„O entorsă netratată poate duce la proteză de gleznă la 45 de ani.” Explicațiile dr. Andrei Constantinescu, MedLife, unul dintre puținii ortopezi specializați în chirurgia gleznei și a piciorului

Accidentările aparent banale, mai ales iarna, pe trotuarele înghețate, pot crea probleme pe termen lung dacă nu sunt tratate cu seriozitate. Dr. Andrei Constantinescu, unul dintre puținii ortopezi români specializați în chirurgia gleznei și piciorului, care operează și în Italia, la Milano, și în România, trage un semnal de alarmă: entorsa banală, ignorată de mulți, poate duce la artroză la nivelul gleznei și, în cele din urmă, la înlocuirea articulației cu o proteză.

Iarna aduce, inevitabil, un val de accidente la nivelul gleznelor. Trotuarele înghețate sunt cauza principală pentru care anual, sute de pacienți ajung la ortopedie. Dr. Andrei Constantinescu, medic specialist în chirurgia gleznei și piciorului în cadrul Spitalului de Ortopedie MedLife, spune că există două vârfuri clare în sezonalitatea acestor traumatisme: iarna, când oamenii alunecă, și vara, când reîncep să facă sport. Medicul atrage atenția asupra unui fenomen adesea ignorat de majoritatea populației: entorsele tratate prost sau netratate pot duce la o instabilitate a gleznei, iar în timp este nevoie de proteză de gleznă. 

„7 din 10 oameni au avut cel puțin o entorsă în viață“

Entorsa de gleznă se numără printre cele mai frecvente traumatisme musculo-scheletale. Dr. Constantinescu estimează că aproximativ 7-8 din 10 persoane au suferit cel puțin un episod în viață. Pentru că nu toate entorsele sunt severe, mulți oameni le subestimează. „Lumea se așteaptă ca în două săptămâni să treacă. Uneori durează și șase săptămâni, alteori și 12 săptămâni până când o entorsă de gleznă se recuperează complet“, spune medicul.

Tratamentul corect în primele ore și zile este cunoscut și funcționează: gheață aplicată local 15-20 de minute, la interval de 3-4 ore, antiinflamator, repaus și piciorul menținut ridicat pentru a reduce umflătura. Problema nu este că oamenii nu știu ce să facă acasă, consideră dr. Constantinescu, ci că puțini știu când aceste măsuri nu sunt suficiente.

Dacă simptomatologia nu se atenuează în proporție de 60%-70% în primele trei-patru zile, acesta este semnalul că este nevoie de o consultație la medicul ortoped.

Un alt semnal de alarmă îl reprezintă entorsele repetate. Dacă după o primă entorsă pacientul mai suferă altele la aceeași încheietură, la intervale tot mai scurte, poate fi vorba despre o instabilitate de gleznă și necesită evaluare chirurgicală.

De la entorse repetate la instabilitate cronică

Când suferim o entorsă și ligamentele gleznei se rup – parțial sau complet, dacă nu ne recuperăm corespunzător, articulația rămâne vulnerabilă. La o primă entorsă fără complicații, tratamentul conservator este de regulă suficient, completat de un program de kinetoterapie. Dar dacă entorsele se repetă înseamnă că ligamentele nu și-au mai revenit la funcția lor stabilizatoare și glezna rămâne la risc.

„Pacienții care fac entorse din ce în ce mai frecvent dezvoltă o instabilitate de gleznă. Iar instabilitatea de gleznă duce la artroză prematură“, explică dr. Constantinescu. Concret, un pacient care în mod normal ar putea dezvolta artroză de gleznă undeva la 65-70 de ani poate ajunge la aceeași problemă la 45 de ani, dacă instabilitatea a fost ignorată multă vreme.

Datele din practica chirurgului ortoped sunt edificatoare: aproximativ 40% din pacienții care ajung să aibă nevoie de o proteză de gleznă au ca problemă de bază instabilitatea cronică netratată sau prost tratată. Așadar, o entorsă banală, repetată, căreia nu i s-a acordat atenția cuvenită, se poate solda cu artroză de gleznă în jurul vârstei de 45 de ani.

