Autorizația de securitate la incendiu – între mit și realitate (partea a II-a)

Legislație complexă, practică neunitară și controale aspre – acestea sunt ingredientele perfecte ale stării generale de confuzie din jurul procedurii de obținere a autorizației de securitate la incendiu. Prin seria de materiale pe acest subiect, ne-am propus să demontăm împreună câteva mituri apărute în practică, dar și să evidențiem liniile directoare pentru interpretarea corectă a legislației privind apărarea împotriva incendiilor.

Astăzi, continuăm seria materialelor pe acest subiect cu o altă întrebare des întâlnită în practică: Cine trebuie să obțină autorizația de securitate la incendiu? Proprietarul sau chiriașul?

Cea mai disputată prevedere din Legea nr. 307/2006 stabilește că obligația solicitării și obținerii avizelor și autorizațiilor de securitate la incendiu revine persoanei fizice ori juridice care finanțează și realizează investiții noi sau intervenții la construcțiile existente ori, după caz, beneficiarului investiției.

Prin urmare, răspunsul la întrebarea adresată în acest material presupune o analiză de la caz la caz, în funcție de persoanele care finanțează, realizează sau beneficiază de construcție sau de amenajare. În situația unei construcții noi, răspunsul este de cele mai multe ori simplu, proprietarul fiind acela care întrunește toate aceste calități și trebuie să obțină autorizația de securitate la incendiu. Procesul de analiză se dovedește însă mai dificil în cazul amenajărilor efectuate de chiriași în spații înglobate în clădiri care sunt deja autorizate de către proprietar din perspectiva securității la incendiu.

Deși la prima vedere un spațiu nou amenajat poate să nu se încadreze printre tipurile de amenajări enumerate de Hotărârea nr. 571/2016 pentru aprobarea categoriilor de construcții și amenajări care se supun avizării și/sau autorizării privind securitatea la incendiu, trebuie totuși avut în vedere faptul că modificarea clădirilor și amenajărilor existente sau schimbarea destinației acestora se face după obținerea avizului de securitate la incendiu, iar punerea în funcțiune doar după obținerea autorizației. Mai mult, în numeroase dintre cazurile întâlnite în practică, aceste avize și autorizații trebuie obținute chiar și în situațiile în care nu este necesară obținerea unei autorizații de construire.

Prin urmare, este esențială efectuarea unei analize tehnice a modificărilor aduse spațiului și, mai ales, a impactului acestor modificări asupra condițiilor care au stat la baza emiterii autorizației de securitate la incendiu, în scopul de a elimina un potențial risc de invalidare a autorizației de securitate la incendiu.

O bună cooperare între proprietar și chiriaș devine astfel extrem de importantă și este recomandat să se stabilească în mod expres în contractele de închiriere și locațiune obligațiile și răspunderile părților cu privire la obținerea avizului și, mai apoi, a autorizației de securitate la incendiu. De altfel, Legea nr. 307/2006 impune, sub sancțiunea amenzii, ca la încheierea oricăror acte de transmitere temporară a dreptului de folosință asupra bunurilor imobile, precum și a contractelor de antrepriză, părțile să prevadă expres în actele respective răspunderile ce le revin în ceea ce privește apărarea împotriva incendiilor.

Un articol semnat de Ruxandra Frangeti, Managing Associate în cadrul Țuca Zbârcea & Asociații

Citiți prima parte: Autorizația de securitate la incendiu – între mit și realitate (partea I)