Șerban Lovin, donator: "Problema cu apelurile de plasmă convalescentă este înfiorătoare. S-ar putea rezolva dacă am dona cu toții. Dacă nu găsim plasmă, acel om va muri pentru ca nu a donat cineva pentru el?"
Șerban Lovin este unul dintre românii care au donat sânge pentru bolnavii de Covid-19, după ce s-a vindecat. A donat pentru că se consideră dator să își ajute semenii. „Este groaznic sa auzi de cineva care are nevoie de plasmă convalescentă. Trebuie sa doneze cât mai mulți ca să nu mai ajungem în situația în care cineva să moară, deși ar fi putut fi salvat dacă exista plasmă convalescentă și pentru el. Aș vrea să înțeleagă toată lumea că nu e ca o răceala și atât, că, după mai bine de 2 luni de la primul simptom de infectare cu COVID-19 încă mai avem simptome pe care nu ni le explicăm”.
Infecția cu Covid-19. Simptomele au fost cele ale unei răceli obișnuite.
Am stat și m-am gândit după ce am trecut prin această experiență dacă aș fi putut să îmi dau seama de la început că este COVID-19 și nu o simpla gripă, răceală. Susțin și acum că nu mi-aș fi putut da seama. Nu am avut deloc febră, am avut însă dureri musculare, dar pe acestea le aveam și când aveam o răceala obișnuită. Ce a fost nespecific unei răceli a fost amețeală. O amețeală groaznică. Simțeam ca nu sunt bine cu reflexele și am transpirat extrem de mult și m-am deshidratat.
După 3 zile, când ușor, ușor a început sa mi se îmbunătățească starea, a luat-o pe soție. Cu simptome diferite, comună a fost doar amețeala. Însă, efectiv a fost țintuită la pat. Nu a putut să se ridice din pat să meargă la toaletă. Asta se intampla miercuri, joi, vineri. Sâmbăta am primit un pachet de la țară cu roșii și am simțit că nu au gust și nici aroma specifică. Soția mea și-a dat seama că avem COVID-19, întrucât despre aceste simptome am auzit de peste tot că sunt legate de boală. Deci, la o săptămână de la primul simptom la mine, mi-am pierdut gustul și mirosul. În ziua aceea, am sunat la salvare, a venit salvarea și am fost testați. Probele noastre au ajuns la Spitalul Militar. Marți, de la Spitalul Militar ni s-a spus ca suntem amândoi pozitivi. DSP-ul ne-a sunat abia joi. Nu cred ca am îmbolnăvit pe nimeni pentru că pe toți cei pe care-i cunoșteam și cu care m-am întâlnit în săptămâna de dinainte de testare i-am sunat și le-am spus: „Am Covid, voi cum sunteți, aveți vreun simptom?”. Nici unul nu a avut nimic. Am încercat să aflu de unde am luat, am sunat oamenii cu care am luat contact înainte de apariția primului simptom, însă nu am aflat. Nu am dat la nimeni, mă gândesc că mi-ar fi spus.
Am constatat că oamenilor le este teama să recunoască că au fost infectați cu acest virus. Însă rușinea dispare atunci când interlocutorul le spune că si el a fost infectat. Acesta a fost unul dintre motivele pentru care, la finalul izolării, am decis să înființăm un grup pe Facebook intitulat „COVID – împărtășim experiențe”. L-am gandit ca un suport moral atât pentru cei care tocmai au aflat ca au virusul, pentru cei care se întreabă dacă simptomele lor corespund tiparului, dar și pentru cei care își doresc să întâmpine pregătiți acest virus.
Problema cu apelurile de plasmă convalescentă este înfiorătoare. S-ar putea rezolva dacă am dona cu toții. Este groaznic să auzi de cineva care are nevoie de plasmă și nu se găsește un donator.
