„Nu e ușor să afli că poți să pierzi dintr-o dată ambii copii.” Lecția unei mame de gemene: cât contează specialistul care monitorizează sarcina

Marinela Tudor era însărcinată cu gemene identice și spera, ca orice mamă, că posibilele complicații despre care auzise vor rămâne doar o listă de riscuri pe hârtie. Era liniștită, pentru că își monitoriza sarcina la fiecare două săptămâni la un medic din localitatea ei și totul părea să decurgă normal. Poate de aceea, pericolele pe care i le-a subliniat dr. Răzvan Rădulescu-Botică încă de la prima morfologie fetală nu au alarmat-o. Când riscurile au devenit evidente și a aflat că șansele erau doar 50-50 ca ambele fetițe să supraviețuiască, „s-a prăbușit tot cerul”, spune ea. Povestea are un final fericit: mama le-a putut lua acasă pe amândouă, iar acum Marinela Tudor insistă pe cât de important este ca sarcinile cu risc să fie monitorizate corect, la timp și de specialiștii potriviți. 

„Speram că nu o să mi se întâmple chiar mie“

Pentru Marinela Tudor, vestea că va avea gemene a venit cu bucurie, dar și cu o neliniște pe care, la început, a reușit să o țină la distanță. Sarcina era cu gemeni identici, iar fetițele împărțeau aceeași placentă. În termeni medicali, o astfel de sarcină se numește monocorială și ar trebui să urmeze un protocol de urmărire diferit față de o sarcină obișnuită.

Dr. Răzvan Rădulescu-Botică, medic primar obstetrică-ginecologie în cadrul Hyperclinicii MedLife Medical Park, i-a explicat încă de la morfologia de trimestrul întâi (12-14 săptămâni) că este o sarcină cu risc și că trebuie urmărită atent, la fiecare două săptămâni. Nu pentru că orice sarcină gemelară ajunge la complicații severe, ci pentru că, atunci când ele apar, pot evolua rapid.

„Domnul doctor Botică, la care am ajuns printr-o recomandare pentru morfologii, chiar m-a avertizat de la prima întâlnire că este o sarcină care poate avea complicații. Și citisem și eu ceva, dar cred că, în adâncul sufletului meu, speram că nu o să mi se întâmple chiar mie toate complicațiile acelea“, povestește Marinela.

Între timp, sarcina era urmărită de un alt medic, din localitatea ei – Târgoviște, iar acolo atmosfera era mai relaxată. Când a transmis îngrijorările ridicate de dr. Botică, a primit un mesaj liniștitor: să stea calmă, pentru că este puțin probabil să dezvolte tocmai ea sindrom transfuzor-transfuzat – una dintre cele mai de temut complicații ale sarcinilor gemelare monocoriale. Acest tip de răspuns este ușor de înțeles pentru o gravidă care are nevoie de siguranță. Dar, în cazul unei sarcini cu risc, liniștea nu trebuie să înlocuiască monitorizarea, consideră acum mama gemenelor.

De ce sarcinile gemelare monocoriale se urmăresc altfel

Într-o sarcină obișnuită, ecografiile importante sunt programate la anumite intervale, în funcție de trimestru și de obiectivele fiecărei evaluări: calcul de risc, morfologie fetală, creștere. În sarcinile gemelare monocoriale, însă, ritmul trebuie să fie diferit.

„La trimestrul întâi, când vedem că este o sarcină gemelară care împarte aceeași placentă, urmărirea sarcinii se schimbă și devine mai frecventă. Protocoalele cer evaluări o dată la două săptămâni, tocmai pentru a surprinde complicațiile severe“, explică dr. Răzvan-Florin Rădulescu-Botică.

Motivul este că cei doi feți împart aceeași placentă, iar vasele de sânge pot comunica între ele. În anumite situații, sângele ajunge în mod dezechilibrat de la un făt la celălalt. Așa apare sindromul transfuzor-transfuzat: unul dintre copii primește prea mult sânge, celălalt prea puțin. Primul poate dezvolta exces de lichid amniotic, suprasolicitare cardiacă și acumulare de lichid în organism, în timp ce al doilea poate rămâne cu prea puțin lichid și cu resurse insuficiente.

Problema nu poate fi prevenită propriu-zis. Dar poate fi depistată în stadii mai timpurii, dacă sarcina este urmărită conform protocolului și dacă ecografia este făcută de un medic care știe ce semne să caute. „Nu putem preveni complicația, dar putem găsi momentul optim pentru o intervenție care poate fi salvatoare“, spune medicul.

Semnele pe care mama le-a simțit, dar nu le-a înțeles imediat

Marinela a continuat să meargă la medic la fiecare două săptămâni, însă la cel din localitate, care o liniștea în continuare spunându-i că fetițele evoluează normal, conform graficelor. 

„Când a ajuns a doua oară la mine, la morfologia de trimestrul al doilea, la 22 de săptămâni de sarcină, au început să se vadă semnele care compun acest diagnostic de sindrom transfuzor-transfuzat. I-am spus mamei să se întoarcă pentru o nouă monitorizare la 3-4 zile, pentru a vedea dacă sunt îndeplinite toate criteriile pentru acest diagnostic și pentru a stabili pașii următori“, își amintește dr. Rădulescu-Botică. 

