Programator în România sau în altă țară?

​În ultimii ani, poate mai mult decât înainte, tinerii și-au pus problema plecării din țară având în gând ideea de a se muta și a lucra în Europa sau chiar în afara ei. Pentru cei care lucrează în IT decizia de a se muta și a lucra în altă țară e o alegere mult mai simplă și accesibilă: poți lucra de oriunde cât timp ai o conexiune la internet. Tehnologiile și limbajele de programare sunt un limbaj universal și în plus, ne aflăm cu toții într-un context în care tot mai multe companii sunt nevoite să investească în platforme online și în domeniul digital. Prin urmare, ca specialist IT ai foarte multe oportunități și alternative.

Am stat de vorbă cu câțiva programatori de la ING Tech, hub-ul global de tehnologie al ING, care au lucrat și în alte țări pentru a înțelege mai bine de ce au plecat din România, cum li s-a părut experiența de muncă în afara țării sau, în cazul străinilor, de ce au ales să vină să lucreze în România.

Pedro, Team Lead, Core Banking

Portugalia, România, Olanda, Statele Unite, Franța

Despre viața în România: „Pe termen lung, dacă trebuie să te lupți foarte mult pentru niște aspecte administrative, ești cumva descurajat să te muți definitiv în România. Noroc că ai peisaje superbe, munți, mare și tot felul de alte experiențe care îți permit să te bucuri cu adevărat de timpul liber dacă ești o persoană activă.”

Pedro este din Portugalia și ne povestește că lucrează în programare de peste 10 ani. A venit să lucreze în România pentru ING Tech acum 6 ani și conduce o echipă care se ocupă de zona de Core Banking. În prezent lucrează la actualizarea sistemului de Core Banking și transformarea lui dintr-o aplicație de tip monolit în una modulară, dezvoltând proiecte pentru mai multe țări.

De ce ai venit în România? „În România am ajuns prima dată lucrând la un proiect de câteva luni pentru un partener ING care realiza o implementare specifică Core Banking. Ulterior, când s-a deschis hub-ul de software, am aplicat la un job datorită experienței anterioare cu sistemele ING. Deși la momentul la care am acceptat job-ul în ING Tech nu locuisem mai mult de câteva luni legate în România, mi-au plăcut aici mediul de lucru, oamenii, deschiderea, poate că din multe puncte de vedere mă simțeam la fel de confortabil ca în Portugalia.”

Ne mărturisește că a fost atras de mic de alte culturi și și-a dorit dintotdeauna să locuiască în alte țări și să experimenteze diferite medii de lucru și din acest motiv a căutat mereu companii care să îi ofere oportunități de muncă în afara Portugaliei. A lucrat în acești 10 ani în Portugalia, Olanda și România, dar a fost și câteva luni plecat cu proiecte și în Statele Unite și Franța.

Despre mediul de lucru și flexibilitate

În Olanda, prima țară în afara Portugaliei în care a locuit și muncit pentru 5 ani de zile, Pedro ne spune că mediul de lucru e relaxat și flexibil. Poți să plătești pentru extra zile de concediu, poți lucra mai multe ore în patru zile și să beneficiezi apoi de o zi liberă. În plus, pentru că există și anumite avantaje fiscale sunt multe companii care au sediul acolo, deci ca programator ai numeroase oportunități și alternative.

„În Amsterdam e un mix de oameni din multe culturi și majoritatea lumii vorbește engleză, e un mediu în care te poți adapta ușor și nu există o presiune mare să vorbești imediat olandeza. Pe de altă parte pot spune că fiind atât de mulți colegi din alte țări, într-un final te integrezi în grupuri tot cu alți străini, cu care împărtășești aceeași experiență.”

El ne mărturisește că s-a bucurat că și în România a găsit o flexibilitate asemănătoare în companie, poate lucra remote, poate călători în Portugalia, dar ce e și mai important și reprezintă motivul pentru care încă e aici după 6 ani, a găsit colegi cu care a legat o prietenie foarte ușor și care l-au ajutat dincolo de task-urile profesionale.

„Deși și în Portugalia am lucrat în companii interesante, acolo există altă cultură legată de flexibilitate și prezență fizică la birou. Nu are legătură cu IT-ul, se întâmplă peste tot. E acordată mai multă importanță orei la care ajungi și la care pleci. De exemplu în timpul pandemiei am avut prieteni din Portugalia care au fost rugați să meargă în continuare la birou din cauza neîncrederii culturale că de acasă nu poți lucra la fel de eficient.”

