VIDEO Expert militar cunoscut din Ucraina, despre informațiile referitoare la un conflict între Zelenski și șeful Armatei: „Presa occidentală, mai ales Washington Post, suferă de „boala anonimatului”
Fost militar de carieră, expertul ucrainean Mykhailo Samus vorbește, într-un interviu pentru HotNews.ro, despre atacurile hibride ale Rusiei, despre așa-zisele neînțelegeri dintre Zelenski și comandantul armatei, Valeri Zalujnîi, precum și despre ajutorul occidental pentru Ucraina, în contextul apariției unui nou conflict, cel în care este implicat Israelul.
După atacurile Hamas împotriva Israelului și începutul războiului din Gaza, Statele Unite au făcut o mișcare militară hotărâtă și au trimis un al doilea portavion în estul Mediteranei, pentru a descuraja orice implicare a Iranului în conflict.
Mulți s-au întrebat dacă nu cumva acesta este un semn că America își mută interesul de la războiul din Ucraina către cel din Orientul Mijlociu.
Despre acest subiect, plus multe altele, am vorbit cu expertul Mykhailo Samus, fost militar în Armata Ucrainei și în prezent director în cadrul platformei „New Geopolitics Research Network”.
Războiul din Gaza versus războiul din Ucraina
În aceste zile, comunitatea internațională pare să acorde mai multă atenție războiului din Israel decât din Ucraina. Cum influențează acest lucru situația din țară sau mersul războiului?
Mykhailo Samus: Acest fapt nu poate influența mersul războiului în niciun fel, pentru că vorbim despre abordări strategice, de lungă durată, iar livrările de tehnică militară reprezintă un proces care nu depinde de agenda informațională.
Într-adevăr, acum câteva săptămâni, accentul a fost pus mai mult pe situația din Israel, dar situația este turbulentă nu doar acolo, ci și în alte regiuni.
Și în Statele Unite situația este foarte instabilă: Congresul nu poate adopta legile de care au nevoie chiar cetățenii americani. Este greu cu aprobarea bugetului, nu vorbesc aici despre bugetul pentru ajutorul Ucrainei sau Israelului, vorbesc despre bugetul american, de care depinde mașinăria de stat a SUA. Iar acesta a fost aprobat cu mari probleme.
Accentul este pus pe agenda internă, iar în mai multe țări vor fi alegeri. Noi, în Ucraina, privim aceste lucruri ca factori de lungă durată.
Anul viitor va fi extrem de important și complicat sub aspect politic. Și va fi complicat și din punctul de vedere al situației de pe front. Pentru Ucraina, susținerea Statelor Unite ale Americii și a statelor membre NATO este una esențială.
În general, nicio țară membră a NATO nu se va descurca de una singură într-un eventual război cu Rusia, inclusiv Statele Unite, care, la fel, nu ar fi putut lupta de unii singuri. Deci, noi luptăm împreună.
În ceea ce privește economia Ucrainei: acest război întotdeauna a fost pe jumătate economic, pe jumătate militar. Economia Ucrainei se menține stabilă datorită susținerii partenerilor. Dacă aliații noștri vor înceta să ne susțină, Ucraina nu va putea rezista.
În ce măsură se pot achita SUA și UE de promisiunea de a livra Ucrainei, fiecare, câte un milion de obuze
Domnul Zelenski a confirmat recent că există informația precum că Rusia se pregătește pentru a începe atacurile masive în perioada rece a anului.
Europa și Statele Unite și-au asumat obligațiile să ne ajute, fiecare, cu câte un milion de obuze, și și-au mărit volumele de producție. Aici nu există vreo legătură nici cu politica, nici cu Israel, ci exclusiv cu faptul că pur tehnic nu este posibil să fie construite mai multe uzine de producere a munițiilor în câteva luni. Acestea sunt proiecte foarte mari.
Timp de 30 de ani, industria de apărare din Europa mai mult a fost distrusă decât consolidată. În Ucraina, dar și în Moldova, zeci de tone de muniții au fost lăsate (din perioada URSS – n.r.).
De exemplu, înainte de destrămarea Uniunii Sovietice, în Ucraina au rămas două milioane de tone de muniții. Dar chiar și așa, pentru noi nu este suficient.
