Topirea ghețarilor din Alpi dezvăluie comori îngropate de milenii / De ce Otzi nu a fost o excepție

​Un grup de oameni preistorici a călcat pe pantele abrupte ale unui ghețar alpin înainte de a găsi ceea ce căutau: un cristal de rocă. Scena a avut loc în urmă cu aproximativ 9.500 de ani, iar acești bărbați din mezolitici au folosit prețiosul cristal pentru a-și face uneltele, potrivit AFP.

Datorită topirii ghețarilor alpini, numeroase artefacte sunt eliberate din matricea de gheață care le-a protejat de ravagiile timpului, uneori având vârsta de aproape 10.000 de ani.

Deși nu se bucură de efectele devastatoare ale încălzirii globale, cercetătorii recunosc că s-a creat „o oportunitate” de a umple golurile uriașe din înțelegerea vieții noastre în munți în urmă cu câteva milenii.

„Facem descoperiri fascinante, care deschid o fereastră pe o parte a arheologiei la care în mod normal nu avem acces”, explică AFP Marcel Cornelissen, care a dus expediția la situl mezolitic la 2.800 metri deasupra nivelului mării, lângă ghețarul Brunifirm din estul cantonului elvețian Uri.

„Cu adevărat excepțional”

Până în anii 90, era de obicei acceptat faptul că bărbații preistorici cu greu se aventurau în munții înalți. Toată lumea își amintește de „Otzi”, corpul perfect conservat al unui vânător de 5.300 de ani descoperit în 1991 în Austria și considerat a fi o excepție.

Dar descoperirile, uneori spectaculoase, au dezvăluit că Alpii au fost, dimpotrivă, cercetați și vizitați de milenii.

„Știm acum că oamenii au urcat munți de până la 3.000 de metri pentru a căuta cristale și alte materii prime”, explică un arheolog din cantonul Uri, Christian auf der Maur.

O tolba făcută din scoarță de mesteacăn, care a fost făcută în jurul anului 3.000 î.Hr., a fost găsită pe pasul Schnidejoch, în Alpii Bernezi, la o altitudine de peste 2.700 de metri, confirmând astfel bogăția acestui sit. Pantalonii și pantofii din piele, aparținând aceluiași vânător, au fost descoperiți ulterior alături de alte sute de alte obiecte, unele dintre ele vechi de 6.500 de ani.

„Este foarte interesant, pentru că găsim lucruri pe care nu le-am găsi în general la săpături”, deoarece gheața le-a păstrat, se bucură arheologul Regula Gubler.

Și ca dovadă, în septembrie a descoperit rafie înnodată, probabil veche de 6 milenii, care arată ca un coș fragil țesut din același material descoperit anul trecut.

Dacă schimbările climatice sunt un avantaj pentru descoperirea acestor obiecte, acesta este și motivul distrugerii lor rapide odată ce sunt din nou expuse elementelor naturii.

„Retragerea ghețarilor și topirea câmpurilor de gheață este deja prea avansată. Nu cred că vom găsi un alt Oetzi”, regretă Marcel Cornelissen.

Drumeții pentru a ajuta

Confruntați cu situația de urgență, arheologii se bazează pe excursioniști și alpiniști pentru a-i ajuta să salveze ceea ce poate fi salvat.

Uneori este nevoie de mult timp și mult noroc, spune arheologul Pierre-Yves Nicod, care în urmă cu doi ani a organizat o expoziție despre arheologia ghețarilor.

El a făcut astfel o descoperire cu ajutorul a doi excursioniști italieni, care în 1999 au dat peste o sculptură din lemn pe ghețarul Arolla, la 3.100 de metri deasupra nivelului mării. Ridicată, curățată, sculptura de aproximativ jumătate de metru înălțime a ajuns pe peretele sufrageriei lor.

De fapt, era „un obiect celtic datând din epoca fierului”, vechi de peste 2.000 de ani, dar a cărui funcție rămâne inexplicabilă până în prezent.

Pentru Pierre-Yves Nicod, este urgent „să sensibilizăm populația care ar putea întâlni acest tip de artefact”. „Este o urgență arheologică”, insistă el.