Sursa foto: Freepik

Oportunități și perspective

„Comunitatea de IT din Amsterdam e foarte mare, sunt multe conferințe, multe meetup-uri și cred că asta e ideea cu orașul: e ca un hub pentru toate, cultură, IT și multe alte domenii. Totuși, poate deveni copleșitor, se întâmplă atâtea lucruri, încât simți constant că pierzi ceva.”

Plusul cel mai mare, ne spune Pedro, e că în Amsterdam poți să faci totul pe bicicletă, să mergi oriunde. Pleci la mare, explorezi orașul, ai piste peste tot în țară, deci te simți în siguranță. Pe de altă parte, ne menționează că e unul dintre cele mai scumpe orașe și chiar dacă salariile sunt mai mari, e mult mai greu să economisești și poate să îți cumperi o casă, mai ales dacă ești acolo singur.”

În România ai avantajul costurilor și nivelului de trai, similare cu cele din Portugalia, dar minusurile țării sunt legate de infrastructură, proceduri și aspecte administrative. Pe termen lung dacă trebuie să te lupți foarte mult pentru niște aspecte administrative, ești cumva descurajat să te muți definitiv în România. Noroc că ai peisaje superbe, munți, mare și tot felul de alte experiențe care îți permit să te bucuri cu adevărat de timpul liber dacă ești o persoană activă.”

Ce speră Pedro e că tot acest context din ultimele luni va îndemna companiile să abordeze alte principii și reguli legate de flexibilitatea programului de muncă și că și în Portugalia și în alte țări, angajatorii vor fi forțați să se adapteze la alte cerințe și așteptări când vine vorba de mersul la birou și remote working.

Andreea, Frontend Engineer, platforme digitale și canale

Franța, România

Despre lucrul în Monaco: ” acolo se așteaptă ca fiecare să rămână în zona lui’, să vorbească doar despre bucățica la care lucrează. Nu erai încurajat să te implici sau să îți dai cu părerea despre alte zone, cum ar fi fost în cazul meu structura comunicării dintre front-end si back-end, care ar fi putut fi îmbunătățită spre câștigul tuturor.”

Andreea lucrează de peste 5 ani ca specialist IT și a început să lucreze în ING Tech acum câteva luni, în timpul pandemiei, ca Frontend Engineer în aria de platforme digitale și canale. S-a angajat în companie când toate lucrurile se întâmplau online: recrutarea, partea de onboarding, întâlnirile de echipă etc. Experiența ei de muncă înapoi în România după un an și jumătate în care a lucrat în Franța e acum de la distanță, din biroul de acasă, cunoscând echipa, managerii și cultura ING Tech doar prin instrumentele online.

„Am plecat din România pentru că îmi doream de ceva timp să experimentez traiul în alt mediu. Pot să spun că Franța nu a fost primul meu gând, aveam pe listă alte țări, dar s-a ivit această oportunitate și am acceptat-o. M-am angajat în România la o companie care avea sedii în diferite țări din Europa, dar ținta mea a fost cel din sudul Franței, unde era nucleul proiectului pentru care m-au contactat.”

Era un proiect interesant, ne mărturisește ea, legat de sateliți și de construirea unei platforme suport pentru partea asta. Totodată, Andreea ne precizează că nu a luat decizia de a se muta acolo pentru că se aștepta ca în Franța să lucreze cu altfel de tehnologii sau să lucreze la proiecte nemaiîntâlnite aici, având în vedere că Franța nu este neapărat în topul țărilor pe care să le cauți pentru o carieră în IT. Își dorea la momentul acela să plece din România, să experimenteze alte lucruri și un alt stil de viață.

Birouri pe Coasta de Azur

„Trebuie să recunosc că pentru mine a contat foarte mult localizarea birourilor. Ideea de a locui pe Coasta de Azur, lângă Cannes, a venit ca o gură de aer proaspăt, o schimbare mult așteptată pe plan personal.”

Andreea ne povestește că a avut noroc că în echipă și cu clientul se înțelegea ușor în engleză, dar la multe prezentări a fost nevoie să se vorbească în franceză. În plus, în zona de business se așteaptă ca după câteva luni să înveți franceză și să nu mai comunici doar în engleză.

„La nivel de cultură pot să spun că se pune mult accent pe politețe, pe diplomație, pe ‚fațadă’. Devin foarte importante momentul și modalitatea de a prezenta idei sau sugestii astfel încât acestea să fie ascultate cu deschidere de către client, iar eventuala lor aprobare depinde de abilitățile oratorice ale celui care face propunerea.”