Acum, Europa investește miliarde de euro în creșterea producției, însă nu reușește să producă cantitatea necesară. Au fost lansate 300 de mii (n.r.- obuze) și spun că până în martie vor fi în total 600 de mii. Dar nu un milion, așa cum au promis. Cred că, oricum, spre mijlocul anului (2024 – n.r.) ei vor ajunge la volumele promise.
Referitor la activarea trupelor ruse, ele și așa sunt foarte active. Ei (rușii – n.r.) pierd câte o mie de persoane pe zi. Mulți spuneau că atunci când va veni toamna, acțiunile pe front vor fi înghețate, însă în realitate acest lucru nu s-a întâmplat.
Trupele ucrainene desfășoară operațiuni de contraofensivă în direcția Zaporojie, pe malul stâng al regiunii Herson, iar rușii încearcă, în parte, să spargă apărarea Ucrainei, în Donbas, adică pe direcțiile Avdeevka, Bahmut, dar și Kupeansk din regiunea Harkov.
Cred că în perioada iernii nu va exista nicio stabilizare, iar tensiunea și mișcările active ale forțelor din Rusia și Ucraina vor rămâne la același nivel sau, posibil, vor deveni și mai active.
Atacurile Rusiei asupra infrastructurii civile ucrainene și în ce măsură Ucraina este pregătită să se apere
Cum se poate riposta mai eficient la atacurile Rusiei împotriva infrastructurii energetice a Ucrainei, care vor avea loc după ce temperaturile vor scădea sub zero grade, pentru a-i lăsa pe oameni fără căldură și lumină? Sunt și alte mecanisme pentru a preveni situațiile de criză?
Nu există alte mecanisme decât îmbunătățirea apărării antiaeriene. Nouă ne sunt livrate din partea Occidentului sistemele „Patriot”, SAMP/T, adică sistemele antiaeriene de rază lungă. De asemenea, obținem sisteme de rază medie, dar și cele de rază mică, cum ar „Gepard”.
Ucraina are un teritoriu imens, este foarte greu de acoperit toate orașele, dar noi tindem către asta.
La rândul său, Ucraina își crește capacitățile privind lovirea teritoriului Rusiei cu rachete și drone, de exemplu, asupra bazelor de aviație civilă. Acum Ucraina investește sume enorme, miliarde de dolari, în drone de atac cu rază lungă de acțiune care vor lovi teritoriul Rusiei.
„Lupta cu Iran este una, în timp ce cu Rusia, cu totul altceva”
Război în Ucraina. FOTO: ABACA Press/ Profimedia
Cum vedeți această diferență în abordare a Statelor Unite ale Americii în privința războiului în Israel și în Ucraina? Când a început războiul în Israel, SUA au mutat forțe în zonă, pentru a descuraja Iranul. În cazul războiului cu Ucraina, a fost anunțat de la bun început că Statele Unite nu vor participa în acest conflict.
Statele Unite au o abordare absolut diferită, ei au desfășurat câteva războaie în această regiune. Acum ei au dislocat două portavioane. Pe un portavion se află în jur de 90 de avioane, deci nu este un grup mic.
Ei au adus două grupuri de atac de portavioane pentru a ajuta Israelul, într-un eventual caz în care Iranul s-ar putea implica în război. Într-adevăr, dacă ar fi avut loc un atac masiv asupra Israelului, acest lucru ar fi un pericol direct pentru existența acestui stat.
Israelul are un istoric al relației foarte îndelungată cu Statele Unite. În cazul Ucrainei, situația este un pic diferită: Ucraina nu are un istoric al relației de alianță cu Statele Unite sau NATO. Noi abia începem.
Desigur, în prezent, aceste relații sunt mai mult strânse decât în urmă cu doi ani, de exemplu. Acum putem să spunem că suntem aproape pentru a avea deja statutul de aliați. În orice caz, acel ajutor care ne-a fost acordat este unul vital. Fără acesta, cu siguranță, nu am fi putut continua războiul.
Pe de altă parte, SUA nu au nevoie să aducă grupuri de portavioane în Marea Neagră, mai ales că nu au dreptul să facă asta, însă forțele NATO din Europa sunt suficiente pentru a reacționa la agresiunea rusă.
