Revenirea la cota progresivă, o idee susținută de Valentin Lazea/ Eugen Rădulescu nu e de acord: Nu poți să dai cu ciomagul tot în cei care muncesc. Cum văd alți specialiști problema

Într-un material publicat de Valentin Lazea pe site-ul BNR de opinii personale, acesta dă „Trei motive pentru revenirea la impozitarea progresivă”: economic, socio-politic, cultural. Le vom detalia spre final din opinia sa. Contactat de HotNews.ro, Eugen Rădulescu, directorul Direcției de Stabilitate Financiară din BNR, nu e de acord cu ce spune Valentin Lazea, precizând că impozitul progresiv e pentru țările bogate, nu pentru cele care vor să se dezvolte. HotNews.ro a mai discutat și cu diverși economiști pentru a vedea părerea lor cu privire la impozitarea progresivă, care necesită dezbatere. Aceștia spun că: ANAF-ul nu este pregătită să gestioneze așa ceva, nu se rezolvă problema bugetară, România va pierde competitivitate, iar acum, în criză, nu este momentul unei astfel de idei. Problema actuală este că a fost distrusă cota unică și nu mai e ceea ce a fost, aceasta având efecte asupra bugetului de stat.

Foarte pe scurt:

• Cele trei motive ale lui Lazea sunt: cel economic e legat de „creșterea veniturilor la buget”, cel socio-politic de despre scăderea inegalității, iar cel cultural este legat valori precum solidaritate, toleranță, grijă față de aproape.

• Nu e momentul să trecem la impozitarea progresivă (Eugen Rădulescu – BNR)

• Nu să ne apucăm acum să fim siguri că ăia care muncesc sunt ăia în care dăm cu ciomagu în cap, ca să nu cumva să mai muncească (Rădulescu (BNR)

• Cota unică a funcționat foarte bine până în 2018, apoi Guvernul respectiv a creat dezechilibre (Gabriel Biriș)

• Să deschizi discuția despre cote progresive fără să aduci în discuție refacerea bazei de impozitare e iresponsabil (Gabriel Biriș)

• Nu am auzit pe niciunul dintre corifeii cotei progresive vorbind de cotă progresivă pe altceva decât pe muncă (Gabriel Biriș)

• Un sistem de cotă progresivă cu deduceri, îți cere o infrastructură IT foarte bine pusă la punct (Ionuț Dumitru – Raiffeisen Bank)

• Nu e o soluție panaceu de a rezolva problema bugetară și e o temă falsă (Ionuț Dumitru)

• S-ar putea să inhibe mediul de business (Petrișor Peiu – analist economic)

• Când e o criză nu vii cu măsuri dintr-astea care să crească oarecum povara fiscală (Petrișor Peiu)

• Impozite mărite trebuie să vină la pachet cu mai multă răspundere (Valentin Lazea)

• Celor care spun că, prin majorarea impozitelor, România pierde una din puținele surse de competitivitate (alături de salariile mici), le răspund că tot răul este spre bine. Poate că așa ne vom concentra pe ceea ce ar trebui să constituie adevăratele surse de competitivitate: infrastructura, educația, cercetarea-inovarea (Valentin Lazea)

*Impozitare progresivă, adică o cotă de taxare în funcție de venit.

• Cel mai bine este explicat de Thomas Piketty:Un impozit este progresiv când rata lui este mai ridicată în cazul celor mai bogaţi (cei care au venitul cel mai mare sau capitalul cel mai mare sau consumul cel mai crescut, în funcţie de cazul în care se are în vedere un impozit progresiv pe venit, pe capital sau pe consum) şi mai mică în cazul celor mai modeşti. (vedeți cartea: Capitalul în secolul XXI – Thomas Piketty)

Poți reveni la impozitare progresivă când țara devine bogată

Eugen Rădulescu, directorul Direcției de Stabilitate Financiară din BNR nu este de acord cu ideile lui Valentin Lazea.

