Explorarea sateliților lui Marte: Spectrometrul francez de imagistică MIRS, gata să plece în Japonia

Spectrometrul francez de imagistică MIRS, unul dintre cele 13 instrumente din cadrul misiunii spațiale japoneze MMX de explorare a sateliților de pe Marte, este pregătit pentru a fi livrat în Japonia, unde este așteptat la sfârșitul lunii ianuarie, potrivit AFP.

Instrumentul de zece kilograme, prezentat joi presei la sediul din Meudon al Observatorului Paris-PSL, așteaptă doar să fie ambalat în lăzi înainte de a decola.

După ce va ajunge în Japonia, va fi integrat în sonda MMX (Martian Moon eXploration), care cântărește patru tone și care urmează să decoleze spre sistemul marțian în septembrie 2024 la bordul unei rachete japoneze.

Cu toate acestea, dificultățile recente întâmpinate de lansatorul japonez H3 au ridicat un grad de incertitudine. „Ne așteptăm la un răspuns până la sfârșitul anului 2023. Dacă fereastra de lansare se închide, va trebui să așteptăm până în 2026”, a declarat Pernelle Bernardi, inginer responsabil cu sistemul MIRS.

Misiunea MMX, cu o durată de cinci ani, va explora cei doi mici sateliți naturali ai planetei Marte, Phobos și Deimos, care măsoară 27 și, respectiv, 15 km în diametru. Principalul obiectiv este de a face lumină asupra enigmei formării lor.

Sunt dezbătute două ipoteze

• Prima este că aceste luni, cu suprafețele lor accidentate, sunt „asteroizi capturați de atracția gravitațională a lui Marte”, a explicat Antonella Barucci, astronom la Observatorul din Paris și conducător științific al MIRS.
• A doua ipoteză este că Phobos și Deimos sunt rezultatul unui impact gigantic asupra Planetei Roșii, la fel ca cel care a creat Luna noastră din Pământ.

Sonda MMX va petrece trei ani pe orbita lui Phobos, situat la aproximativ 6.000 de kilometri de Marte, în timp ce Deimos va fi doar survolat.

MMX va explora diferite altitudini, unele la doar câțiva metri de suprafață. Acest lucru va face posibilă selectarea locurilor potrivite pentru a preleva mostre, care vor fi aduse pe Pământ în 2029.

Instrumentul MIRS va juca un rol crucial în acest sens: datorită rezoluției sale înalte, spectrometrul de imagistică în infraroșu apropiat va putea determina, de exemplu, ce locuri sunt susceptibile de a conține „gheață (apă) sau materie organică”, explică Antonella Barucci.

Misiunea va fi o reeditare la scară amplă a unei alte reușite prin care Agenția Spațială Japoneză (JAXA) a reușit să aducă pe Terra mostre de la asteroidul Ryugu. Apoi, dacă se dovedește că mostrele de sol prezintă o compoziție chimică similară cu cea a solului marțian, atunci devine cert că ipoteza impactului este cea adevărată. Mai mult, va oferi șansa cercetătorilor de a studia cel mai primitiv material marțian.

O altă întrebare la care va încerca să răspundă misiunea MMS este cea legată de prezența apei pe Marte. Faptul că Planeta Roșie păstrează încă o atmosferă minusculă, capabilă însă să permită existența apei inclusiv în stare lichidă, este deja cunoscut. Nu la fel stau lucrurile pe Phobos, un corp ceresc lipsit de atmosferă care a cunoscut mult mai puține impacturi cu corpuri cerești comparativ cu Marte.

Iar mostrele de sol pot oferi informații extrem de valoroase cu privire la originea sistemului nostru solar și a modului în care apa a ajuns pe unele corpuri cerești.