Tardigradele, cele mai rezistente organisme de pe Pământ, ar putea să fi ajuns pe Lună, după prăbușirea unei sonde israeliene

Până la urmă, ar putea exista viață pe Lună: tardigradele, mici ființe virtual indestructibile, capabile să reziste la radiații extreme, la o căldură sufocantă, la temperaturile cele mai reci ale universului și la decenii fără hrană, scrie AFP.

Micile ființe microscopice nu sunt extraterestre, ci trăiesc pe Terra și ar putea să fi supraviețuit pe suprafața Lunii după ce sonda israeliană Bereshit s-a prăbușit în aprilie pe satelitul natural al Pământului.

„Credem că șansele de supraviețuire a tardigradelor sunt extrem de ridicate”, a declarat Nova Spivack, co-fondator al Fondation Arch Mission, la originea misiunii, după ce a analizat traiectoria navei spațiale și a compoziției dispozitivului în care micro-animalele erau stocate.

Asociația are ca scop difuzarea științei umane și a biologiei de pe Terra în sistemul solar, un fel de „Encyclopedia Galactica”, cum a fost imaginată de Isaac Asimov.

Nova Spivack a precizat că micile creaturi de mai puțin de un milimetru au fost deshidratate și apoi „închise în clei epoxidic și ar trebui să poată fi reanimate în viitor”.

Tardigradele au fost stocate într-o „bibliotecă lunară”, un dispozitiv nanotehnologic asemănător cu un DVD și care conține arhivele a 30 de milioane de pagini din istoria umanității, consultabile la microscop, precum și ADN uman.

Nicio misiune de salvare

Cunoscute și sub numele de ursuleți de apă, aceste animale cu 8 picioare, asemănătoare larvelor, pot trăi în apă și pe pământ și supraviețuiesc la temperaturi de la 150 la -272 grade Celsius, la presiunile imense din groapa Marianelor, putând reveni la viață după ce au fost deshidratate decenii.

Dacă nu au fost distruse de explozie, ele pot supraviețui condițiilor de pe suprafața lunară, cu temperaturi extreme și o presiune foarte mică, a declarat William Miller, un expert în tardigrade de la universitatea Baker, în Kansas.

„Dar, pentru a deveni active, pentru a crește, a se hrăni și reproduce, le-ar trebui apă, aer și hrană”, ceea ce face imposibilă formarea unei colonii de tardigrade, a precizat el.

Astrobiologul NASA Cassie Conley crede că timpul de supraviețuire depinde de starea locului impactului și de temperaturile la care au fost expuse.

„Dacă nu a fost foarte cald, este posibil să poată supraviețui destul de mult (mai mulți ani)”, a precizat ea.

„Mă tem mai degrabă ca animalele să nu fie afectate de produsele toxice ale cleiului epoxidic” folosit pentru a le stoca, a adăugat ea.

Dar, chiar dacă micile creaturi vor supraviețui mai mulți ani, nicio misiune cu echipaj uman nu este prevăzută pe Lună înainte de programul Artemis al NASA în 2024, la polul sud – departe de locul unde s-a prăbușit sonda Bereshit, iar animalele nu vor reveni probabil niciodată acasă.

„Este puțin probabil să fie salvate la timp, deci cred că, chiar dacă supraviețuiesc, sunt condamnate”, spune și Rafael Alves Batista, fizician la universitatea din Sao Paulo și co-autor al unui studiu privind rezistența extremă a tardigradelor, din 2017.

Citește și: