Poți afla dintr-o singură întrebare cât de narcisistă este o persoană? Ce spun studiile și psihologii
Ideea că o singură întrebare ar putea indica nivelul de narcisism al unei persoane poate părea contraintuitivă. Narcisismul este asociat, în mod obișnuit, cu preocuparea pentru propria imagine, nevoia de validare și dificultatea de a accepta criticile. Tocmai de aceea, pare puțin probabil ca o persoană să își recunoască obiectiv aceste trăsături. Totuși, în cercetările din psihologie există o metodă de autoevaluare numită Single Item Narcissism Scale (SINS), care se bazează pe o singură afirmație directă: „Sunt narcisist“.
Surprinzător, studiile arată că persoanele cu trăsături narcisice mai accentuate tind să se descrie ca fiind narcisiste, tocmai pentru că nu percep aceste caracteristici ca fiind problematice. Specialiștii atrag însă atenția că metoda are doar rol orientativ și nu poate înlocui o evaluare psihologică realizată de un profesionist.
Narcisismul este o trăsătură de personalitate care descrie modul în care o persoană se raportează la sine și la ceilalți, de la nevoia de validare și apreciere până la preocuparea pentru propria imagine. În formele obișnuite, aceste trăsături sunt frecvente și nu sunt considerate problematice, fiind întâlnite la mulți oameni.
Cercetări publicate în 2015 în revista științifică Proceedings of the National Academy of Sciences (PNAS) arată că narcisismul este, de fapt, o trăsătură care variază de la o persoană la alta. Cu alte cuvinte, există niveluri diferite de narcisism, de la forme ușoare și comune până la manifestări mai accentuate.
Diferența dintre trăsăturile narcisice și tulburarea de personalitate narcisică
În psihologie se face, însă, o distincție importantă între aceste trăsături, prezente într-o anumită măsură la majoritatea oamenilor, și tulburarea de personalitate narcisică – o tulburare clinică recunoscută, inclusă în manualele de diagnostic, caracterizată printr-un tipar stabil și rigid de comportament.
„Conform DSM-5 (n.r. – Manualul de Diagnostic și Clasificare Statistică a Tulburărilor Mintale, ediția a 5-a), tulburarea de personalitate narcisică nu se rezumă la dorința de atenție, ci descrie un tipar persistent de funcționare emoțională și relațională. Aceste trăsături nu apar ocazional, ci afectează constant relațiile, viața emoțională și modul în care persoana funcționează zi de zi“, explică psihologul Andreea Chiru-Maga.
Persoanele care se confruntă cu această tulburare au adesea o imagine exagerată despre propria importanță, o nevoie constantă de validare și dificultăți reale în a înțelege sau recunoaște emoțiile altora.
„Tulburarea narcisică afectează semnificativ viața cotidiană“
„Pot exista dificultăți importante de empatie, o nevoie intensă de validare, sensibilitate puternică la critică și relații care gravitează frecvent în jurul propriilor nevoi emoționale. Diferența importantă este că aceste manifestări sunt stabile în timp și afectează semnificativ viața persoanei și relațiile sale. Din acest motiv, un astfel de diagnostic nu poate fi pus superficial, ci necesită evaluări clinice realizate de specialiști“, adaugă psihologul.
Această distincție dintre trăsăturile de personalitate narcisice și tulburarea de personalitate narcisică este importantă și pentru felul în care termenul este folosit în spațiul public. În ultimii ani, „narcisist“ a devenit un cuvânt tot mai prezent în limbajul curent, uneori folosit pentru a descrie orice comportament egoist sau dificil.
Psihologii atrag însă atenția că o astfel de etichetare poate simplifica excesiv un concept complex și poate duce la interpretări greșite. „Din păcate, cuvântul «narcisist» este folosit tot mai des, dar asta nu înseamnă neapărat că reflectă realitatea“, subliniază Andreea Chiru-Maga.
Cum se manifestă trăsăturile narcisice
În psihologie, narcisismul este considerat o trăsătură de personalitate care poate varia de la forme ușoare până la manifestări mai accentuate. În viața de zi cu zi, el se poate reflecta prin preocuparea pentru propria imagine, nevoia de validare sau tendința de a acorda o importanță mai mare propriilor realizări.
„Este important să spunem că a avea anumite trăsături narcisice nu înseamnă automat un diagnostic. Mulți oameni pot simți, în anumite contexte, nevoia de validare, sensibilitate la critică sau dorința de a fi apreciați, fără ca acest lucru să indice o tulburare de personalitate“, explică psihologul.
În manifestările de zi cu zi, aceste trăsături nu sunt neapărat problematice și nu afectează semnificativ funcționarea sau relațiile unei persoane, putând apărea situațional, în funcție de context.