Ca stil de lucru, ne mărturisește ea: „francezii sunt mai puțini flexibili legat de partea de lucru remote și țin la prezența la birou între anumite ore, când toată lumea e prezentă, asta cel puțin în sudul Franței. În plus, pentru că în sud nici salariile nu sunt foarte mari, nu este la fel de confortabil ca în România să te susții dacă locuiești singur, taxele sunt destul de ridicate și costurile la fel.”

Monaco – cu plusuri și minusuri

„După Cannes, am lucrat la un proiect în Monaco unde am avut o experiență destul de diferită. Pot să spun ca orașul e mai internațional, se vorbește engleză peste tot. Acolo chiar mi-aș fi dorit să rămân, dar după terminarea proiectului se căutau foarte mulți dezvoltatori full-stack, mai puțin oameni specializați, cum eram eu în zona de front-end. În materie de minusuri, aici m-am lovit de încă un aspect nou al mediului de lucru, nu foarte uzual în România: se așteaptă ca fiecare să ‚rămână în zona lui’, să vorbească doar despre bucățica la care lucrează. Nu erai încurajat să te implici sau să îți dai cu părerea despre alte zone, cum ar fi fost în cazul meu structura comunicării dintre front-end si back-end, care ar fi putut fi îmbunătățită spre câștigul tuturor.”

Andreea ne povestește că salariile din Monaco sunt mult mai mari pentru că Monaco e tratat separat de restul Franței și taxele sunt altele, dar și costurile sunt diferite și nivelul de trai e foarte ridicat. Așa că pe perioada proiectului în Monaco ea a ales să locuiască în afara orașului și făcea astfel naveta în fiecare zi.

Întoarcerea în România

„A fost și contextul de așa natură, dar nici nu găsisem un proiect care să îmi placă în Franța. În plus, per total experiența mea personală de muncă în România a fost una bună, am lucrat pe proiecte interesante cu tehnologii noi, deci doar din punct de vedere profesional aveam motive și locuri în care să mă întorc în România.”

Andreea ne spune că cel mai problematic în Franța i s-a părut și faptul că acolo managerul estimează orele dintr-un proiect pentru tine, față de România unde fiecare dezvoltator își estimează proiectele, are responsabilitatea task-urilor lui. De asemenea, cel puțin în companiile din România în care a lucrat ea, ierarhia nu era un criteriu atât de prezent în cultura companiei ca în Franța, aspect ce te descurajează pe termen lung, mai ales ca străin în acea țară.

Tot la nivel de management, în România a avut ocazia să lucreze cu colegi care erau mult mai bine pregătiți tehnic ca în Franța. În plus, și colegii ei de echipă din România erau în general mai deschiși să afle, să pună întrebări, să se dezvolte mai mult decât pătrățica în care lucrează ei.

„Un aspect care mi-a rămas totuși în minte din Franța e că acolo oamenii erau mult mai activi și făceau multe lucruri în afara programului: alergare, înot, mers la cățărat, în drumeții. Echipele luau des prânzul împreună, respectau programul de lucru și pauzele, probabil că era un echilibru mai bun între viața profesională și personală.”

Sursa foto: Freepik

Alina, Team Lead, Data Management

Austria, UK, România

Despre comunitatea IT din România: „Pot să spun că, lăsând deoparte lucrurile de care ne plângem cu toții, încerc să văd aspectele pozitive și cel puțin în domeniul nostru, lucrurile merg foarte bine. Comunitatea de IT din București pe zona mea e foarte implicată, rămân în contact cu colegii de acolo constant, colaborăm și împărtășim impresii, simt că și ăsta e un sprijin important.”

Alina e în ING Tech de câțiva ani, în aria de Data Management care a crescut de la câteva zeci de oameni la peste 200 în doar 2 ani, cu proiecte din ce în ce mai complexe și implementări pentru mai multe țări din grupul ING. După câțiva ani în poziția de dezvoltator, Alina a preluat acum câteva luni poziția de Team Lead pentru o echipă de peste 10 oameni.

Ea ne mărturisește că a mai călătorit pentru proiecte de câteva luni sau scurte colaborări, dar când s-a ivit o oportunitate pentru un job în Austria, a vrut să încerce pe pielea ei lucrul dintr-o altă țară. Să vadă care sunt până la urmă diferențele și oportunitățile.

