Email către prostul care ești! – ÎNC-O Perspektivă de la Tom Nichols, autorul cărții "Sfârșitul competenței"
Dragă prostule, este o carte pe piață, Tom Nichols – Sfârșitul competenței, Polirom. Știu că fiind prost, dar prost, nene! este inutil să-ți spun despre ea. Dar tot ți-o recomand. Mie, cartea asta, mi-a făcut creierul franjuri și mi-a întors mațele pe dos.
Suntem pradă, sanchi, IT-iștilor. Și de la ei așteptăm minuni. Ori, IT-iștii nu se pricep la mai mult decât softuri. Ei ne pun netul la dispoziție. Și-n rest noi suntem proștii care-l populăm, excităm, prostim. Despre lașitatea lor este mult de spus. Iată-i acum pe Facebook, după ani de tăcere, acum se pun să caute fake-urile. Asta doar pentru că fake-urile îi afectează chiar pe ei. Dar, repet, nu despre ei e vorba.
E vorba de mine, de tine. De gradul de prostie care ajunge pe net.
Dacă eu postez prostii pe net, netul stochează prostii.
Și eu sunt prost pe net, dar nu ca tine.
Eu când nu mă pricep la ceva, tac. Sau greșesc, recunosc. Știu să mă opresc din delir. Nu-s ca tine, nu caut pe net să mi se dea dreptate. Tac, îl ascult pe Celălalt. Nu mă pricep la toate. Intră în cartea asta să vezi ce tip de prostie promovezi și cât de rău faci celorlalți, copiilor tăi. Vino să vezi cum ne facem rău-rău unii altora. Cancerul? SIDA? Cu bună știință le-am amânat efectul, chiar lumea se mai și vindecă de ele. Maladia secolului 21 este Prostia. Omul va ajunge pe Marte fugind de Pământul plin de boli și de proști.
Când îți rupi mâna, mergi la medic. Când simți că mori, chemi Salvarea. Când copilul tău este roșu ca racul, mergi la medic. Când urci în avion, crezi că aviatorul știe cum se conduce avionul printre nori. Când mergi la Mega plătești cu bani.
Adică, realizezi: nu mă pricep. Cu Sănătatea mea și a copiilor nu-i de joacă. Când îți rupi mâna/mori nu o chemi pe Steer. Sau pe Jim Carrey. Când vrei să călătorești nu-l pui pe Dan Puric aviator. Specialiștii.
Care au școală, carte și experiență. Adică sunt acreditați de specialiști ca ei. Cu carte, cu școală, cu experiență.
Doar că s-a creat o breșă toxică în gândirea asta, zice Tom. Când vrei doctor, când vrei aviatori, când vrei cumpărături, preferi fake-urile care te vrăjesc, fantomele de pe gugăl și reclamele de pe rețelele de socializare. De ce?
Pentru că 1.ești prost de fel în multe lucruri și, logic, ușor de prostit
2. n-ai limite, adică instanțe care să te alarmeze-oprească. Tu știi de internet ca zeu. Ori, netul e făcut de incompetenți ca tine, nu-s surse acreditate, competente. Wikipedia? Făcută de softiști, dar mai ales de unii ca tine care se dau mari specialiști. Nu se pricep. Au capul plin de prejudecăți și niște date generice. Ați urmărit vreodată algoritmul Wikipedia? El cere formulări „obiective”, nu adevăruri din cercetări științifice. Or, formularea poate fi măsluită.
Specialiștii sunt buni să-ți spună: stai cuminte e bine că nu te pricepi la orice, uite ce pățești dacă nu te pricepi la orice.
Copilul tău nevaccinat, a la Olivia Steer, și (ea săraca nici nu e singulară) Jim Carrey o să moară de tusea convulsivă, rujeola, boli omorâte în secolul trecut. Bolile pe care vaccinurile le-au eradicat o dată se reîntorc. Deci, cine vă vorbește antivaccin? Un specialist? Nu. O vedetă. Care trancănește cu mintea ei chewing-gum, pe baza principiului: ce dreptate am ca vedetă. Deci fără studii-expertiză în domeniu.
