4 pași pentru a acționa ca „director financiar” pentru părinții tăi seniori

Pe măsură ce generația „baby boomers” îmbătrânește, copiii adulți preiau rolul de „director financiar” al familiilor cu mult înainte de a moșteni – gestionând totul.

Trecerea de la copil adult și apoi la cel care gestionează conturile părinților poate  avea loc după descoperirea unor facturi restante, a unei cereri suspecte de transfer bancar sau a unui părinte în vârstă care cade pradă unui escroc. Sau pur și simplu pentru că digitalizarea a fost prea rapidă pentru ei și nu au reușit să țină pasul. Revista Kiplinger a discutat cu experți și a sintetizat câteva sfaturi pentru cei care sunt nevoiți să le gestioneze părinților banii.

1. Începeți cu o discuție

Cel mai bun plan de acțiune este să stai cu părinții tăi în timp ce aceștia sunt încă capabili să ia decizii financiare – și înainte să izbucnească o criză sau să se instaleze, Doamne ferește!, vreo boală degenerativă. E important să le explici de ce ai dori să joci un rol mai important în gestionarea finanțelor lor și de ce e bine să fii la curent cu planificarea patrimoniului lor.

În SUA,  un sondaj realizat de Morning Consult, la comanda Kiplinger a arătat că aproximativ două din cinci familii nu au discutat niciodată despre planurile privind transmiterea banilor și a activelor. În România îmi închipui că situația e cel puțin la fel.

Pe măsură ce oamenii înaintează în vârstă – în special după 70 de ani – devin adesea mai reticenți în a discuta despre subiecte precum planificarea succesiunii. De aceea trebuie abordați cu delicatețe și obținută încrederea lor.

2. Colectarea informațiilor financiare relevante

Pentru a-și îndeplini corect atribuțiile de „director financiar” (CFO) al familiei, copilul adult responsabil trebuie să aibă acces la toate informațiile financiare relevante pentru ambii părinți:

Acces la conturi: Numerele și parolele conturilor de economii, investiții și pensii, precum și combinațiile sau cheile pentru seifuri și casete de valori.

Fluxul de numerar: Extrasele lunare de plată a facturilor și cheltuielile recurente.

Documente juridice: Acte de proprietate imobiliară, testamente

Asigurări: Polițe de asigurare de viață și/sau de sănătate și de îngrijire pe termen lung.

Colectarea acestor documente îi oferă copilului o imagine mai completă asupra situației financiare a părinților. Punând toate datele pe masă cât timp părinții sunt încă în viață și au discernământ, CFO-ul familiei are, de asemenea, șanse mai mari să prevină conflictele între posibilii moștenitori.

Responsabilul financiar al familiei trebuie să analizeze activele părinților pentru a stabili dacă aceștia dispun de resurse suficiente pentru a acoperi costurile îngrijirii lor.

3. Obținerea unei procuri

În multe situații, este prudent ca responsabilul financiar al familiei să obțină o procură (împuternicire legală) din partea părintelui sau părinților în vârstă; acest document îi permite copilului să gestioneze afacerile financiare ale acestora. „O procură poate acoperi o gamă largă de activități, de la plata ratelor la creditul ipotecar până la asigurarea unor resurse lichide suficiente pentru acoperirea cheltuielilor curente de trai”, spun experții citați de Kiplinger.

Procura financiară îi poate oferi responsabilului financiar al familiei controlul asupra tuturor finanțelor părintelui sau poate viza doar anumite tipuri de conturi, cum ar fi conturile bancare sau conturile de investiții

De asemenea, vizibilitatea deplină asupra conturilor financiare ale unui părinte reprezintă o modalitate de a-l proteja împotriva infractorilor cibernetici și a altor escroci sau fraudatori și, în anumite cazuri, chiar împotriva propriilor decizii riscante

4. Creați sau gestionați planul succesoral

Finalizează și verifică planul succesoral al părinților tăi cu mult înainte ca mama să tată să se îmbolnăvească sau să devină incapabili să ia decizii.

Un plan succesoral poate include: Testamentul (cine primește bunurile după deces), donațiile făcute în timpul vieții (de exemplu, transferul unui apartament către copii), desemnarea beneficiarilor pentru anumite produse financiare sau asigurări, planificarea fiscală a moștenirii (mai relevantă în țări cu impozite mari pe succesiuni).

De exemplu, un cuplu de pensionari ar putea stabili cine moștenește locuința; ce se întâmplă cu economiile din bancă; cine poate gestiona conturile dacă unul dintre soți suferă un AVC sau dezvoltă demență; cum se împart bunurile între copii pentru a evita conflictele.

Mulți oameni cred că planul succesoral înseamnă doar testament. În realitate, cea mai mare problemă este adesea lipsa unei evidențe clare a conturilor bancare, investițiilor, creditelor, polițelor de asigurare și proprietăților. Copiii sau soțul supraviețuitor ajung să descopere informațiile fragmentat, după luni de proceduri.

Sperăm că nu va trebui să intervii în numele părinților tăi ani de zile. Totuși, este bine să le monitorizezi conturile și să le urmărești sănătatea, mai ales dacă prezintă semne de declin fizic sau mental. A servi ca director financiar de facto al familiei înseamnă asumarea unei game largi de responsabilități legate de bani, cum ar fi supravegherea planificării succesiunii și a îngrijirii pe termen lung. Este o activitate consumatoare de timp și, în funcție de situația părinților tăi, poate fi o sarcină dificilă