„Sunt opinii de cercetător. El are argumentele lui, eu am argumentele mele”, spune Rădulescu.

• Vom reveni la impozitare progresivă, dar atunci când vom fi bogați. Asta e diferența mare dintre noi. În momentul de față vorbim de 2,3% din PIB care reprezintă impozitul pe venit. Cât să-l faci ca să conteze? La ora actuală, 47% din ce încasăm noi se duce la stat. Cât să-l facem? 98% e bine?

“Din motive tehnice nu e momentul să trecem la impozitarea progresivă. Avem în jur de 4 milioane de salariați, tot pe ăștia vrem să-i batem? Hai să ne uităm la toate excepțiile care sunt. La toate tipurile de impozite avem zeci de excepții. Avem 30.000 de IT-iști care nu plătesc impozit. Avem 300.000 în construcții care nu plătesc impozit. Unde ajungem? Deschidem Cutia Pandorei. Hai să o închidem. Să nu mai avem excepții. Nu să ne apucăm acum să fim siguri că ăia care muncesc sunt ăia în care dăm cu ciomagu în cap, ca să nu cumva să mai muncească”, a arătat el.

Potrivit acestuia, impozitul progresiv nu este pentru o țară care vrea să se dezvolte. El a avut un text în care critica impozitarea progresivă în 2018 pe același blog cu opinii ale BNR și susține în continuare tot ce a scris acolo (click pentru a deschide întreaga opinie)

Totul s-a stricat din 2018

Gabriel Biriș, partener Biriș Goran, specialist în fiscalitate și fost secretar de stat în Ministerul Finanțelor, spune că e o mare greșeală să pui în discuție cota unică astăzi. El este de părere că trebuie să pui în discuție întregul sistem fiscal.

„Cota unică a funcționat foarte bine până în 2018. Atunci, odată cu mutarea contribuțiilor și reducerea la 10% (a impozitului pe venit n.r.) s-au creat dezechilibre despre care văd că susținătorii cotelor progresive nu vorbesc. Ei nu încearcă să facă o analiză a cauzelor pentru care ponderea veniturilor bugetare din impozitul pe venit a scăzut”, spune Biriș.

Câteva exemple date de el:

• În 2018, mutarea contribuțiilor s-a făcut cu creșterea CAS și CASS. Dragnea, ca să nu scadă netul oamenilor, a scăzut impozitul pe salarii la 10% și pe venit.

• S-au mutat în acea perioadă 11-12 miliarde lei de la bugetul de stat la bugetul de pensii pentru a putea clama că sunt bani de creșterea pensiilor.

• În ultimii ani, sfera scutirilor de impozit pe salariu a crescut foarte mult. Dacă până în 2018 erau vreo 30.000 de scutiți în IT, din 2019 avem încă 300.000 în construcții și materiale de construcții.

• A fost spulberată și baza de calcul pentru impozitul pe profit. Astăzi, mai puțin de 5% din numărul total de companii mai plătesc impozit pe profit. Restul sunt microîntreprinderi și plătitori de impozit specific, precum hoteluri și restaurante.

„Să deschizi acum discuția despre cote progresive fără să aduci în discuție refacerea bazei de impozitare e cel puțin iresponsabil. Afectezi competitivitatea României, cota unică fiind un element de competitivitate văzut de toți competitorii și în același timp afectezi segmentul de populație care ar trebui să fie baza oricărei societăți: clasa mijlocie”, explică specialistul în fiscalitate.

• Cotele progresive pe care le-am avut până în 2004 s-au aplicat exclusiv pentru veniturile din muncă, ori eu nu știu oameni bogați din salariu. Eu știu oameni bogați din dividende, din câștiguri de capital și din speculații imobiliare.

• Nu am auzit pe niciunul dintre corifeii cotei progresive vorbind de cotă progresivă pe altceva decât pe muncă. Atunci când vorbesc de reducerea inechităților sociale, unii prea bogați și alții prea săraci, trebuie să te uiți la întreg peisajul.