Însă atât poziția administrației Biden, cât și poziția conducerii NATO, inclusiv un consens al tuturor țărilor NATO, constă în a nu începe conflictul cu Rusia. Adică lupta cu Iran este una, dar cu Rusia – e cu totul altceva.
Ei spun direct că nu vor să creeze condiții care ar duce la un conflict direct între NATO și Rusia. Ei permanent declară despre asta. Și în realitate, doar Ucraina reacționează la orice încălcare a hotarelor: imediat avioanele rusești sunt doborâte. Sau doar Ucraina își ia responsabilitatea de a nimici navele rusești.
Pentru că după asta ar putea urma utilizarea armelor de distrugere în masă, lucrul despre care vorbește propaganda? Sau sunt doar lucruri declarative?
Dacă noi vorbim despre arme nucleare tactice, acestea nu au niciun sens. Folosirea armelor nucleare, de exemplu împotriva Ucrainei, nu ar aduce victoria Rusiei, dar ar cauza consecințe negative pentru Rusia la nivel global.
China „se enervează” foarte mult atunci când cineva începe să vorbească despre aplicarea armelor nucleare tactice. Aplicarea armelor nucleare strategice va duce la nimicirea Rusiei, dar și a Statelor Unite. În aceste condiții, doar un nebun poate discuta în mod serios despre acest lucru.
În principiu, în Crimeea sunt astfel de semne, acolo sunt oameni nu tocmai adecvați.
Dacă noi vorbim despre interesele NATO, atunci trebuie să înțelegem faptul că NATO este o organizație colectivă și că toate deciziile sunt luate în consens. De exemplu, Ungaria este împotriva oricăror acțiuni îndreptate contra Rusiei. Slovacia, cred că va vota acum în același mod.
În plus, multe din țările NATO nici nu ar vrea să se gândească la un conflict cu Rusia, printre care Spania, Portugalia, Italia – aceste țări spun că au cu totul altfel de amenințări. Din acest motiv, acestea întotdeauna au votat împotriva deciziilor care le-ar implica într-un conflict cu Rusia.
Și încă un lucru: NATO nu este un polițist mondial, așa cum propaganda încearcă să prezinte Alianța. NATO este doar un bloc colectiv care apară membrii săi. Iar implicare în oricare conflict îi slăbește pe participanții săi.
Despre presupusul conflict dintre Zelenski și Zalujnîi, șeful Armatei Ucrainei
Presa spune că domnul Zalujnîi și domnul Zelenski au opinii diferite asupra acțiunilor de pe front și asupra faptului că această contraofensivă, care ar intra în impas, ar trebui organizată diferit. În opinia dumneavoastră există această contradicție?
Această contradicție este o invenție a unor „persoane anonime”. În prezent, presa occidentală, mai ales Washington Post, suferă de la „boala anonimatului”. Adică sunt foarte multe articole în care drept sursă sunt indicate „persoanele care cunosc…”. Sincer vorbind, eu nu cunosc o astfel de sursă.
Nu există niciun conflict. Despre acest „conflict” se vorbește din 24 februarie. Ba „Zelenski a fugit, dar Zalujnîi nu a fugit”, apoi „Zalujnîi a fugit, dar Zelenski nu a fugit”. Dacă citim sursele de propagandă rusă, în fiecare zi se desfășoară astfel de „scenarii interesante”.
În realitate toate deciziile se iau împreună. Nu se poate ca Zelenski să fie împotriva unui lucru, iar Zalujnîi să înceapă să facă acel lucru fără acordul lui Zelenski. De exemplu să se ducă și să distrugă North Stream, iar Zelenski să nu știe asta. Este o aberație totală!
Trebuie să citiți articolul lui Zalujnîi, dar nu să utilizați interpretările făcute de Washington Post sau de presă rusă. Dacă citiți, totul devine clar. Zalujnîi spune: „Eu am greșit”. Adică el a greșit, nu Zelenski sau altcineva. El spune că a greșit în calculele sale: „am mizat să facem asta, dar am reușit să facem asta…”.
Ca să mergem mai departe, să ne rupem de această situație, pentru că Rusia încearcă să ne implice într-un război de poziție, dar noi am vrea totuși să eliberăm teritoriile noastre și, desigur, o vom face.
