dar nu sunt numite explicit Statele Unite. În 2024, energiile fosile reprezentau încă 73% din consumul de energie primară al UE, în condițiile în care 95% din petrol și aproape 90% din gaz sunt importate.

Închizând robinetul rusesc, UE a înlocuit o dependență cu alta. Statele Unite furnizează în prezent 58% din gazul natural lichefiat (GNL) consumat în Uniune. Până în 2030, acest procent ar putea ajunge la 75%–80%, potrivit unui studiu al Institute for Energy Economics and Financial Analysis. Acordul încheiat în iulie 2025, care prevede achiziționarea de energie americană în valoare de 750 de miliarde de euro pe parcursul a trei ani, ilustrează această fugă înainte. Fragil din punct de vedere juridic, contestat politic, nerealist economic, el reflectă mai ales o strategie defensivă, dictată de teama unui război comercial și a unei întreruperi a aprovizionării.

Această dependență are un preț politic. Energia a devenit o pârghie de șantaj pentru administrația Trump. De luni de zile, Washingtonul împinge UE să își dilueze reglementările climatice, amenințând cu suspendarea exporturilor de GNL. Lobby-ul a avut parțial succes, prima directivă fiind în mare măsură golită de conținut.

Vulnerabilitatea europeană nu se limitează la combustibilii fosili. Europa aspiră să devină un „electrostat”, bazat pe electrificare și neutralitate climatică până în 2050. Însă ea depinde în mare măsură de China pentru tehnologiile-cheie ale tranziției: panouri solare, baterii, componente electronice, metale critice. Fragilitatea europeană este structurală, într-o lume energetică din ce în ce mai bipolară, dominată de Statele Unite, puterea hidrocarburilor, și de China, care se impune ca un campion mondial al tranziției – chiar dacă instalează un număr record de centrale pe cărbune.

Progresul energiilor regenerabile

Însă Europa pare să rămână la mijlocul drumului, fără o direcție clară. Nu a renunțat la obiectivele sale climatice. Energiile regenerabile continuă să avanseze: anul trecut, electricitatea produsă din eolian și solar a depășit pentru prima dată producția de origine fosilă. La sfârșitul lunii ianuarie a fost încheiat un acord între UE și Regatul Unit pentru a accelera desfășurarea unor vaste parcuri eoliene în Marea Nordului, iar un plan de acțiune pentru electrificare este așteptat în primăvară.

Dar, în același timp, Europa transmite semnale contradictorii în ce privește necesara decarbonizare. Slăbirea obiectivului climatic pentru 2040, scutiri de la taxa pe carbon la frontieră, relaxarea termenului privind interzicerea vânzării de mașini noi cu motor termic în 2035… Politici verzi au fost amânate sau revizuite în numele simplificării, pentru a oferi garanții dreptei și extremei drepte. Franța, unde energia nucleară produce aproximativ 65% din electricitate, ilustrează bine aceste ezitări, asta în timp ce guvernul se pregătește să publice, cu trei ani întârziere, foaia sa de parcurs energetică, care ar urma să revizuiască în jos obiectivele unor sectoare de energie regenerabilă.

Accelerarea ieșirii din energiile fosile este departe de a fi ușoară, problema centrală rămânând cea a finanțării. Guvernele dispun de marje bugetare limitate. Sub presiunea concurențială, marile companii întârzie să își electrifice procesele. Gospodăriile, la rândul lor, nu au adesea mijloacele necesare pentru a finanța renovarea locuinței, achiziționarea unei pompe de căldură sau a unui vehicul electric.

UE nu poate concura cu China în privința volumelor industriale și nici nu se poate alinia la „logica fosilă” americană. Însă poate încă să își construiască propria cale: să dezvolte filiere industriale cu emisii reduse de carbon, eficiente din punct de vedere al consumului, ancorate pe teritoriul său, prin controlul cererii de energie și prin adoptarea unei forme de „preferință europeană”. În sectorul auto, de exemplu, numeroși actori pledează pentru o producție europeană de vehicule electrice mici, ușoare și accesibile, capabile să accelereze electrificarea, limitând totodată importurile „made in China”.

Marți, 10 februarie, în Le Monde, Emmanuel Macron i-a îndemnat pe europeni să investească împreună în sectoare strategice, inclusiv în cel al tehnologiilor curate. „Investim mult mai puțin decât China și Statele Unite. Dacă UE nu face nimic în următorii trei până la cinci ani, va fi eliminată din aceste sectoare”, a insistat el. Potrivit think tank-ului Strategic Perspectives, creșterea ponderii electricității la 50% din consumul final de energie al UE până în 2040 – față de 23% în prezent – ar permite eliminarea a aproape două treimi din importurile de combustibili fosili. (Material realizat cu sprijinul Rador Radio România)