Printr-un concurs de împrejurări, Marinela a ajuns la dr. Botică după 3 săptămâni, când deja „acele criterii, nu numai că erau îndeplinite, dar situația era atât de severă încât eram la un pas să pierdem ambii copii. Pentru această complicație de transfuzor-transfuzat există o stadializare în 5 trepte și, în acest caz, eram deja la stadiul 4“, spune medicul.

Una dintre fetițe avea foarte puțin lichid amniotic și era mult mai mică, cealaltă avea foarte mult. Cea care primea prea mult sânge dezvoltase insuficiență cardiacă. 

„Regretul meu cel mai mare este că am simțit că e ceva în neregulă – burtica crescuse brusc, abdomenul era foarte tensionat, pielea «lucea», aveam dureri și arsuri sub coaste – și nu l-am sunat pe dr. Botică să mă duc direct la dumnealui. Am fost din nou la medicul meu din localitate, care a observat că am acumulat cam mult lichid, dar mi-a spus, din nou, că simptomele sunt normale pentru o sarcină gemelară. Așa că am așteptat programarea și am ajuns într-un stadiu foarte avansat al complicației – puteam să pierd una sau ambele fetițe. S-a prăbușit tot cerul atunci“, mărturisește Marinela Tudor. 

„Pașii următori i-am făcut mecanic“

Din acel moment, lucrurile s-au desfășurat foarte repede. Pentru a încerca să salveze fetițele, dr. Botică i-a explicat mamei că exista posibilitatea, într-o altă clinică, să se realizeze o intervenție de coagulare cu laser a vaselor placentare care produceau dezechilibrul dintre cei doi feți. „În astfel de situații, prioritatea este una singură: copiii trebuie salvați, iar șansele erau 50-50“, subliniază medicul.

Pentru Marinela, noaptea de dinaintea intervenției a fost una de șoc. „Am făcut toate lucrurile mecanic. Nu am dormit toată noaptea. Când am realizat cât de gravă este situația, am fost copleșită de tot ce se întâmpla. Fără intervenție, riscul era pierderea ambelor fetițe. O altă variantă era încercarea de a salva doar unul dintre copii. A treia era încercarea de a le salva pe amândouă, cu riscurile pe care le presupunea o intervenție intrauterină într-un stadiu atât de avansat. Chiar dacă era o șansă mică, mi-am dorit să încerc varianta care le putea salva pe amândouă“, povestește ea. 

După intervenție, monitorizarea a devenit și mai importantă

Intervenția a reușit. În aproximativ o săptămână, semnele de suferință au început să se atenueze. După două săptămâni, lichidul acumulat la una dintre fetițe se retrăsese, iar fluxurile se îmbunătățiseră. Dar asta nu însemna că pericolul trecuse. După o astfel de procedură, sarcina rămâne una fragilă. Pot apărea rupturi de membrane, naștere prematură, dezechilibre între feți sau alte complicații. Marinela a început să meargă la controale foarte dese, chiar și de două ori pe săptămână.

Ecografiile durau mult. Uneori două ore sau chiar două ore și jumătate. Pentru pacientă, această monitorizare a devenit o formă de siguranță. Simțea că medicul se uită la fiecare detaliu, că nu tratează sarcina ca pe o rutină. Scopul era să reușească să întârzie cât mai mult nașterea.

La aproape 31 de săptămâni, fetițele s-au născut prematur. Una cântărea aproximativ 1.100 de grame, cealaltă 1.400 de grame. Au urmat șase săptămâni de spitalizare, monitorizare neonatală atentă, investigații, tratamente și emoții. Evoluția a fost chiar mai bună decât se așteptau medicii, dar drumul dificil nu s-a încheiat odată cu externarea, pentru că unele sechele ale complicației din timpul sarcinii au nevoie de timp și răbdare pentru recuperare.

Lecția unei mame de gemene: „Când simți că ceva e în neregulă, insistă“

Marinela și-a luat fetițele acasă cu multă bucurie, dar rămâne rațională: prematuritatea înseamnă în continuare controale, kinetoterapie, evaluări oftalmologice, cardiologice și neurologice. Una dintre fetițe are modificări care trebuie urmărite în timp. Dar amândouă sunt în viață și asta e cel mai important.

Întrebată ce le-ar spune altor femei însărcinate cu gemeni, mesajul ei este direct: să caute medici cu experiență în astfel de sarcini, să nu se mulțumească doar cu liniștiri generale și să aibă încredere în propriul corp. „Când simt că ceva este în neregulă, să nu aștepte, să sune, să insiste, să meargă la medic“, spune Marinela.

Pentru dr. Botică, cazul arată încă o dată cât de important este ca sarcinile gemelare să fie urmărite după protocol și, atunci când apar complicații, pacienta să fie trimisă rapid acolo unde există soluție. „Sarcinile gemelare pot fi urmărite oriunde, dacă sunt urmărite corect. Complicațiile sunt vizibile de un ochi experimentat, de aceea este nevoie ca gravidele să meargă la monitorizare la medici care au în plus o competență de medicină materno-fetală. Trebuie respectat un protocol, iar atunci când apare o complicație, pacienta trebuie trimisă mai departe, către medicii și centrele care pot interveni“, spune medicul.

***

Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.

Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.

La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.

Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.

Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.

Articol susținut de MedLife