În acest sens, psihologul Andreea Chiru-Maga atrage atenția că termenul este adesea folosit greșit în spațiul online. „În ultimii ani, termenul «narcisist» a început să fie folosit foarte ușor în spațiul online și este adesea asociat cu orice persoană percepută ca preocupată de sine, distantă, indisponibilă emoțional sau dificilă în relații. Uneori, chiar și oamenii care pun limite, evită apropierea emoțională sau trec prin conflicte ajung rapid să primească această etichetă. Problema este că realitatea este mult mai complexă decât ceea ce vedem în videoclipuri scurte sau explicații simplificate de pe internet“, subliniază Andreea Chiru-Maga.
Cum măsoară cercetătorii narcisismul
Pentru a înțelege cum este măsurat narcisismul, cercetătorii folosesc diverse instrumente, de la teste complexe la forme mai simple de evaluare.
Unul dintre cele mai cunoscute este Narcissistic Personality Inventory (NPI), un chestionar psihologic format, în varianta clasică, din 40 de întrebări care urmăresc mai multe dimensiuni ale personalității, de la nevoia de validare și percepția propriei valori, până la modul în care o persoană se raportează la ceilalți. Acest tip de instrument este folosit pentru a surprinde trăsături complexe printr-o analiză detaliată.
În paralel cu aceste instrumente, în psihologie au fost explorate și forme de măsurare mai simple. Din acest motiv, cercetătorii au început să testeze versiuni mai scurte ale chestionarelor existente, reducând numărul de întrebări, dar păstrând cât mai mult din informația relevantă.
Logica acestor instrumente este simplă: dacă anumite răspunsuri sunt puternic corelate cu scorul general de narcisism, atunci nu este întotdeauna nevoie de un chestionar extins pentru a obține o imagine de ansamblu.
Cum a apărut metoda SINS
În acest context a apărut Single Item Narcissism Scale (SINS), o abordare diferită, construită în jurul ideii că o trăsătură de personalitate ar putea fi surprinsă orientativ și printr-o singură întrebare de evaluare. Cercetătorii au vrut să testeze dacă răspunsul direct al unei persoane la o întrebare simplă de tipul „Cât de narcisist ești?“ se corelează cu rezultatele obținute prin instrumentele psihologice clasice, mult mai detaliate.
„Acest studiu a fost foarte promovat și a stârnit multă curiozitate. Participanții au fost rugați să spună în ce măsură sunt de acord cu afirmația «Sunt narcisist», iar cei cu trăsături mai accentuate au avut tendința să răspundă afirmativ. Studiul a arătat că acești respondenți chiar aveau astfel de trăsături, dar o singură întrebare nu oferă un diagnostic complet“, explică Andreea Chiru-Maga.
Metoda a fost prezentată în 2014 de cercetătorii Sara Konrath, Brian Meier și Brad Bushman, într-un studiu publicat în jurnalul științific PLOS ONE.
Pentru a vedea cât de bine funcționează această abordare, cercetătorii au analizat datele obținute de la peste 2.000 de participanți, în mai multe studii separate. Aceiași participanți au completat atât întrebarea din cadrul SINS, cât și chestionare psihologice consacrate, precum Narcissistic Personality Inventory (NPI), folosit frecvent în cercetarea personalității. Apoi, cercetătorii au comparat rezultatele, pentru a vedea dacă răspunsurile la întrebarea simplă merg în aceeași direcție cu scorurile obținute prin testele mai detaliate.
„Narcisist“ nu are mereu o conotație negativă
Întrebarea folosită în cadrul SINS a fost formulată foarte direct: „To what extent do you agree with this statement: «I am a narcissist»?“ / „În ce măsură ești de acord cu afirmația: «Sunt narcisist»“.
Ceea ce a atras atenția cercetătorilor nu a fost doar simplitatea întrebării, ci faptul că răspunsurile la aceasta s-au corelat, într-o anumită măsură, cu scorurile obținute prin testele psihologice clasice. Cu alte cuvinte, persoanele care obțineau scoruri mai ridicate la instrumentele standard de evaluare a narcisismului tindeau să se descrie și ele ca fiind mai narcisiste.
Explicația nu este însă că oamenii „își recunosc“ în mod perfect trăsăturile, ci că pentru unii dintre ei, termenul „narcisist“ nu are neapărat o conotație negativă și poate fi asociat cu încrederea în sine, dorința de afirmare sau cu succesul.
Totuși, cercetătorii subliniază că SINS nu poate înlocui evaluările psihologice detaliate. O singură întrebare nu surprinde toate nuanțele narcisismului și nu poate fi folosită pentru diagnostic. Metoda oferă mai degrabă o imagine orientativă, utilă în cercetare, dar insuficientă pentru o evaluare clinică.
„Confirmarea unui diagnostic necesită evaluări făcute de un specialist. Aceste evaluări analizează dacă persoana are o nevoie exagerată de admirație, se simte superioară, tolerează greu critica, are dificultăți de empatie și dacă relațiile se învârt mai ales în jurul propriilor nevoi. Specialiștii urmăresc tipare repetate, nu doar comportamente izolate“, subliniază și psihologul.
