Cum rezistă veverițele care hibernează luni de zile fără apă (Studiu)

Acum, când vremea se răcește, o specie de veveriță din Misdwest, SUA, se pregătește pentru una dintre cele mai lungi perioade de somn observate în rândul animalelor. Pentru până la 8 luni, micile mamifere nu vor mânca sau bea deloc, iar acum oamenii de știință au stabilit cum pot face asta, scrie ScienceMag.

Cele mai multe veverițe nu hibernează, ci adună hrană pentru sezonul rece și își petrec iarna în cuib. Însă în cazul speciei Ictidomys tridecemlineatus, ritmul cardiac, metabolismul și temperatura corpului scad dramatic în timpul perioadei de hibernare, asemănătoare cu cea a urșilor.

Pentru a afla cum reușesc veverițele să își suprime nevoia de a bea apă, care ar avea potențialul de a le trezi, cercetătorii au analizat serul sanguin în cazul a zeci de veverițe, împărțite în trei grupuri: cele încă active, cele care se aflau în starea de hibernare și cele care se aflau încă în stare de hibernare, însă într-un stadiu intermediar.

În mod normal, o concentrație serică mare provoacă senzația de sete, inclusiv în cazul oamenilor. Nivelul concentrației în cazul veverițelor adormite era scăzut, împiedicându-le din a se trezi pentru a bea apă. Chiar și după ce oamenii de știință au trezit veverițele, acestea nu au băut apă până când nivelul concentrației nu le-a fost ridicat în mod artificial de echipa de cercetători.

Apoi, cercetătorii au vrut să înțeleagă care sunt factorii care duc la scăderea concentrației. Prima ipoteză a fost că veverițele ar bea mai multă apă înainte de hibernare, pentru diluarea sângelui. Însă când au filamt veverițele care se pregăteau pentru iarnă, au descoperit că animalele consumau, de fapt, o cantitate mai mică de apă decât cea normală. Testele chimice au arătat că veverițele își reglau concentrația sângelui prin înlăturarea electroliților, precum sodiul și a altor substanțe, ca glucoza, depozitându-le în altă parte a corpului (posibil în vezică), potrivit concluziilor publicate de cercetători în ediția de luna trecută a publicației Current Biology.

Acest studiu ar putea ajuta, la un moment dat, persoanele care suferă de diabet, sau astronauții care trebuie să reziste unor condiții extreme în timpul zborului spațial.