Mi s-a tăiat apa caldă. Are cineva un loc sub duș? UPDATE

Gata. S-a pus anunț. Și s-a tăiat apa caldă. Iarna s-a luat căldura. Acum, în august, apa caldă. Ce-i de făcut? Ce m-a învățat viața? Uite, un asemenea eveniment face apel la cei șapte ani de acasă. Pe loc, ce fac? Soluții?

Copilăria până-n clasa a opta, maică-mea mă trimitea la țară.

Acolo, bunicii mei scoteau apă din fântână și o puneau la soare. La 5-5 jumătate mă îmbăiam în copaia de lemn. Nu-n fiecare zi. La trei zile. După clasa a opta, la București, ai mei îmi încălzeau o oală uriașă, smalț albastru cu desene albe. Combinam apa fierbinte cu apa rece. Săptămânal, vara, însă.

Când am crescut mare, am rămas mult timp murdar.

Apoi, am aflat bube pe corp. M-am spălat cu apă rece. Când am devenit matur, mi-am încălzit apă. La trei zile. Am alternat zile de jeg cu zile de spălat cu oala.

Când am devenit matur, am pierdut multe trenuri pentru instalat centrală proprie.

Mi s-a părut prea grea legislația, prea complicate șpăgile. Apoi, calculele de întreținere mi-au arătat că-i un pic cam tot acolo. Un singur avantaj am neglijat: am când vreau căldură și apă caldă.

Vara asta mă spăl doar cu apă rece.

Doar că se ia șamponul mai greu. Ar trebui inventat un șampon special pentru apă rece. Și am mai ratat un tren: să-mi iau 2-3 apartamente în varii cartiere bucureștene. Să umblu din cartier în cartier pentru un duș. Sărăcia și lăcomia aici îmi aparțin. Sărăcie că n-am avut destui bani niciodată să stau la vilă cu centrală proprie. Lăcomie că, în cele 3 momente din viață când am avut bani, i-am topit pe alte nebunii.

CONCLUZIE 1:

Bun, se profilează deja o istorie a igienei personale, una a lipsei mele de reacție proactivă, dar și o istorie a “comportamentului” apei calde în viața mea. Primele două țin exclusiv de cum am fost învățat și m-am învățat. Ultima depinde de Primăria care nu și-a schimbat de 50 de ani comportamentul, instalațiile, disprețul și altele. Totuși, mi-am îmbunătățit pe parcurs comportamentul și istoria igienei personale. Văzând că bubele de jeg apar în anumite zone mai intime decât celelalte, spăl de 2 ori pe zi zonele acelea, de când am o slujbă și ies zilnic din casă. Asta înseamnă că s-a ridicat în mintea mea respectul pentru anumite zone în detrimentul altora. Corpul suferă disproporționat, inegal, vara. Legat de reacția proactivă: știu că vine vara și trebuie să fiu curat, n-am făcut nimic. De fiecare dată sunt surprins de măsurile Primăriei. Când eram la ai mei, 2 luni nu era apă caldă clar. Apoi, când am ajuns de capul meu, timpul s-a redus la 1 lună. Acum cred că s-a ajuns la “ciupit” vreo lună în mai multe momente ale verii.

CONCLUZIE 2:

Ori acest joc de-a surpriza a RADET-ului-Primăriei mă duce cu gândul la teorii ale conspirației. Un trup murdar, nu, emană teorii de acest fel, inumane, murdării ale spiritului. Deci, până la urmă igiena proprie, cu istoria și istoriile ei, ține în frâu, înlănțuie spiritul. Îi dă combustie să umple razna. Un corp curat are mai puține ocazii, legate de murdărie-Primărie, șă emită teorii conspiraționiste. Nu spun că nu emite teorii de acest gen, dar ocaziile se răresc. E vorba de impulsuri și pulsiuni transmite creierului de către trup: ăștia de la Primărie o fac special, nu? Tocmai acum, 3 zile azi, trei zile mâine. Și cum se potrivesc zilele alese de câtre Primărie cu diversele sărbători, clar dai în damblaua conspirației. De exemplu, Primăria a tăiat apa caldă de 14 iunie anul acesta. Ziua lui Trump. Și am dârdâit de frig pe 7 noiembrie, ziua revoluției sovietice, comuniste. Acum, s-a tăiat apa caldă, fix de ziua internațională a câinilor. Deci, trupul meu a rămas jegos de ziua câinelui. Ce înseamnă asta? Sunt menit să fiu animal, nu? Să mă animalizez. Să mă descurc singur?

CONCLUZIE 3:

Aici vine întrebarea următoare. De ce dau vina pe părinți, pe nesimțiri personale, instituții oficiale? Ajungând în acest punct mă gândesc fără sfială la apă. De unde vine apa? Ce este apa? Dacă ai centrală, vine apa la centrală de undeva, nu? Vine apa de undeva. Ai săpat un puț, vine din puț. Ai centrală, vine apa din țeava comună de bloc/de cartier/de oraș. Adică apa, ca și omul, vin de undeva (procese biochimice naturale), dar trăiesc – au valoare în comunități. Nu ne putem spăla cu piatra, nu? Sau cu frunza. Apa e sortită să ne spele trupurile. Așa a ajuns ca apa (rece-caldă) în toate formele ei, să vorbească despre igiena mea și a lumii în care trăiesc. Și viceversa e valabilă. Asta înseamnă că absența apei duce la nespălare-nesimțire, prezența ei, nu duce neapărat la un trup curat, dar măcar dă o speranță de mai bine trupesc și sufletesc.

CONCLUZIA 4:

Mi s-a tăiat apa caldă. Are cineva un loc sub duș? Nu-i așa? Suntem comunitari, avem empatie. Avem simpatie.

Deci?

Cine, în București, mă ajută să fac duș zilnic? Accept doar propuneri care mă vor ajuta să-mi schimb:

1. Istoria și mentalitatea igienei personale

2. Emisiile de teorii conspiraționiste

3. Gândirea inertă.

Acum vedeți cât de mult contează libertatea de a avea apă caldă și apă rece în același timp la țeava unui om?

UPDATE: în urma articolului nu a venit apa caldă, dar TREBUIE să spun clar și concis: acest comportament al meu este UNUL numai în astfel de cazuri de lipsă apă caldă. În rest, fac duș zilnic. Era nevoie de precizare pentru că nu de puține ori am fost numit o scursură, un jegos, deși eram cu dușul făcut la zi.