Pentru ca să depășim această situație, el numește cinci soluții tehnice: înalte tehnologii, dominare în aer, aviația tradițională, adică F-16, la care piloții noștri deja sunt instruiți, apropo în România, dar și în SUA și în alte țări. Printre alte soluții se numără dronele, despre care vorbeam. Trebuie să producem sute de mii de drone, pentru a nimici trupele ruse.
De asemenea, este necesară deminarea, pentru că, după cum a arătat practica, Rusia poate mina în masă liniile sale de apărare, iar deminarea este imposibilă fără tehnologii noi.
Și vorbim despre mobilizare, recrutare. Aici problema constă în faptul că în Ucraina a mai rămas încă sistemul sovietic de mobilizare, care nu lucrează corect. Este o mobilizare represivă, adică este asemănătoare celei ruse.
Centrul nostru încă din 2014 a pledat pentru anularea serviciului militar obligatoriu, iar în locul acestuia să fie introdusă înrolarea benevolă în armată și pregătirea militară generală pentru toți: pentru tineri și domnișoare, bărbați și femei, pentru ca toți să participe în apărarea statului.
Din păcate, acest lucru a început să se facă doar în 2020. Când a venit Zelenski a fost aprobată Legea privind rezistența națională și doar acolo au fost stipulate toate aceste lucruri. Însă a trecut foarte puțin timp și nu am reușit să desfășurăm totul pe deplin.
Despre posibilitatea ca Rusia să influențeze proteste anti-guvernamentale în Ucraina
A apărut o știre în care chiar Zelenski a anunțat că serviciile speciale ale Ucrainei ar fi avertizat despre pregătirea așa-numitului „Maidan 3” și că, evident, în spatele acestor acțiuni ar sta Rusia, care urmărește o lovitură de stat sau cel puțin, o tensionare suplimentară în societatea ucraineană. Cât de probabil este ca o anumită parte a populației să poată fi influențată de propaganda rusă ca să iasă în piață?
Aici e o problemă pentru Rusia să găsească acei lideri care ar putea să înceapă aceste procese, pentru că societatea ucraineană, în general, nu este vulnerabilă la propaganda rusă. Singura soluție este ca acoperindu-se sub un canal de Telegram ucrainean ori prefăcându-se drept militari ucraineni sau unii pseudo-lideri să transmită mesaje contradictorii și să apese în puncte dureroase.
Dar astfel de puncte există, desigur. Este vorba despre întrebările legate de mobilizare, despre pretinsele divergențe între Zelenski și Zalujnîi, adică subiecte pe care se poate crea o iluzie sau în unele cazuri – o problemă reală. Iar într-o țară aflată în război sunt suficiente probleme.
Este o tehnică obișnuită în cazul atacurilor hibride. Ideea constă în faptul că ei au nevoie să arate ceva. De exemplu, limba ucraineană. Pot observa că, în ultima perioadă, pe lângă subiectul frontului, în societate au fost aruncate câteva teme sensibile care au fost dezvoltate artificial.
De exemplu, subiectul alegerilor la care au reacționat unii politicieni, cum ar fi Alexei Arestovici (n.r.- fost consilier prezidențial al lui Zelenski care și-a anunțat candidatura la alegeri și este suspectat că ar furniza informații presei despre ce se întâmplă în cabinetul prezidential) care a început să dezvolte acest subiect pentru că are anumite ambiții.
Dar a fost un fals start pentru că el a vorbit foarte mult și din acest motiv acum se află în afara Ucrainei. Probabil, a decis să stea puțin peste hotare până când situația se va calma.
Un alt exemplu – întrebările legate de limbă. Același Arestovici foarte mult s-a ocupat de provocarea temelor legate de limba rusă și limba ucraineană.
Și asta deși în societatea ucraineană există demult un consens: în Ucraina trebuie să fie limba ucraineană, însă vorbitorii de alte limbi nu au probleme să comunice. Apoi, subiectul alegerilor nu este întâmplător.
Este o practică comună ca în timpul războiului alegerile nu pot fi organizate. Soldații, care sunt peste un milion la număr, nu vor avea dreptul nu doar să aleagă, dar și să-și propună candidaturile la alegeri. Asta deja e limitare de drepturi.
