Banca Națională a calculat cât de expusă e economia noastră la conflictul din Orientul Mijlociu. Cum intră războiul pe facturile a 68.700 de firme românești

Războiul din Orientul Mijlociu poate întrerupe rute și activități comerciale, iar firmele din România care exportă bunuri către Orientul Mijlociu au, per ansamblu, o poziție net exportatoare pe acest segment. Între septembrie 2024 și septembrie 2025, 1.455 de firme au exportat în regiune bunuri de aproximativ 13 miliarde de lei, iar 1.352 de firme au importat de acolo bunuri de 3,6 miliarde de lei, arată calculele Băncii Centrale.

Principalele destinații de export sunt Arabia Saudită (27%), Israel (23%) și Iordania (15%), în timp ce Emiratele Arabe Unite concentrează cei mai mulți exportatori (27% din numărul firmelor), dar doar 13% din valoarea exporturilor regionale.

La importuri, România cumpără bunuri în proporție de 37% din Arabia Saudită, 34% din Israel și circa 13% din Emiratele Arabe Unite – ultimele două concentrând și peste o treime din firmele implicate în acest comerț.

Pentru un exportator din 5 (17,3%), piețele din regiune aduc peste o cincime din vânzări – o legătură moderată. Pentru 1 exportator din 10 (9,2%), legătura e mult mai strânsă: peste jumătate din afacere depinde de acolo.

Pe partea de importuri, tabloul e ceva mai relaxat – 13,7% dintre firme depind moderat de furnizorii din regiune, iar doar 6,6%, adică vreo 1 din 15, se bazează puternic pe ei.

La export, produsele agricole domină, cu cereale precum grâul (16,2%), orzul (12,4%) și porumbul (4%). Importurile sunt mult mai concentrate: 40% provin din uleiuri petroliere, restul bunurilor rămânând sub 2% fiecare din total. La comerțul cu servicii, firmele românești au din nou o poziție net exportatoare – 2,2 miliarde de lei exporturi, față de 1,3 miliarde de lei importuri – derulate în principal cu Israel și Emiratele Arabe Unite, care concentrează împreună circa 80% din volume. Aproape 30% din serviciile exportate sunt servicii informatice, urmate de servicii tehnice (11,2%) și de telecomunicații (10,7%), în timp ce la import domină turismul în scop personal (23%), serviciile comerciale (8,4%) și transportul maritim de mărfuri (8%).

Un al doilea canal direct este acționariatul firmelor

În România activau 8.629 de companii deținute în proporție de peste 50% de acționari din Orientul Mijlociu, dintre care peste jumătate provin din Israel.

Contribuția acestor firme la economie rămâne însă modestă – sub 1% din cifra de afaceri și din valoarea adăugată brută la nivel agregat în perioada 2022-2024. Ele generau 0,7% din cifra de afaceri agregată, angajau 0,5% din salariați și dețineau 1,7% din activele totale ale companiilor nefinanciare, ceea ce indică un potențial redus de propagare a riscurilor prin această cale. Aceste companii au totuși o datorie externă pe termen lung de circa 6,5 miliarde de lei – 20% din totalul la nivelul companiilor nefinanciare -, cu creditori din Iordania (15%), Elveția (13%), Germania și Țările de Jos (câte 12%).

68.700 de firme românești, vulnerabile la prețul combustibililor și gazelor

Dincolo de expunerea directă, cea mai mare parte a riscului vine pe cale indirectă, prin creșterea prețurilor la combustibili și gaze naturale – costuri esențiale pentru multe companii.

Analizând tranzacțiile business-to-business raportate în declarația 394 și situațiile financiare, au fost identificate firmele la care achizițiile de combustibili și gaze depășesc 10% din cheltuielile de exploatare materiale, fără ca firmele respective să activeze chiar în sectoarele furnizoare de energie. Din cele 246.000 de companii care au făcut astfel de achiziții (30% din firmele active), 68.700 se încadrează drept vulnerabile – 8% din totalul firmelor active în acel an.

Deși reprezintă doar 8% din numărul de firme, aceste companii cântăresc mult mai mult în economie: au generat o cifră de afaceri de 339,2 miliarde de lei (13% din total la nivel agregat), dețineau 21% din activele tuturor companiilor și angajau 19% din salariați. Marea majoritate – 65.200 de firme, 95% din total – au capital privat autohton, în timp ce firmele cu capital străin (4,5% din numărul de firme) generează 29,1% din cifra de afaceri a acestui grup, iar cele deținute de stat (0,5% din numărul de firme) generează 11,5%.

