Doar 3 din sute de suplimente antiinflamatorii au dovezi solide. Ce arată studiile despre omega 3, curcumină și vitamina D

Dintre sutele de suplimente alimentare promovate drept soluții împotriva inflamației cronice, doar trei s-au dovedit cu adevărat eficiente în studiile pe subiecți umani. Este vorba despre acizii grași esențiali omega 3, curcumină și, în anumite cazuri, vitamina D, potrivit unei analize extinse publicate de Scientific American.

Piața globală a suplimentelor antiinflamatorii era evaluată la 9,3 miliarde de dolari în 2025 și se preconizează că va ajunge la aproape 20 de miliarde de dolari până în 2035, după cum arată un raport Fact.MR. Turmericul (sub formă de curcumină) și omega 3 domină acest segment, iar consumatorii sunt tot mai interesați de variante naturale. Însă majoritatea produselor de pe rafturi, cum sunt capsulele, pudrele și tabletele care promit să sprijine imunitatea sau să reducă inflamația, nu sunt susținute de dovezi științifice.

Inflamația „bună“ și inflamația „rea“

Inflamația poate fi scurtă și benefică, așa cum se întâmplă după o entorsă de gleznă sau în cazul febrei de două zile provocată de o gripă ușoară. Ambele fac parte din procesul de vindecare. Sau poate fi un fenomen de lungă durată, mult mai periculos: o inflamație cronică, de grad scăzut, care persistă în organism ani la rând fără simptome evidente, afectând treptat celulele.

Cercetările din ultimul deceniu au asociat acest tip de inflamație silențioasă cu afecțiuni grave precum bolile cardiovasculare, demența Alzheimer, anumite forme de cancer și bolile autoimune, precum lupusul.

Inflamația cronică se deosebește de cea acută prin mecanismul care o întreține. Celulele imunitare și proteinele care, în mod normal, luptă pe termen scurt cu bacteriile și virusurile rămân activate luni sau ani întregi. Cu timpul, această activitate constantă deteriorează vasele de sânge, de exemplu, prin creșterea plăcilor ateromatoase pe pereții arteriali și poate duce la cheaguri care blochează fluxul sanguin, crescând riscul de infarct sau accident vascular cerebral.

Cum se măsoară inflamația din organism

Cele mai relevante studii clinice se concentrează pe biomarkeri pe care cercetătorii îi folosesc pentru a monitoriza inflamația în organism. Printre aceștia se numără proteina C reactivă (CRP), produsă de ficat în perioadele de inflamație activă, și citokinele, mesageri chimici precum interleukina-6 (IL-6) și factorul de necroză tumorală alfa, secretate de celulele imunitare și de cele adipoase.

Totuși, interpretarea acestor markeri nu este simplă. „Nu avem o măsurătoare universal acceptată sau standardizată”, a precizat Frank Hu, șef al departamentului de nutriție de la Harvard T. H. Chan School of Public Health, citat de publicația Scientific American. Inflamația implică sute de tipuri diferite de celule și multe căi de semnalizare, a dăugat Prakash Nagarkatti, director al Centrului Național pentru Suplimente Alimentare și Inflamație din SUA. Din acest motiv, este dificil de demonstrat cât de eficient este un supliment în reducerea inflamației.

Acizii grași omega 3, cei mai studiați

Dintre sutele de suplimente testate pentru efectele lor asupra sănătății umane, acizii grași omega 3 beneficiază de unele dintre cele mai convingătoare probe. Cele două forme principale – acidul eicosapentaenoic (EPA) și acidul docosahexaenoic (DHA) – sunt metabolizate de organism în molecule de semnalizare care intervin în procesele inflamatorii din organism și pot reduce producția unor substanțe implicate în inflamație.

Unul dintre cele mai mari studii pe această temă, VITAL, a urmărit peste 25.000 de adulți timp de aproximativ cinci ani. În cazul participanților care consumau rar pește, suplimentele cu omega 3 au dus la o ușoară scădere a proteinei C reactive (CRP), unul dintre cei mai importanți markeri ai inflamației. În același grup, s-a observat și o reducere a riscului de infarct miocardic.

„Persoanele care beneficiază cel mai mult de aceste suplimente sunt cele care pornesc cu un aport scăzut”, a subliniat dr. JoAnn Manson, endocrinolog la Harvard Medical School, care a coordonat studiul VITAL.