Dovezile vedetelor? Unii au murit. De acord, unii au murit. De ce nu te întrebi de ce au murit, de ce nu iei industria pharma la întrebări, băi, cercetați de ce au murit și dați un vaccin și-n acest caz. Urăm pharma că câștigă bani cu găleata. De acord, dar de ce nu avem alternative? Cercetători bine plătiți care dau lucruri verificate pe piață? De ce?
Ce se-ntâmplă?
Cercetarea științifică presupune timp, erori, reluări, încercări-testări. Un șir nesfârșit de dubii. Nu soluții-instant la un leu, precum cafeaua de la aparat. Ori, prostul de astăzi nu are răbdare, ori prostul cum vede o breșă, o ezitare, o greșeală, pe aia o adâncește senzaționalist. Cu mintea lui odihnită crede că a găsit Atlantida (pardon, greșit exemplu, și asta e o invenție):
“La începutul anilor 1990, un mic grup de „negaţionişti ai SIDA”, inclusiv un profesor de la University of California, Peter Duesberg, a contestat consensul întregii comunităţi medicale conform căruia virusul imunodeficienţei dobândite (hIV) este cauza sindromului imunodeficienţei dobândite (SIDA). Ştiinţa face cele mai mari progrese de pe urma unor asemenea provocări contraintuitive, însă nu existau dovezi în sprijinul afirmaţiilor lui Duesberg, care sau dovedit a fi nefondate. Ulterior descoperirii hIV de către cercetători, medicii şi oficialii din domeniul sănătăţii au reuşit să salveze nenumărate vieţi luând măsuri menite să împiedice trans miterea lui. (….) În acest caz, o opinie discreditată a reuşit totuşi să atragă atenţia unui lider naţional, cu consecinţe fatale. Thabo Mbeki, preşedintele Africii de Sud de la vremea respectivă, a speculat ideea că SIDA nu ar fi cauzată de un virus, ci de alţi factori, cum ar fi subnutriţia şi starea proastă de sănătate, şi a respins ofertele de medicamente şi alte forme de asistenţă pentru combaterea infecţiilor cu hIV în Africa de Sud. Până la mijlocul anilor 2000, administraţia lui s-a răzgândit, dar nu înainte ca fixaţia lui Mbeki pe negaţionismul SIDA să ducă, după estimările doctorilor de la Harvard School of Public Health, la moartea a peste 300.000 de oameni şi naşterea a aproximativ 35.000 de copii infectaţi cu hIV – ceea ce s-ar fi putut evita. Chiar şi azi Mbeki crede că nu a greşit cu totul.”
Tone de Moarte, bre! Sfârșitul competenței la asta duce.
Este “Un colaps alimentat de Google, bazat pe Wikipedia şi încărcat de bloguri, unde s-au șters diferenţele între profesionişti şi necunoscători, studenţi şi profesori, cei care ştiu şi cei care întreabă – cu alte cuvinte, între cei care au realizat cât de cât ceva într-un domeniu şi cei care nu au nici o realizare.”
“Proliferarea acestui tip de ignoranţă încăpăţânată în plină Eră a Informaţiei nu e doar rezultatul ignoranţei crase. Mulţi dintre cei care duc campanii împotriva cunoaşterii tradiţionale sunt de altfel specialişti şi oameni de succes în general. Din anumite puncte de vedere, vorbim despre ceva mai rău decât ignoranţa: o aroganţă nefondată, furia unei culturi tot mai narcisiste care nu poate suporta nici cea mai mică aluzie la inegalitate, indiferent de tipul acesteia.”
“Toate alegerile posibile, de la o alimentaţie nutritivă la apărarea naţională, necesită un dialog între cetăţeni şi experţi. Se pare că cetăţenii refuză tot mai mult să poarte acest dialog. Preferă să creadă că au destule informaţii cât să ia deciziile singuri, în măsura în care le pasă de faptul că ar putea să ia asemenea decizii. Pe de altă parte, mulţi experţi, mai ales cei din mediul academic, îşi abandonează datoria de a interacţiona cu publicul. Se retrag în spatele jargonului şi irelevanţei, preferând să interacţioneze doar între ei. Între timp, categoria de populaţie de la mijloc, pe care o numim adesea „intelectuali publici” – din care îmi place să cred că fac parte –, devine la fel de frustrată şi de polarizată ca restul societăţii.”