Din ce domenii sunt firmele vizate

Sectorial, cele mai multe firme vulnerabile activează în servicii (55%), construcții (13%) și agricultură (12,4%). Raportat la propriul sector, ponderea cea mai mare se regăsește în agricultură, unde 31,2% dintre firme sunt vulnerabile, urmată de industria extractivă (28%) și utilități (13%). După cifra de afaceri generată în sector, cel mai expus este sectorul utilităților (37,6%), urmat de agricultură (36,3%) și servicii (27,3%).

Din punct de vedere financiar, aceste firme nu arată slăbiciuni evidente – dimpotrivă, rentabilitatea financiară (ROE) mediană este cu 9 puncte procentuale mai mare decât la nivelul întregii economii. Companiile de petrol și gaze sunt însă mai îndatorate, cu un raport mediu Datorii/Capital de 70%, cu 18 puncte procentuale peste media economiei.

Prin lanțurile comerciale, expunerea se propagă mai departe, dar relativ echilibrat: în 2024, firmele vulnerabile au livrat bunuri și servicii în valoare de 296,3 miliarde de lei (15% din totalul livrărilor la nivel național) către clienți din comerț (16,5% din livrări), industria prelucrătoare (12,3%) și energie și gaze (12,1%). În amonte, aceleași firme au cumpărat produse și servicii de 248,2 miliarde de lei (15,1% din achizițiile la nivel național) de la furnizori din comerț (23,2%), construcții (18,9%), energie și gaze (15,2%), transport și depozitare (8,9%) și industria prelucrătoare (6,5%).

Băncile românești: fără expunere directă, dar cu 40 de miliarde de lei creditate firmelor vulnerabile

Sectorul bancar românesc nu are expunere directă la riscurile conflictului: nu există bănci cu acționari majoritari sau semnificativi din Orientul Mijlociu, iar activele și pasivele băncilor față de contrapartide din regiune s-au menținut scăzute în ultimii cinci ani. În decembrie 2025, soldul creditelor și avansurilor către contrapartide din Orientul Mijlociu era de doar 309 milioane de lei (0,04% din totalul activelor băncilor), iar soldul depozitelor constituite de astfel de contrapartide era de circa 833 milioane de lei (0,11% din totalul datoriilor).

Riscul indirect este însă mult mai relevant. El vine din portofoliul de credite corporative acordate firmelor vulnerabile și celor implicate în comerțul exterior cu Orientul Mijlociu, unde se poate materializa sub forma riscului de credit. Expunerile bancare față de firmele vulnerabile la prețul combustibililor și gazelor se ridicau, în martie 2026, la 40 de miliarde de lei – 18% din întregul portofoliu corporativ al băncilor -, cu un stoc de credit în creștere de 8% în termeni anuali. Deși situația financiară a acestor firme nu indică vulnerabilități semnificative, o prelungire a conflictului ar putea totuși afecta bilanțurile băncilor.

Interesant, calitatea acestor credite este chiar mai bună decât media: rata creditelor neperformante (NPL) pentru firmele vulnerabile era de 4,7%, cu 0,9 puncte procentuale sub media întregului portofoliu corporativ. Rata a intrat pe un trend ușor ascendent începând cu a doua parte a lui 2023, evoluție vizibilă și la nivelul întregului portofoliu din a doua jumătate a lui 2024.

Situația e diferită la firmele cu comerț exterior semnificativ (peste 10% din cifra de afaceri) cu Orientul Mijlociu. Stocul de credite acordate acestora era, în martie 2026, de doar 2,6 miliarde de lei, dar cu o rată NPL de 22,3% – mult peste media pieței, deși generată de un număr foarte redus de companii. Prognozele privind probabilitatea de nerambursare pentru acest segment au fluctuat puternic: de la o creștere bruscă la finalul lui 2023, la o probabilitate de doar 3,1% la finele lui 2025, sub media de 4,2% la nivelul tuturor companiilor. Pentru firmele vulnerabile la prețul energiei, probabilitatea de nerambursare s-a stabilizat în jurul valorii de 4,4% începând cu a doua jumătate a lui 2024.

La nivel individual, expunerea variază puternic de la o bancă la alta. Ratele NPL ridicate tind să se concentreze la anumite bănci pentru care, însă, aceste portofolii au o pondere redusă în total. În general, la băncile unde creditarea firmelor expuse este importantă în portofoliu, rata NPL se situează sub medie – mai ales în cazul firmelor de comerț exterior cu Orientul Mijlociu, unde ratele ridicate provin de la un număr mic de companii care generează un volum mare de credite neperformante.

Concluzie

Riscul principal vine pe cale indirectă: prin prețurile la energie și mărfuri, prin lanțurile comerciale interne conectate cu firmele mari consumatoare de energie și prin efectele asupra piețelor financiare globale, ale căror șocuri se pot amplifica dacă economiile partenere ale României resimt, la rândul lor, presiuni mai mari. Cât de mult va conta acest risc depinde, în ultimă instanță, de un singur factor imprevizibil: cât va mai dura conflictul.