Alte cercetări mai mici au confirmat că suplimentarea cu omega 3 poate reduce markerii specifici inflamației, în special la persoanele cu afecțiuni precum insuficiența cardiacă, boala Alzheimer și boli renale. Un studiu din 2012 a arătat că dozele mici, de aproximativ 1,25 sau 2,5 grame pe zi, au scăzut nivelul interleukinei-6 cu 10%, respectiv 12%, pe parcursul a patru luni. Un grup similar care a primit placebo a înregistrat, în aceeași perioadă, o creștere a interleukinei-6 de 36%.

Analizele recente indică faptul că dozele moderate (de 1-3 g pe zi de EPA și DHA) sunt cele mai constante în rezultate, dar nu există încă un acord clar asupra cantității optime sau a duratei tratamentului. În cazul persoanelor sănătoase, cu un nivel redus de inflamație, efectele pot fi limitate.

Modificările la nivel de biomarkeri apar de obicei în 3-8 săptămâni, iar atunci când există simptome ca durere articulară, rigiditate, atenuarea acestora poate fi resimțită după 3-6 luni de administrare constantă.

Vitamina D poate fi utilă, dar nu este panaceu

Studiile mai noi arată că vitamina D nu are efecte extinse asupra unor boli precum cancerul sau diabetul, așa cum se credea cu câțiva ani în urmă. În schimb, există date care indică beneficii în cazul unor afecțiuni autoimune.

În studiul VITAL, persoanele care au luat vitamina D zilnic, timp de cinci ani, au avut un risc cu 22% mai mic de a dezvolta boli autoimune precum poliartrita reumatoidă, psoriazisul și lupusul.

„Vitamina D în doze mari are efectul de a calma inflamația. Deci afecțiunile care sunt direct legate de inflamație pot beneficia de pe urma administrării”, a precizat dr. JoAnn Manson.

Unele studii de laborator au indicat că vitamina D poate interfera cu căile moleculare implicate în inflamație și poate suprima producția de citokine proinflamatorii. Într-un mic studiu pe femei cu diabet de tip 2, o doză de 50.000 de unități internaționale (UI) la fiecare două săptămâni a redus CRP și a crescut nivelurile de IL-10, o moleculă antiinflamatorie.

Un alt studiu pe femei cu sindromul ovarelor polichistice (SOPC) a demonstrat că o combinație de vitamina D și omega 3 a dus la scăderea CRP. Iar o doză zilnică de 3.200 de unități internaționale a îmbunătățit sensibilitatea la insulină și funcția hepatică la pacientele cu ovare polichistice, deși nu a afectat markerii inflamatorii.

Studiul VITAL a raportat că participanții care au luat vitamina D au înregistrat o scădere de 19% a CRP la doi ani, dar diferența a dispărut după patru ani. Cei mai mulți participanți aveau deja niveluri normale de vitamina D.

Dozele foarte mari, de 40.000 sau 50.000 de unități pe săptămână, ar putea fi necesare pentru efecte antiinflamatorii semnificative, însă implică unele riscuri, precum hipercalcemia. Doza zilnică recomandată pentru adulți este de 600 UI. Colegiul American de Reumatologie menține o recomandare condiționată împotriva utilizării suplimentelor, promovând în schimb obținerea vitaminelor din alimentație. Arthur M. Mandelin, reumatolog la Northwestern University Feinberg School of Medicine, precizează că ia în calcul folosirea vitaminei D ca terapie doar pentru pacienții cu carențe demonstrate.

Curcumina, efecte comparabile cu cele ale antiinflamatoarelor uzuale

Curcumina, pigmentul care îi conferă turmericului culoarea galbenă, este un al treilea compus promițător în lupta cu inflamația cronică. Cercetările au scos la iveală că poate influența mecanismele implicate în răspunsul inflamator al organismului.

Datele disponibile provin în mare parte din studii mici, realizate pe persoane cu afecțiuni preexistente, precum tulburări metabolice sau osteoartrită. În unele cazuri, efectele au fost comparabile cu cele ale antiinflamatoarelor uzuale, precum ibuprofenul.

„Multe dintre aceste studii indică un posibil beneficiu”, a precizat Janet Funk, profesoară de medicină și științe nutriționale la Universitatea din Arizona, care a analizat literatura pe acest subiect.

O revizuire publicată în revista de specialitate Nutrients, care a inclus mai multe meta-analize, arată că în numeroase cazuri, curcumina a fost asociată cu scăderea unor markeri ai inflamației, precum CRP, IL-6 sau TNF-alfa.