„Am ales un proiect în Viena în care într-un final am ajuns să stau pentru 6-7 luni. Am vrut să am o mutare treptată, să stau jumătate de săptămână în Viena și jumătate de săptămână să lucrez remote din România. Am vrut să încerc gradual situația ca apoi într-un final să mă mut acolo. Doar că săptămânile au trecut, am început să mă obișnuiesc cu călătoriile și cu lucrul jumătate de timp din România și jumătate din Viena.”

Alina ne povestește că erau și alți colegi din România sau din alte țări care făceau același lucru ca ea, lucrau jumătate de timp acolo și jumătate remote, iar ceilalți luaseră deja decizia să se mute definitiv în Viena. Ea a luat în considerare costurile dacă ar fi stat toată săptămâna în Viena sau varianta călătoriei și ne spune că lucrurile ajungeau la același nivel de costuri, mai ales dacă planifica din timp călătoriile.

„Tool-ul pe care lucram în Viena era unul mai nișat (Ab Initio ETL), dar pe care lucrasem și în România, deci cumva decizia nu a avut la bază o diferență de tehnologii sau perspective de dezvoltare în Viena în comparație cu România.”

„Dacă m-aș fi mutat în Viena aș fi călătorit până la urmă foarte des la familie, la prieteni, deci nu știu dacă m-aș fi putut desprinde complet.”

„Pentru că aveam un grup de colegi din România acolo, nu pot să zic că m-am integrat complet în comunitatea de acolo din Austria. Petreceam mult timp tot cu colegii din România, așa că după câteva luni acolo, tot nu mă vedeam locuind în Austria pe termen lung. Cred că mi-am dat seama că dacă m-aș fi mutat în Viena aș fi călătorit până la urmă foarte des la familie, la prieteni, deci nu știu dacă m-aș fi putut desprinde complet.”

Alina ne povestește ca a simțit și la nivel de cultură că în Viena e o mentalitate mai individualistă, fiecare era concentrat pe task-urile lui, era mai puțin lucru în echipă. În plus, ne mărturisește ea, oamenii erau mai distanți, față de cei cu care era obișnuită în România. Nu vede aceste aspecte ca pe unele negative, ci doar diferite de cele cu care era învățată în țară.

„La nivel de mediu de lucru, acolo se punea accent pe prezența la birou și pe un program fix stabilit dinainte. Cred că era și un mediu mai formal pentru că mulți colegi din proiectul în care eram eu erau consultanți externi și nu am avut timp să ne sudăm ca echipă. Era o dinamică diferită și prezența la birou te făcea într-un fel să treci mai ușor peste impedimente.”

De ce România?

„Pot să spun că lăsând deoparte lucrurile de care ne plângem cu toții, încerc să văd aspectele pozitive și cel puțin în domeniul nostru, lucrurile merg foarte bine. Comunitatea de IT din București pe zona mea e foarte implicată, rămân în contact cu colegii de acolo constant, colaborăm și împărtășim impresii, simt că și ăsta e un sprijin important. După experiența din Viena am realizat că mă leagă mai multe de România. Poate că lucrurile stau diferit dacă pleci cu un partener sau cu un grup de colegi.”

Alina ne mai precizează că din experiența ei și din discuțiile cu colegii care lucrau de mai mult timp în Viena, procesul de avansare e puțin mai greoi, poate și pentru că structura companiei în care a lucrat era puțin mai ierarhică față de cele din România, aspect ce poate fi descurajant pe termen lung.

„Înainte de Viena am mai fost cu un proiect în Londra câteva luni și cred că odată ce ai o experiență de lucru în afara țării, îți dai seama că alegerea de a te întoarce în țară ține de multe criterii personale. Poate și pentru că în IT oportunitățile sunt multe în România, eu personal nu mă văd locuind în altă țară în viitorul apropiat.”

Pentru toți trei experiența de muncă în afara României a reprezentat un experiment personal, pornit din aspirații și nevoi diferite: de la ideea de „birouri pe Coasta de Azur”, la curiozitatea de a vedea cât de ușor e să te adaptezi în altă țară, până la dorința de a ajunge în cât mai multe țări și a cunoaște culturi diferite.

Astfel, întrebarea „Programator în România sau în altă țară?” rămâne totuși o chestiune de context și alegeri personale. Nivelul de competitivitate a pieței de IT și comunitatea din România rămân în ochii programatorilor motive solide pentru a rămâne sau a se întoarce în țară.