Am vrut să donez fără discuție. Noi ne bazăm pe faptul că medicii și presa au spus că plasma este utilă pentru vindecare. Nu am motive să nu cred, însă mi-aș dori să vorbesc cu cineva și să-mi spună ca i-a confirmat doctorul că plasma l-a salvat. Din punctul de vedere al donării de plasmă suntem deficitari ca organizare. Să spun de ce. Eu m-am înscris în programul Primăriei Municipiului Bucuresti și în Programul MedLife. Nu m-am înscris pentru bani. În primul rând, am vrut sa aflu, să văd pe pielea mea cum funcționează, să văd că e ok, să văd că nu e campanie electorală, să văd că e cinstit. Am ridicat bonurile de la Primărie luni, după alegeri, așa am fost programat de săptămâna trecută. Am primit ca număr de ordine numărul 69, în condițiile în care eu m-am înscris pe 7, 8 septembrie. Am donat sânge, nu plasmă separat, pe data de 7 septembrie. Se pare ca nu am vene suficient de puternice pentru a dona doar plasma. Luni 28 septembrie, cand am ridicat tichetele valorice ce însumau 4.800 lei mi s-a spus că nu s-a epuizat numărul de locuri din program. Adică, într-o lună nu s-au înscris 500 de persoane. Mi se pare ceva inadmisibil, din atâtea persoane vindecate în București.
Tichetele vreau să le donez și aștept opinii privitoare la criteriile ce ar trebui să le indeplineasca cei cărora să le donez. Nu am donat pentru a primi aceste tichete, ci pentru că mă consider dator să îmi ajut semenii. Am căutat să aflu dacă există un număr de apel, un loc în care să se facă o programare și distribuire centralizată a celor ce vor sa doneze plasmă convalescentă. La acest moment nu există așa ceva. Cu ocazia asta am aflat că există o aplicație ca cea ce mi-aș fi dorit să existe pentru donarea de plasma convalescentă, aplicație ce se numește donorium. M-am înscris și mă voi duce sa mai donez sânge. Este o aplicație pe telefon, care te anunță când e nevoie de sânge grupa ta sau poți programa aplicația sa te anunte cand poți dona sânge din nou (nu se poate dona sange mai devreme de 2 luni). Poate că vreun reprezentant al autorităților sau cei de la donorium vor citi acest material și vor face să existe așa ceva și pentru donarea de plasmă convalescentă. Eu am cerut aceste informații Ministerului Sănătății de mai bine de 1 luna, însă nu am primit răspuns până acum. Inițial m-am programat în vederea donării de plasmă convalescentă la Centrul de Transfuzie Sanguină din București, însă m-au programat peste 3 săptămâni. Și s-ar putea ca peste 3 săptămâni să nu mai ai anticorpi. De aceea am căutat și găsit varianta Centrul de Transfuzie Sanguină al Armatei. Fără programare, m-am prezentat pe 7 septembrie și tot atunci am donat. Toată lumea se gândește că poate merge doar la Centrul de Transfuzie București și de aceea aceștia sunt foarte aglomerați. Dacă ar exista aplicația sau numărul unic despre care am amintit, toate aceste probleme s-ar rezolva.Trebuie să doneze cât mai mulți, ca să nu mai ajungem în situația in care s-ar fi putut salva o viata dacă era disponibilă plasma convalescentă. Sunt mulți oameni care au trecut prin boală si dintre aceștia nici măcar 4% nu au donat. Se pare că nici Mia de euro nu i-a atras.
As vrea sa înțeleagă toată lumea ca nu e ca o răceala și atât, încă mai avem simptome pe care nu ni le explicăm.
Și eu si soția mea încă mai avem amețeli, rare e adevărat, dar le avem. Sunt persoane care încă nu simt miros și gust după mult timp. Evident ca este afectat creierul. Ești viu, pe picioare, aparent ești bine, dar de fapt nu ești. Nu este de joacă cu nenorocirea asta. Pană la urma toți ne vom îmbolnăvi, problema e când, cum și dacă scapi. Virusul acesta scoate din tine ce e mai rău. Ai ocazia sa afli de ce boli suferi și nu știai. Ești curios sa vezi ce boli ai ? S-ar putea sa le afli la ATI. Chiar nu e de glumă cu acest virus!
–-
Articolul face parte din campania MedLife ‘‘Luptăm până la ultima picătură de plasmă. ÎMPREUNĂ!‘‘. MedLife oferă donatorilor test RT-PCR gratuit pentru confirmarea vindecării si 2 screening-uri medicale complete post donare.
În medie, la fiecare 15 secunde, în lume, o persoană moare din cauza noului coronavirus. În România, sunt zeci de decese în fiecare zi. Acum stă doar în puterea noastră să încetinim acest ritm, să nu îi lăsăm și pe alții să se transforme într-un număr. Dacă ești printre cei care au învins boala, acum poți face ceva pentru a salva o altă viață:
DONEAZĂ PLASMĂ!