De ce unele persoane spun deschis că sunt narcisiste
Deși termenul „narcisist“ este adesea folosit într-un sens negativ în spațiul public, în realitate nu toată lumea îl percepe în același mod. Pentru unele persoane, trăsăturile asociate narcisismului pot părea mai degrabă calități decât defecte.
În acest sens, psihologul Andreea Chiru-Maga explică faptul că modul în care oamenii își interpretează propriile trăiri influențează și felul în care se raportează la astfel de etichete: „Cu cât găsim o explicație pentru anumite trăiri sau comportamente, cu atât putem simți mai multă predictibilitate și mai mult control asupra propriei lumi interioare“.
Încrederea în sine, dorința de a ieși în evidență sau preocuparea pentru propria imagine sunt adesea legate de succesul personal sau profesional. Din acest motiv, unii oameni pot răspunde fără rezerve că se regăsesc în această descriere, fără a o percepe ca pe ceva problematic.
În același timp, în psihologie, narcisismul este adesea legat de nevoia de validare și de dorința de a fi apreciat de ceilalți. Aceste trăsături sunt, într-o anumită măsură, comune multor oameni și nu sunt neapărat problematice în sine. Diferența apare atunci când ele devin dominante și încep să influențeze modul în care o persoană se raportează la ceilalți.
Astfel, diferența de interpretare a termenului poate explica de ce unele persoane spun deschis că sunt narcisiste: nu neapărat pentru că își asumă o etichetă negativă, ci pentru că o asociază mai degrabă cu ideea de încredere în sine și afirmare personală.
În acest context, psihologul Andreea Chiru aduce în discuție nevoia generală a oamenilor de a-și înțelege experiențele și de a le da un sens. „Aș spune că nu se știe clar de ce unii oameni își pun anumite etichete, dar ceea ce observăm des este că oamenii au nevoie să dea un sens experiențelor lor“.
Cum se manifestă trăsăturile narcisice în relațiile cu ceilalți
În realitate, trăsăturile narcisice nu se văd ușor și nu apar ca niște „semne clare“. De cele mai multe ori, ele se simt în timp și în felul în care decurg interacțiunile de zi cu zi.
În conversații, poate apărea senzația că discuția ajunge destul de des în jurul aceleiași persoane – despre ce i se întâmplă, ce a realizat sau ce îl preocupă. Nu neapărat într-un mod evident, dar suficient cât, treptat, ceilalți să rămână mai mult în rol de ascultători.
În orice tip de relație – la serviciu, în cercul de prieteni sau în familie – acest lucru poate crea un dezechilibru subtil. Cei din jur pot ajunge să fie mai atenți la cum își exprimă punctul de vedere, să evite subiecte sensibile sau pur și simplu să își ajusteze comportamentul ca să nu apară tensiuni.
Și reacțiile la critică pot deveni un punct sensibil. Chiar și atunci când sunt formulate calm și constructiv, pot fi întâmpinate defensiv sau respinse, ceea ce face comunicarea mai dificilă în timp.
Astfel de reacții pot avea însă și explicații mai profunde, legate de modul în care o persoană a învățat să se raporteze emoțional la ceilalți. „Unele reacții pot avea legătură cu stilurile de atașament dezvoltate în copilărie, cu mecanismele de reglare emoțională, cu strategiile de coping învățate în medii dificile sau cu modurile prin care oamenii au învățat să se protejeze emoțional. Uneori, ceea ce pare din exterior egoism, control sau distanțare poate fi, în realitate, o formă de apărare în fața rușinii, respingerii, vulnerabilității sau nesiguranței emoționale“, subliniază Andreea Chiru-Maga.
Pe termen lung, astfel de tipare de interacțiune se pot simți obositoare. Nu din cauza unui singur episod, ci pentru că discuțiile centrate frecvent pe o singură persoană, reacțiile defensive la critică și nevoia constantă de ajustare a comportamentului ajung să se repete și să influențeze felul în care te simți în relația respectivă.
Ce ne arată, de fapt, întrebarea despre narcisism
SINS nu este un instrument de diagnostic și nici o metodă care să înlocuiască evaluările psihologice complexe. Mai degrabă, este o variantă rapidă de a surprinde o tendință generală și de a înțelege, orientativ, cum se vede o persoană. Studiile arată că răspunsul la o singură întrebare poate merge, într-o anumită măsură, în aceeași direcție cu testele psihologice clasice, dar nu poate surprinde întreaga complexitate a acestor evaluări.
„E important să nu uităm că un diagnostic nu se bazează pe teste rapide sau pe informații din online, ci pe evaluări făcute de specialiști, care urmăresc tipare repetate, nu doar comportamente izolate“, conchide psihologul.
În același timp, narcisismul este mai mult decât un răspuns sau un scor. Este o trăsătură care variază de la o persoană la alta și se vede în timp, în felul în care interacționăm cu ceilalți.