Cu toții înțelegem că alegerile din martie în Rusia se vor finaliza cu victoria lui Putin. În acest context se așteaptă o demonstrație de forță a lui Putin, în ajunul alegerilor? Noi atacuri, pe lângă cele care sunt legate de perioada de iarnă?
Se vor intensifica atacurile hibride, vor fi diferite informații, speculații politice. Acest lucru este clar. Vor fi atacurile foarte puternice cu rachete, dar pe linia frontului cred că ei nu vor mai face niciun progres.
Ei au avut o încercare să rupă apărarea în Avdeevka, la începutul lunii octombrie, să creeze condiții ca un grup mare de militari ucraineni să ajungă prizonieri și pe asta să umfle și alte subiecte. Au eșuat.
Despre posibilitatea de a exista negocieri de pace cu Rusia
Știm că la nivel oficial, Kievul a declarat că nu este de acord și nu vede sensul unor negocieri cu Rusia care și așa nu respectă niciun angajament. Credeți că societatea ucraineană ar fi pregătită, la un anumit moment, să cedeze o parte din teritorii în schimbul păcii?
Nu. Pur și simplu „am fost vaccinați” de înțelegerile de la Minsk, „Minsk-1”, “Minsk-2”. Și noi ținem minte ce au însemnat. Au încercat să ne impună practic același lucru. Este o situație asemănătoare cu Republica Moldova.
La noi aceste teritorii au fost calificate din punct de vedere juridic drept ocupate, însă înțelegerile de la Minsk seamănă foarte mult „Planul Kozak” (planul de federalizare a Republicii Moldova, ca soluție pentru conflictul transnistrean – n.r.), ori înțelegerile în cazul Bosniei și Herțegovinei.
Aceste propuneri au fost foarte asemănătoare și ele au început să distrugă Ucraina din interior, o boală. 90% sunt împotriva ca asta să se repete.
Noi trebuie să mergem în Uniunea Europeană. Noi trebuie să trăim normal, noi doar vrem să fim o țară europeană normală în care vor putea trăi copii noștri, pur și simplu să facă afaceri, să învețe, să se dezvolte. Nu avem alte interese.
Dacă noi vom semna vreun acord cu Rusia, noi niciodată nu vom ajunge la ceea ce dorim. Majoritatea oamenilor din Ucraina înțeleg acest lucru. La aceasta etapă, în principiu, nu avem despre ce să ne înțelegem. Rusia a vrut să distrugă țara noastră, a vrut să ne nimicească pe noi ca națiune.
Din acest motiv, nu putem semna ceva cu această țară. Lupta va continua atâta cât putem.
Adevărul constă în faptul că dacă Occidentul va înceta să ne ajute, o să ne rămână foarte puțin timp de trăit. Rusia poate să ne nimicească. Asta e adevărat. Negocierile privind pace vor fi ca o ultimă soluție. O eventuală semnare a unui acord va însemna o catastrofă națională. O variantă mai optimă pentru noi ar fi eliberarea teritoriului ucrainean și intrarea Ucrainei în Uniunea Europeană.
Cine este Mykhailo Samus
Mykhailo Samus este cercetător în domeniul relațiilor internaționale, al rezilienței naționale și războiului. Înainte de a deveni un expert, a fost 12 ani în cadrul Forțelor Armate ucrainene și a obținut un masterat în jurnalism internațional la Institutul de Jurnalism al Universității Naționale Shevchenko din Kiev.
După ce și-a început cariera ca jurnalist la Defense Express, a devenit redactor-șef al revistei Export Control Newsletter, iar apoi director adjunct al Centrului pentru studii privind armata, conversia și dezarmarea. În prezent, Mykhailo Samus este șeful și unul dintre promotorii noului proiect internațional – The New Geopolitics Research Network („Rețeaua de cercetare a noii geopolitici”), care este o inițiativă independentă care oferă o platformă pentru cercetători, cadre universitare, experți, jurnaliști, intelectuali.
„Ucraina și noi” este o secțiune dezvoltată în parteneriat cu Fundația Konrad Adenauer. Opiniile prezentate în materialele proiectului nu reprezintă în mod necesar poziția partenerului nostru.
INTERVIURILE HotNews.ro