Dacă nu folosești internetul ca pe un instrument, atunci s-ar putea să iei una din boli:
1. Insistenţa nesimțită şi simţitoare ca fiecare opinie să fie tratată drept adevăr. Americanii nu mai fac distincţie între „te înşeli” şi „eşti prost”. A nu fi de acord e lipsă de respect. A-l corecta pe altul e o insultă. Iar a refuza să recunoşti toate părerile drept demne de luat în considerare, indiferent cât de fanteziste sau de stupide sunt, e dovada obtuzităţii. Este boala majora a generației tinere, de sub 40 de ani. Motivată că societatea n-a avut grijă de sufletele lor, de persoanele defavorizate de soartă. Da, n-a avut, dar limbajul nu folosește la mare lucru.
2. Efectul Dunning Kruger se referă la faptul că, cu cât eşti mai prost, cu atât eşti mai convins că de fapt nu eşti prost. Dunning şi Kruger etichetează mai delicat asemenea oameni drept „inabili” sau „incompetenţi”. Dar asta nu schimbă principala lor descoperire: „Aceştia nu numai că ajung la concluzii eronate şi fac alegeri nefericite, ci propria lor incompetenţă nu le permite să-şi dea seama de acest lucru”. Copiii se nasc cu internetul în brațe și, ce crezi, au dreptate ca niște oameni mari. Uimitor! Ei iau decizii de la 8-9 ani asupra multor lucruri din viața lor.
3. „Biasul de confirmare” este cel mai des întâlnit – şi cel mai enervant – obstacol în calea unei conversaţii productive, şi nu numai între experţi şi oamenii obişnuiţi. Sintagma se referă la tendinţa de a căuta informaţii care doar ne confirmă opiniile, de a accepta fapte care doar ne întăresc explicaţiile preferate şi de a respinge datele care pun sub semnul întrebării ce acceptăm deja ca fiind adevărat.
4. Teoriile conspiraţiei sunt foarte atractive pentru oamenii care înţeleg greu o lume complicată şi nu au răbdare pentru explicaţii mai puţin spectaculoase. Asemenea teorii stimulează şi un tip puternic de narcisism: există oameni care preferă să creadă în prostii complicate decât să accepte că situaţia în care se află e incomprehensibilă, e rezultatul unor probleme ce le depăşesc capacitatea de înţelegere sau e chiar din vina lor.
Rusia a învins America, prin îndoparea curcanului de Trump. România este înfrântă astăzi prin propaganda anti-BNR, anti-USR-PLUS, anti-Justiție, pro-Aurul de la Londra. Incompetenții sunt aplaudați-susținuți-aleși de către incompetenți.
Și se va ajunge ca-n cazul savuroasei ciocolăți care nu-ngrașă:
“Un om de ştiinţă german, Johannes Bohannon de la Institutul pentru Alimentaţie şi Sănătate, a scris o lucrare publicată întro revistă şi preluată apoi cu bucurie de presa din toată lumea, în care a confirmat ceea ce bănuiam cu toţii: ciocolata îţi face foarte bine. Doar că Johannes Bohannon nu există. Şi nici Institutul pentru Alimentaţie şi Sănătate. Revista care a publicat lucrarea e reală, dar se pare că nu e chiar atentă la chesiuni ca peer reviewurile şi editarea. „Johannes” Bohannon era de fapt un jurnalist pe nume John Bohannon, care făcea (îl citez) „parte dintro echipă formată din jurnalişti ţicniţi şi un doctor” ce voia „să demonstreze cât de simplu e să transformi pseudoştiinţa în titlurile mari din spatele modelor privind alimentaţia”.
Deci ciocolata nu ne ajută să slăbim.
Și cum cauți trei surse, citește și aici:
Fake-news promo vat de Primăria Capitalei și Ministerul Sănătății
INTERVIURILE HotNews.ro