Cota progresivă merge bine în țările bogate

Ionuț Dumitru, fost președinte al Consiliului Fiscal și actual economist-șef la Raiffeisen Bank spune că pentru țările dezvoltate, țările bogate, în general, impozitarea progresivă e o regulă.

„Pentru țările mai puțin dezvoltate, în proces de convergență, de ajungere din urmă, ideea de impozitare atractivă, simplificată, e mai potrivită”, spune el.

• Un sistem de cotă unică pare că e o soluție mai bună pentru o țară care nu are un sistem instituțional foarte bine pus la punct, în care ai nevoie și de o stimulare a investițiilor.

• Pentru nivelul nostru de dezvoltare, un sistem de cotă unică pare mai potrivită astăzi. Pentru faza de dezvoltare în care ne aflăm noi astăzi, un sistem de cotă unică pare cea mai potrivită soluție.

„Nu știu câtă cotă unică mai avem noi astăzi. Dacă ne uităm la câte deduceri și excepții sunt, cred că avem o problemă pentru asta”, explică Dumitru.

E nevoie de o infrastructură IT foarte bine pusă la punct pentru așa ceva

„Nu avem un nivel de sofisticare foarte mare la nivel instituțional. Un sistem de cotă progresivă cu deduceri, îți cere o infrastructură IT foarte bine pusă la punct, în general. Noi abia reușim astăzi să gestionăm sistemul ăsta foarte simplu de cotă unică”, explică Dumitru.

• Ar fi un coșmar total pentru autorități să gestioneze un sistem de cote progresive, cu globalizarea venitului, și cu sistem de deduceri pe diverse componente.

• Probabil că o cotă progresivă nu o să aducă venituri la buget.

„Cota progresivă în țările dezvoltate e pe venitul global. Se globalizează veniturile. Nu e doar pe salarii, cum a fost în România. După părerea mea, globalizarea veniturilor nu se va petrece prea curând în România pentru că va fi un lobby extrem de puternic din partea celor care sunt la decizie și care au venituri foarte mari din alte surse decât salarii. Își vor proteja acele venituri”, spune Dumitru.

• Impozite mari au plătit întotdeauna salariații în România, mai puțin cei care au avut afaceri imobiliare sau și-au luat dividende din companii, ori alte forme de venit extrem de puțin impozitate sau foarte deloc.

„În niciun caz nu e o soluție panaceu de a rezolva problema bugetară. Dacă colectezi 2 și ceva la sută din PIB și dacă dublezi impozitul pe venit tot nu rezolvi problema. Părerea mea e că asta e o temă falsă acum pentru că nu rezolvă problema bugetului”, a arătat economistul-șef al Raiffeisen Bank.

ANAF poate procesa așa ceva?

Petrișor Peiu, analist economic, susține că nu ar avea cine să administreze în România o impozitare progresivă.

„Vedeți ce probleme avem să administrăm cota asta oarecum unică cu actualii funcționari și cu sistemul informatic. E clar că avem probleme”, explică el.

• Îmi aduc aminte perioada de până în 2004, erau multe erori. Se procesau declarațiile de venit global, că așa se numeau, și după 6-7 ani. Multe persoane nu mai puteau să-și ia banii înapoi.

„Acum tehnica de realizare a softurilor a avansat, dar experiența arată că asta e o mare problemă: administrarea unor cote diferențiate. S-ar putea să inhibe mediul de business”, explică .

• Când e o criză nu vii cu măsuri dintr-astea care să crească oarecum povara fiscală.

Nu-mi este foarte clar cum vor fi gândite cotele de deducție, pentru că până la urmă sistemul este făcut ca să promoveze un anumit tip de cheltuieli și să inhibe altele.

„Nu știu dacă România este pregătită pentru așa ceva. Sub nicio formă nu cred că politic vorbind se poate impune azi”, explică el.

