Skip to content

Drama „delicată” a spionului sovietic care a blocat planul rușilor să pună mâna pe Ormuz

Când un spion sovietic de rang înalt din Teheran a decis să trădeze Kremlinul și să predea Occidentului cheile unei lovituri de stat care putea arunca planeta în aer, motivația sa nu a fost nici ideologia, nici banii. Era un secret cât se poate de uman, profund personal.

În noua sa carte, „Redwood”, scriitorul istoric Ben McIntyre demonstrează cum o intrigă geopolitică a Războiului Rece s-a desfășurat într-o baie închisă, între două pahare de vodcă și o promisiune foarte ciudată.

Era o seară caldă de toamnă în Teheran. Doi spioni, un rus și un britanic, beau, închiși într-o baie mică de la ultimul etaj al unei clădiri din complexul semi-abandonat al ambasadei britanice.

Maiorul KGB Vladimir Kuzhyshkin, înalt de peste 1,80 m și cu o constituție robustă, stătea pe un coș de rufe din răchită care scârțâia.

Ofițerul MI6 Ian McCready, așezat pe toaletă, i-a umplut paharul oaspetelui său cu vodcă. Pentru a evita să fie interceptați, au dat drumul la robinetele de la chiuvetă și cadă. În plus, au pornit și aparatul radio.

McCready bănuia că locuința era monitorizată de poliția secretă iraniană, scrie publicația elenă Naftemporiki. Dacă Gărzile Revoluționare ar fi interceptat conversația, arestarea, interogatoriul și încarcerarea ar fi dus clar la execuția lor, după un ciclu de torturi sălbatice.

Doi ani după Revoluție: Vărsare de sânge și reglări de conturi

În 1981, la doi ani după Revoluția Iraniană, ayatollahul Ruhollah Khomeini a condus un regim islamic din ce în ce mai dur.

Acest text este un fragment din newsletterul „EconoMix”, pe care jurnalistul Dan Popa îl trimite în fiecare joi dimineață. Te poți abona aici:

Teheranul era un creuzet exploziv de spionaj și reglări de conturi, în timp ce fundamentaliștii islamici, naționaliștii și organizațiile marxiste se luptau pentru putere.

Agențiile de informații iraniene rivale spionau pe toată lumea, inclusiv între ele. Mii de susținători ai șahului detronat se ascundeau, erau în exil sau muriseră deja. Milițiile islamiste fanatice i-au depistat și eliminat pe presupușii contrarevoluționari, spioni străini, stângiști și disidenți.

Însă, cum revoluția a rămas instabilă și sălbatică, domnia ayatollahului nu se consolidase încă într-un despotism total. Conflictul intern făcea ravagii, în timp ce Iranul ducea un război extenuant împotriva Irakului. În mijlocul acestui haos și carnagiu, serviciile secrete rivale din Est și Vest – KGB, CIA și MI6 – au găsit un teren fertil pentru acțiune, făcând ca informațiile lui Kuzhychkin să fie neprețuite și extrem de periculoase.

Planurile sovietice pentru un Iran „roșu”

Ofițerul KGB știa despre un complot sovietic capabil să perturbe echilibrul Războiului Rece la acea vreme. MI6 i-a dat numele de cod Redwood.

Era o conspirație îndrăzneață care viza răsturnarea clerului islamic, instaurarea unui nou guvern marxist-leninist și intervenția Armatei Roșii, cu tancuri sovietice pregătite să treacă granița dinspre Azerbaidjan, Turkmenistan și Afganistan.

Kuzhyshkin a detaliat existența unei rețele militare cu depozite de arme, finanțare, o structură de partid disciplinată, precum și un plan de sabotaj al KGB-ului cu sprijin deplin al Kremlinului. În orice moment, comuniștii puteau prelua controlul asupra țării, aducând Strâmtoarea Ormuz sub control sovietic.

Partidul comunist iranian, Tudeh, câștigase constant teren de la revoluție încoace, fiind ajutat și finanțat de KGB. A fost ultima forță de opoziție semnificativă pe care guvernul islamist al lui Khomeini a tolerat-o, deși cu prudență.

Potrivit lui Kuzhyshkin, conspiratorii așteptau momentul potrivit pentru a ataca, a prelua puterea și a deschide calea pentru intrarea Armatei Roșii.

Coșmar pentru Vest

O ocupație sovietică a Iranului era coșmarul Occidentului. Cu influența sa extinsă până în Golful Persic, Moscova ar prelua controlul asupra unor bogate resurse energetice și a unor porturi strategice cu acces la marea liberă, câștigând Războiul Rece.

Dacă Statele Unite ar fi forțate să recurgă la arme nucleare ca răspuns, planeta s-ar îndrepta spre dezastru. Lovitura de stat ar putea avea loc imediat.

Secretul sensibil și schimbul

Kuzhyshkin cunoștea fiecare detaliu, deoarece era legătura cu comuniștii iranieni și piatra de temelie a conspirației. Acum, se oferea să schimbe tabăra și să împărtășească secretul terifiant cu Occidentul. MI6 și CIA ar trebui să decidă dacă să dezvăluie informațiile regimului iranian, pentru a zădărnici ambițiile sovietice înainte de lovitura de stat.

Mai întâi însă, el a cerut un compromis.

Pe măsură Kuzhyshkin golea paharele, McCready le umplea la loc. Problema lui Kuzhyshkin era una pe care mulți bărbați o experimentează, dar puțini o recunosc. O povară capabilă să distrugă sănătatea mintală, relațiile și viața personală. Era o afecțiune medicală și psihologică asociată cu rușine și jenă profundă. „Mă puteți ajuta?”

Ofițerul MI6 a dat din cap, așteptând continuarea

„Sunt impotent”, a șoptit Kuzhyshkin. „În Occident trebuie să existe pastile pentru asta, nu? Medicina occidentală e superioară celei rusești” Vocea lui era imploratoare.

Majoritatea sovieticilor aveau un respect profund pentru medicina occidentală, în contrast puternic cu propriul sistem de sănătate. Deși URSS avea de patru ori mai mulți medici și paturi de spital pe cap de locuitor decât Statele Unite, până în anii 1980 sistemul de sănătate sovietic era în cădere liberă. Kuzhyshkin era încrezător că oamenii de știință occidentali îi vor salva căsnicia. Presiunea psihologică era atât de intensă încât era dispus să riște totul.

McCready dădu din cap. „Da, te putem ajuta”, răspunse el, îndoindu-se că era posibil. În scurtul timp cât i-a luat cada să se umple cu apă, Kuzhyshkin devenise agent dublu, trădarea sa fiind răsplătită cu promisiunea rezolvării unei probleme medicale banale, dar pe atunci nerezolvate.

Acesta a fost începutul unei operațiuni de spionaj care a dus la desființarea partidului Tudeh din Iran, dejucând planul secret al Moscovei de a-i răsturna pe mullahi și de a instaura un guvern comunist.

Lovitura de stat a fost dejucată, iar Kuzhyshkin a contribuit la evitarea unui potențial conflict nuclear. Dacă spionul sovietic nu ar fi cerut asistență din partea Occidentului pentru problema sa personală, lumea ar fi fost diferită astăzi.