Bacteria Helicobacter poate fi ratată chiar și la biopsie. Cum se testează corect infecția și de ce tratamentul trebuie verificat după o lună
Infecția cu Helicobacter pylori, deși comună în România, este subdiagnosticată. Bacteria poate rămâni ani întregi în stomac fără simptome specifice, dar, în timp, poate provoca gastrită și ulcer și poate crește riscul de cancer gastric. Un test respirator poate arăta în aproximativ o oră dacă există o infecție activă cu H. pylori, iar în timpul unei endoscopii bacteria poate fi identificată direct în fragmente de mucoasă gastrică. Totuși, chiar și aceste investigații pot da rezultate fals negative dacă pacientul ia anumite medicamente înainte de testare. Dr. Cristian Tefas, medic primar gastroenterolog în cadrul Clinicii Badea MedLife, explică ce pacienți ar trebui testați, care sunt metodele cele mai sigure de diagnostic și ce tratamente pot face bacteria mai greu de depistat.
Prevalența infecției cu Helicobacter pylori în România nu este cunoscută, neexistând date naționale actualizate. Totuși, un studiu realizat în vestul țării, inclus ulterior într-o amplă metaanaliză internațională, estima în 2003 o seroprevalență de aproximativ 68,5% în populația adultă studiată. Mai precis, 68,5% dintre persoanele testate aveau anticorpi anti-H. pylori.
Deși nu există date naționale oficiale actualizate, Agenția Internațională pentru Cercetarea Cancerului (IARC) arată că infecția rămâne frecventă în Europa Centrală și de Est.
Infecția cu Helicobacter este una dintre afecțiunile pentru care diagnosticul nu ar trebui să fie stabilit doar pe baza simptomelor, cu atât mai mult cu cât acestea sunt nespecifice. Durerea în partea superioară a abdomenului, senzația de stomac prea plin, sațietatea precoce, greața sau chiar vărsăturile pot orienta medicul spre o problemă gastrică, dar e nevoie de anumite investigații pentru a stabili diagnosticul.
Simptomele care pot indica necesitatea testării pentru Helicobacter
Medicul gastroenterolog Cristian Tefas spune că, deși infecția este comună, testarea nu trebuie făcută fără o indicație, întregii populații. Există, însă, situații în care depistarea bacteriei devine importantă. „Testăm, în primul și în primul rând, persoanele simptomatice în direcția unei posibile suferințe gastrice. De cele mai multe ori, asta înseamnă unele forme de dispepsie: durere în epigastru, senzația de plenitudine, senzația de sațietate precoce, grețuri, uneori vărsături”, explică medicul.
La acestea se adaugă persoanele cu antecedente de ulcer. O persoană care a avut în trecut infecție cu Helicobacter pylori se poate reinfecta, însă. Motivul este că eliminarea bacteriei după un tratament nu protejează pentru tot restul vieții. „Organismul nu poate să dezvolte imunitate față de Helicobacter pylori. Chiar dacă tratăm conform ghidurilor și obținem clearance-ul bacteriei, adică scăpăm complet de ea, persoana se poate reinfecta.”
O altă situație în care medicul recomandă luarea în calcul a testării este anemia feriprivă fără o explicație evidentă.
De ce este important ca infecția să fie tratată
Bacteria Helicobacter pylori nu provoacă întotdeauna simptome spectaculoase, însă persistența sa la nivelul stomacului poate întreține inflamația. Bacteria este asociată cu gastrita și cu boala ulceroasă, iar problema cea mai importantă pe termen lung este legătura sa demonstrată cu cancerul gastric. „Bacteria Helicobacter este recunoscută drept carcinogenă. Pentru că se produce inflamație cronică în stomac, în timp, Helicobacter poate să conducă la cancer gastric. Aici vorbim de ordinul zecilor de ani, dar dacă te infectezi în copilărie, de exemplu, la 40-50 de ani poate fi deja o situație problematică”, semnalează medicul. Tocmai de aceea, diagnosticul unei infecții active este esențial.
