Elevi căzuți și morți în războiul cu haznaua românească. Cronologie de la Andronescu, Funeriu la Hărdău
Dănuț de la Tărgu Frumos a murit ieri-alaltăieri în buda din fundul curții. A trecut în lumea basmelor. CLICK pentru întreaga poveste. Tu ai supraviețuit înc-o dată. Dă căutare pe google “elev/copil hazna” și ce găsești? Anul, copilul și prăbușirea în rahat. Crezi că-i fixație media, dar de fiecare dată, câte un ministru al învățământului a ieșit să-și asume atacul budelor asupra învățământului românesc. Retoric, a spus că “se rezolvă”. Semn că nu-i doar fandaxie media, e maladie socială. Haznaua e chestie de buget? Nu e. Parte din șpăgile din dosarul Microsoft ar fi fost deajuns pentru dotarea țării cu toalete de ultimă generație. Haznaua îți arată când minte politica? Da, Ecaterina Andronescu a fost de patru ori ministru. Putea rezolva situația. Și puteau s-o facă Pop, Popa, Curaj, Câmpeanu, Anton, Funeriu, chiar Hărdău putea face acest lucru. Au preferat cu toții să intre în reforma structurală, nu în buda comunală.
Deci, nu-i vorba de buget, nu-i chestie de reformă. E chestie de Ne-simțire. Să nu-l simți pe Celălalt, să nu-nțelegi ce se-ntâmplă în realitatea ministerului, societății.
Vine ministru, pleacă ministru. La Minister or lucra oameni cu intestine? Sau doar funcționari fără destine? Pentru că nu-i vorba nici de profesori care-și bat elevii. Nu-i chestie de bullying între băieți-fete, români-romi, hetero-homo, etc. Nici de manuale cu licitații frauduloase sau cu gogomănii în cuprins. Nu, nu. Până acolo e drum lung. Este vorba de întoarcere la animalul din noi, cu acordul fiecărui om din Minister. Or, Ministerul crede doar că elevii pentru a crește mari ca oameni trebuie să-nvețe.
Istoria budelor care-nghit copii pare, nu-i așa, scenă dintr-un basm. De Petre Ispirescu. Scorpiile, balaurii înghițeau copii pentru aș regenera forțele. Budele și ele își cer dreptul, atâta timp cât niciun Făt Frumos nu le pune capăt. Or, istoria basmului/budei arată că România rămâne la nivelul mentalului “tot ce zboară se mănâncă”, mai bine zis tot ce e viu se îneacă.
Am avut în copilărie un asemenea om urât mirositor. Era comunism și familia l-a îmbăiat ore în șir. Dar pentru noi, copiii, el a mirosit toată viața și pute până astăzi.
După 1990 până în anii 2000, regulat presa scrisă mi-a prezentat câte un asemenea ghinionist. Mereu, mi-a puțit. A rușine mare, a-ntoarcere în timp, a sălbăticie. Românii, se spune, sunt pudici. Nu e doar obsesia lor, este obsesia celor care nu știu să stăpânească o problemă. O ocolesc.
Dacă, însă, vedem că totul s-a făcut în România educației cu puțină corupție (modernizări, igienizări, dotări, manuale, etc.) atunci putem spune: se caută un corupt care să se joace “de-a haznaua”. Și politicienii încă nu l-au găsit. În rest, uciderea unui copil se numește pruncucidere. Căderea și moartea unui copil în hazna, cum? Eu cred crimă perfectă.
CRONOLOGIA
2006 în Ziarul de Vrancea: Și totusi articolul meu se termina cu happy-end. O cădere norocoasă / fake-news, dar cine știe?