E nevoie de o dezbatere

Într-o conferință recentă, Ionuț Simion, președinte AmCham România, spunea că atunci când vorbim de un sistem fiscal sau altul, de cotă unică sau cotă progresivă, ar trebui să existe discuții solide în cadrul societății astfel încât oricare sistem fiscal ar fi adoptat, să contribuie la ceea ce toți ne dorim, anume dezvoltarea sustenabilă și stabilă a economiei românești.

„Investitorii nu vin în România neapărat datorită cotei de impunere. Joacă și ea un rol important, dar nu este singurul criteriu. Mărimea pieței din România este un factor extrem de important pentru atragerea investițiilor străine. Până la urmă suntem o țară de 19-20 milioane de locuitori, cu capacitate de consum foarte mare. Să nu uităm că în ultimii ani creșterea economică în România a avut în jur de 70-80% ca motor principal consumul. De ce? Că e o piața foarte mare”, a precizat el, referindu-se la un sondaj realizat în rândul membrilor AmCham România.

Trei motive pentru revenirea la impozitarea progresivă – în viziunea lui Valentin Lazea

*Deschideți întreagaopinie a economistului șef din BNR, care include anumite tabele și explicații mai pe larg

*Am redat aproape integral, mai jos, ce spune Valentin Lazea

„În ultimele decenii, cota unică (atât pentru impozitarea veniturilor, cât și pentru impozitarea consumului – Taxa pe Valoarea Adăugată) a fost încercată de opt state din centrul și estul Europei, membre ale UE. Între timp, patru din aceste state au renunțat la cota unică și au revenit la impozitarea progresivă: Cehia (din 2013), Letonia (din 2018), Lituania (din 2019) și Slovacia (din 2013). Au rămas să practice cota unică Bulgaria, Estonia, România și Ungaria”, spune Lazea.

1. Motivul economic constă, în principal, în necesitatea creșterii veniturilor bugetului de stat.

• Obiecția nr.1 care s-ar putea ridica de către adepții piețelor libere neîngrădite este că sectorul privat ar putea să facă mai bine ceea ce face statul și – ca atare – nu are de ce să-i plătească impozite acestuia. Dar această aserțiune nu era valabilă nici măcar înainte de izbucnirea pandemiei Covid-19: statul era singura entitate capabilă să dezvolte infrastructura (de transport, energetică, școlară, spitalicească etc.) pe care sectorul privat să o folosească mai apoi. Acum, pandemia a arătat că în fața noilor provocări (epidemiologice, cibernetice, militare etc.) statul este actorul indispensabil, de neînlocuit în minimizarea efectelor negative. Iar aceste provocări sunt o joacă de copil în comparație cu provocările climatice și cu fluxurile migratorii pe care acestea le vor provoca în următoarele decenii. Pentru toate aceste provocări, veniturile bugetare trebuie, în mod inevitabil, să crească (o ipoteză pe care nici măcar sectorul privat nu o mai poate pune sub semnul îndoielii)

• Obiecția nr.2 care s-ar putea aduce este că, în România, nivelul impozitării din prezent este cel optim, corespunzând punctului de maxim al curbei Laffer (acolo unde scăderea ratei de impozitare maximizează conformarea la plata impozitelor). Numai că:

– în România, prin nenumăratele reduceri/scutiri/exceptări, putem afirma cu destulă certitudine că punctul de maxim al curbei Laffer a fost de mult depășit; avem acum atât rate de impozitare scăzute, cât și venituri bugetare scăzute;

– România are cele mai mici rate de impozitare dintre toate statele peers, așa cum se vede în Tabelul 2

– pe lângă ratele scăzute de impozitare, România are cea mai mare evaziune fiscală. Despre ce curbă Laffer/optimizare mai poate fi vorba?