Există însă și rezultate care nu confirmă aceste efecte. Un studiu realizat în Canada nu a identificat modificări relevante ale inflamației la persoane operate. În plus, curcumina este absorbită greu și eliminată rapid din organism, ceea ce îi limitează efectul. Unele formule încearcă să îmbunătățească absorbția, dar nu sunt folosite constant în studii mici.

Un aspect îngrijorător e că anumite pudre de turmeric și curcumină comercializate conțin contaminanți periculoși, inclusiv plumb.

„Oamenii cumpără pudra de turmeric pe baza culorii. Parțial pentru a-i da o culoare mai frumoasă, producătorii adaugă cromat de plumb”, a atras atenția Janet Funk.

Un studiu publicat în The Journal of Rheumatology a testat cât de bine tolerate sunt anumite combinații de curcumină, omega 3 și vitamina D în cazul persoanelor cu risc de a dezvolta poliartrită reumatoidă. Rezultatele au arătat că suplimentarea a fost bine tolerată timp de patru săptămâni, cu o aderență de 97% și efecte secundare predominant ușoare (arsuri gastrice – 32%, gust predominant de pește – 30%, balonare – 24%).

Ce nu s-a demonstrat că funcționează (încă)

Alte substanțe frecvent promovate pentru efectele asupra inflamației, cum sunt flavonoizii din ceaiul verde și ciocolata neagră sau resveratrolul din vinul roșu nu sunt solid susținute de studii. Una dintre explicații ține de modul în care sunt absorbite: organismul le utilizează în cantități mici, iar în cazul resveratrolului, substanța este eliminată rapid.

Există și rezultate izolate care arată efecte asupra sănătății cardiovasculare, dar interpretarea lor nu este simplă. De exemplu, în cazul flavonoizilor din cacao, beneficiile pot fi dificil de separat de aportul caloric atunci când provin din consumul de ciocolată.

Probleme de reglementare și cercetare

Suplimentele alimentare nu sunt evaluate după aceleași reguli ca medicamentele. În Statele Unite, producătorii nu sunt obligați să demonstreze eficiența produselor înainte de comercializare. Situația este similară și în Europa, inclusiv în România, unde suplimentele sunt încadrate juridic ca produse alimentare, nu ca tratamente, și nu trebuie să dovedească efecte clinice înainte de a ajunge pe piață. De altfel, organismul care reglementează suplimentele alimentare nu este Agenția Națională a Medicamentului și a Dispozitivelor Medicale din România. Procesul nu este unul de „aprobare“, ci de „notificare“.

„Notificările se fac la Institutul de Bioresurse Alimentare (IBA) și la instituțiile notificatoare ale Ministerului Sănătății, în funcție de compoziția produsului. Până în 2021, IBA avea dreptul să facă notificări la formule complexe – combinații dintre plante, vitamine, minerale, iar de atunci, s-a schimbat legea și au preluat cei de la Ministerul Sănătății, prin centrele regionale de Sănătate Publică“, a explicat dr. biolog Tatiana Onisei, pentru publicația SmartLiving.ro.

În aceste condiții, interesul pentru studii clinice ample rămâne redus. Chiar și atunci când există inițiative de cercetare, apar dificultăți practice. Compoziția suplimentelor poate varia de la un lot la altul, mai ales în cazul produselor din plante, unde concentrațiile depind de sursa materiei prime și de modul de procesare.

Ce recomandă specialiștii, de fapt

Specialiștii recomandă ce au confirmat studiile medicale serioase: o alimentație sănătoasă și echilibrată. Dietele de tip mediteranean, bogate în legume, cereale integrale, cu puțin pește și carne de pasăre, au demonstrat în mod repetat că reduc bolile cronice și îmbunătățesc starea generală de sănătate. Activitatea fizică regulată ajută, de asemenea.

„Mulți oameni cred că pot pur și simplu să ia un supliment alimentar, să înghită pastila, și că astfel pot înlocui o alimentație sănătoasă. Așa ceva nu este deloc valabil”, a subliniat JoAnn Manson.

O analiză a studiului VITAL, publicată în JAMA Network Open în 2022, a constatat că nici vitamina D3, nici omega 3 nu au redus riscul de fragilitate la adulții în vârstă sănătoși.

Pe scurt, omega 3, curcumina și, în anumite cazuri, vitamina D pot atenua inflamația cronică, în special la persoane cu afecțiuni preexistente sau cu carențe nutriționale. Dar niciunul dintre aceste suplimente nu este un substitut pentru o dietă echilibrată, mișcare regulată și controale medicale periodice.