Testul de anticorpi din sânge nu poate confirma o infecție activă
Una dintre confuziile frecvente în rândul populației, potrivit medicului gastroenterolog, apare în jurul anticorpilor anti-Helicobacter pylori măsurați din sânge. Un rezultat pozitiv al testelor de Helicobacter din sânge nu poate diferenția cu certitudine o infecție activă de una veche, deja tratată.
„Un test de anticorpi pozitiv nu poate spune dacă pacientul a avut o infecție cu Helicobacter pylori în urmă cu doi ani, pe care a tratat-o și este rezolvată, sau are o infecție în momentul în care vorbești cu el”, detaliază dr. Tefas.
Pentru detectarea unei infecții active, medicul indică două metode non-invazive principale: testul respirator cu uree și detecția antigenului Helicobacter pylori din materiile fecale.
Testul respirator are avantajul unui rezultat rapid. „Un test respirator poate da rezultatul într-o oră.” Antigenul fecal poate avea, de asemenea, un rezultat rapid, în funcție de laborator.
Când este indicată endoscopia și ce îi poate arăta medicului
Dacă pacientul are oricum indicație pentru gastroscopie, diagnosticul de infecție cu Helicobacter pylori poate fi făcut și prin metode invazive. Una dintre ele este testul rapid pentru urează, realizat dintr-o probă recoltată în timpul endoscopiei. O altă posibilitate este biopsia gastrică. În acest caz, fragmente mici de țesut din stomac sunt prelevate endoscopic și trimise la anatomie patologică. „Luăm fragmente de țesut din stomac, le trimitem la anatomopatolog și anatomopatologul vede efectiv coloniile de Helicobacter pylori în mucoasa biopsiată.”
Practic, există patru metode pe care gastroenterologul le consideră principale în practica actuală: testul respirator și antigenul fecal, ca variante non-invazive, respectiv testul rapid pentru urează și examinarea biopsiilor gastrice, atunci când se efectuează endoscopie.
Dar nici măcar biopsia nu exclude automat infecția dacă pacientul a fost testat în condiții nepotrivite.
Medicamentele care pot „ascunde” bacteria
Un lucru mai puțin cunoscut de pacienți este legat de condițiile care trebuie îndeplinite înainte de testare pentru a evita riscul unui rezultat fals negativ. Dr. Cristian Tefas atrage atenția asupra tratamentului cu inhibitori ai pompei de proton, medicamente foarte frecvent folosite pentru arsuri, gastrită, ulcer sau dureri epigastrice. În această categorie intră substanțe precum omeprazolul, pantoprazolul, lansoprazolul sau rabeprazolul.
Administrarea lor înaintea investigației poate reduce șansa de detectare a bacteriei. „Inhibitorii pompei de proton reduc foarte mult secreția de acid, ceea ce face bacteria mai puțin activă în stomac. Dacă ai mai puțină bacterie activă, poate scădea sensibilitatea testului respirator, a antigenului fecal, a testului rapid la urează și a histologiei”, explică medicul.
Inhibitorii pompei de protoni pot afecta rezultatele testului respirator și ale antigenului fecal, dar chiar și ale biopsiei, semnalează dr. Tefas. Sub tratament cu inhibitor de pompă de proton, nu doar cantitatea de Helicobacter pylori din stomac se poate reduce, ci și distribuția bacteriei se poate modifica. În consecință, fragmentul de mucoasă prelevat la endoscopie ar putea proveni tocmai dintr-o zonă în care bacteria nu se mai găsește în cantitate detectabilă. „Ar putea fi prelevat un fragment de țesut dintr-o porțiune de stomac în care nu este Helicobacter, iar bacteria să fie, de fapt, în altă parte. Un rezultat negativ în acest caz poate fi fals negativ.”
De aceea, momentul testării trebuie stabilit împreună cu medicul, iar tratamentele care pot influența rezultatul trebuie luate în calcul înaintea investigației. Pentru pacienții care au simptome și au nevoie de controlul lor până la momentul testării, există și alte variante terapeutice pe care medicul le poate alege temporar. Principiul, spune gastroenterologul, este simplu: atunci când este posibil, întâi se testează pacientul pentru Helicobacter pylori și abia apoi se începe tratamentul care ar putea influența rezultatul.