Un alt risc dacă nu ne recuperăm corect după o entorsă

Există și un mecanism mai puțin discutat prin care o entorsă netratată poate agrava lucrurile. Pacienții anxioși, care tolerează greu durerea și incertitudinea, tind să-și protejeze piciorul afectat, evitând să calce normal pe el. Aparent, este un instinct de protecție. În realitate, poate declanșa un lanț de probleme.

„Când menținem glezna în flexie plantară, ca și cum am sta pe vârfuri, ca să evităm durerea, tendonul ahilean se scurtează progresiv“, explică medicul. Această scurtare duce la contracturi, la fasciită plantară și, în timp, la dureri la nivelul antepiciorului. Ceea ce a început ca o entorsă neglijată poate ajunge să necesite, pe lângă reconstrucția ligamentară, și o intervenție de alungire a tendonului ahilean.

Soluția pentru acești pacienți nu este să ignore durerea și să forțeze mersul, ci tocmai opusul: un program structurat de fiziokinetoterapie, de două-trei ori pe săptămână, prin care pacientul recâștigă treptat încrederea în articulație. „Fiziokinetoterapia este, de fapt, un antrenament în care pacientul își reconstruiește propriocepția: simțul echilibrului și al poziției articulației. Cei care urmează programul, oricât de anxioși ar fi, rezolvă problema“, subliniază dr. Constantinescu.

Când este nevoie de operație

La prima entorsă, indicația chirurgicală apare doar în situații specifice: leziuni de cartilaj asociate, activitate sportivă intensă care necesită revenire rapidă sau imposibilitatea de a urma un program prelungit de recuperare.

Când însă instabilitatea devine cronică – entorse repetate, gleznă care „cedează“ la mers pe teren neregulat – intervenția chirurgicală are indicație clară. Operația presupune reconstrucția anatomică a ligamentelor, în principal a ligamentului talofibular anterior (ATFL) și a ligamentului calcaneofibular (CFL), folosind un tendon recoltat de la nivelul genunchiului.

Autonom din prima zi după operație

Recuperarea postoperatorie este foarte rapidă. „Pacientul calcă a doua zi cu toată greutatea pe picior, poartă o orteză în loc de ghips și începe kinetoterapia după 4-5 zile“, detaliază medicul. La trei-patru săptămâni, orteza este scoasă și pacientul este deja în mare parte recuperat funcțional. La două luni poate alerga în linie dreaptă, iar la cinci-șase luni poate reveni complet la sport, inclusiv cu schimbări de direcție.

Această abordare – mobilizare precoce, fără imobilizare prelungită – este unul dintre obiectivele principale ale chirurgilor ortopezi astăzi. „Dacă imobilizăm un om sănătos șase săptămâni în ghips, el va mai pierde două luni doar ca să recupereze funcția de mers. Eu vreau ca pacientul să iasă din operație și să fie autonom din prima zi“, spune dr. Constantinescu.

Proteza: soluția modernă pentru artroza gleznei

Când artroza gleznei ajunge în stadiu avansat și durerea devine invalidantă, există două variante chirurgicale: artrodeza, care blochează definitiv articulația, și protezarea, care înlocuiește articulația deteriorată cu un implant și păstrează mobilitatea.

Dr. Constantinescu lucrează la un centru de referință din Milano, unde se implantează aproximativ 500 de proteze de gleznă pe an. Tehnologia s-a dezvoltat considerabil față de primele generații de implanturi din anii ’80-’90, care aveau rezultate modeste, iar datele actuale la 10 ani postoperator sunt, spune medicul, foarte bune. În România, protezarea gleznei este la început, însă artrodeza – blocarea definitivă a articulației – tinde să devină o soluție tot mai rar recomandată.

Chirurgia gleznei și piciorului, o nișă necesară

Chirurgia gleznei și piciorului este o subspecialitate recentă și rară în România. Dr. Constantinescu este unul dintre puținii medici români dedicați exclusiv acestei nișe. De ce era nevoie de o astfel de supraspecializare? „Medicina a evoluat atât de mult, încât nu mai poți fi la cel mai înalt nivel și în chirurgia gleznei, și în cea a umărului, și în cea a mâinii. Trebuie să te dedici unui singur segment ca să le poți oferi pacienților cele mai bune și mai noi soluții pe segmentul respectiv“, explică el.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.

Articol susținut de MedLife