2. Motivul socio-politic este acela că în România, la fel ca în întreaga lume, polarizarea socială a atins valori potențial explozibile (și este orb cine neagă aceasta). Evoluția inegalității este corelată negativ cu evoluția nivelului veniturilor fiscale, în șapte cazuri din opt (doar Bulgaria face excepție). Nu este o afirmație hazardată aceea că, cu cât nivelul veniturilor bugetare crește, șansele ca statul să diminueze inegalitatea din societate se majorează.

• Obiecția nr.3 care s-ar putea ridica este acea că persoanele cele mai bogate – acelea care ar fi cele mai afectate de reintroducerea impozitării progresive – nu vor primi nici un câștig economic în contrapartidă. Așa este, numai că ele vor primi în compensație mai multă pace și liniște socială și politică. Într-o societate puternic polarizată precum cea din România, într-o țară în care există o mulțime de oameni săraci și cu educație precară (potențială masă de manevră pentru demagogi) nu trebuie subestimată recrudescența populismului, naționalismului, a extremismului de dreapta și de stânga. Cine crede că ororile anilor ’30 – ’50 din secolul trecut nu se mai pot repeta, înseamnă că nu a învățat nimic din istorie. Masele nemulțumite de acum vor fi având mai multă educație decât cele de atunci, dar au mult mai puțină credință în Dumnezeu (și în valorile morale) și mult mai multă pretenție de îndreptățire (entitlement), constând din solicitarea de drepturi necorelate cu îndeplinirea obligațiilor.

Desigur, impozitarea progresivă nu va duce la eradicarea sărăciei din România. Dar, cel puțin, clasa înstărită va putea pretinde, cu oarecare îndreptățire, că nu a asistat pasivă la creșterea prăpastiei sociale (care riscă să o înghită).

3. Motivul cultural s-ar putea să fie cel mai important dintre toate. Statele care au abandonat cota unică de impozitare, precum Cehia sau Slovacia, nu au făcut-o deoarece ar fi avut venituri insuficiente la buget, nici pentru că ar fi avut societăți inegale, ci – probabil – pentru a se alinia la ethosul cultural european. Acest ethos este fundamentat pe anumite valori precum solidaritate, toleranță, grijă față de aproape etc.

Din păcate, românii, cu individualismul lor excesiv, nu au aproape nimic în comun cu acest ethos (din care cota progresivă de impozitare face parte în mod nemijlocit). Mai în glumă, mai în serios, România de astăzi, prin mentalitatea sa, ar putea să adere mai degrabă la Statele Unite ale Americii decât să se integreze cultural în mod durabil în Uniunea Europeană. Numai că geografia impune restricții dure și nu poate fi neglijată.

• Obiecția nr.4, pe care simt că lectura acestor rânduri a provocat-o este: „dacă știm că statul este necinstit și banii pe care îi plătim sub formă de impozite nu se duc pe investiții, ci sunt furați sau dați pe pomeni electorale (vezi creșterea punctului de pensie cu 40 la sută), de ce am accepta să plătim impozite mărite?”

Răspunsul meu este:

• impozite mărite trebuie să vină la pachet cu mai multă răspundere (accountability). Societatea trebuie să își dezvolte instrumente de verificare a modului în care sunt cheltuiți banii, iar politicienii necinstiți pot fi schimbați prin vot până când vor apărea unii interesați de binele public. Altfel, suntem într-o situație de lose-lose.

• sub nici o formă nu trebuie să se înțeleagă că întărirea solidarității sociale ar însemna cadouri populiste către grupurile cu putere de vot. Numai că, din nou, societatea românească a fost – cu foarte mici excepții – puțin vocală atunci când astfel de cadouri populiste au fost făcute. Nu poți lăsa doar o mănă de oameni să critice alocările bugetare discreționare, iar tu „să te faci că plouă”.

• celor care spun că, prin majorarea impozitelor, România pierde una din puținele surse de competitivitate (alături de salariile mici), le răspund că tot răul este spre bine. Poate că așa ne vom concentra pe ceea ce ar trebui să constituie adevăratele surse de competitivitate: infrastructura, educația, cercetarea-inovarea