Dacă o persoană are Helicobacter, trebuie testați și ceilalți din familie?
Odată confirmată infecția cu Helicobacter pylori, poate fi necesară și testarea persoanelor apropiate. Dr. Cristian Tefas explică: „Ghidurile actuale recomandă testarea adulților care locuiesc în aceeași gospodărie cu o persoană infectată. Dacă testul este pozitiv, infecția trebuie tratată”.
Explicația ține și de modul de transmitere a bacteriei, care nu este pe deplin elucidat. Dr. Tefas enumeră mai multe căi posibile: transmiterea fecal-orală, prin apă sau alimente contaminate, transmiterea oral-orală, prin salivă, și transmiterea gastro-orală, însă mecanismul exact de transmitere nu este complet elucidat.
În ce constă tratamentul actual al infecției cu Helicobacter
Odată diagnosticată infecția, tratamentul constă în administrarea mai multor medicamente. Schema descrisă de dr. Cristian Tefas este o terapie combinată, administrată timp de 14 zile, care include un inhibitor al pompei de proton, o sare de bismut și două antibiotice – tetraciclină și metronidazol.
Modul în care este luat tratamentul poate influența eficiența lui. Un detaliu pe care medicul îl consideră în mod special important este momentul administrării inhibitorului pompei de proton. „Inhibitorii pompei de proton se iau cu 30-60 de minute înainte să mănânci. Este foarte important ca medicamentele acestea să fie administrate pe stomacul gol”, subliniază dr. Cristian Tefas. Administrarea corectă urmărește ca medicamentul să fie absorbit înainte ca masa să stimuleze activitatea pompelor care secretă acid gastric.
Schema completă și orele de administrare trebuie să fie stabilite pentru fiecare pacient în parte de către medic, inclusiv pentru că antibioticele pot provoca efecte digestive și există situații în care tratamentul trebuie adaptat.
De ce este nevoie de retestare după finalizarea tratamentului
După ce tratamentul a fost încheiat, este important ca pacientul să se retesteze. Faptul că se simte mai bine nu demonstrează că Helicobacter pylori a fost eradicat. „Ce trebuie să facem întotdeauna la pacienții care sunt tratați pentru Helicobacter pylori este ca, după terminarea tratamentului, să îi retestăm, ca să vedem dacă tratamentul a fost sau nu eficient.”
Dr. Cristian Tefas recomandă verificarea eradicării la cel puțin patru săptămâni după terminarea schemei terapeutice, după întreruperea medicamentelor care ar putea influența testarea. Una dintre metodele care pot fi folosite este antigenul fecal.
În cazul unor pacienți, prima schemă terapeutică nu reușește să elimine bacteria. În aceste situații, spune gastroenterologul, sunt necesare alte scheme terapeutice.
***
Citește și alte articole informative, pe subiecte medicale, în secțiunea Facem România bine.
Acest articol este susținut de MedLife, cea mai mare rețea de servicii medicale private din România și face parte dintr-un demers amplu de informare și educare, dedicat prevenției și unui stil de viață sănătos, pe termen lung.
La MedLife, sănătatea este abordată cu atenție și responsabilitate, pornind de la nevoile reale ale fiecărui pacient. Deciziile medicale se bazează pe evaluări complexe, susținute de echipe multidisciplinare de medici buni și tehnologii de ultimă generație. Prin soluții moderne de diagnostic și tratament și, mai nou, prin expertiza în genomică și posibilitatea de identificare timpurie a riscurilor pentru boli comune sau asociate stilului de viață, MedLife își propune să ajute oamenii să aibă mai multă grijă de sănătatea lor.
Obiectivul este clar: prevenția activă și intervenția la timp, înainte ca problemele de sănătate să afecteze echilibrul și calitatea vieții. Pentru că sănătatea înseamnă mai mult decât absența bolii. Înseamnă energie, mobilitate și echilibru, la orice vârstă. MedLife investește constant în soluții care susțin o stare de sănătate durabilă și contribuie la o viață trăită bine, nu doar astăzi, ci pe termen lung.
Mai multe informații despre serviciile disponibile pot fi găsite pe https://www.medlife.ro/.
Articol susținut de MedLife