Prețurile de transfer, controalele fiscale și dubla impunere: Companiile încearcă recuperarea în instanțe a sumelor plătite în plus. Ce alternativă există
Companiile care fac parte din grupuri multinaționale ajung să fie de două ori impozitate atunci când autoritățile fiscale dintr-un alt stat ajustează prețurile de transfer ale tranzacțiilor cu entități afiliate nerezidente, în urma unui control, și impun plata unui impozit pe profit suplimentar. În astfel de situații, companiile încearcă, de obicei, să-și facă dreptate prin aplicarea căilor interne de atac, respectiv în instanță. Alternativa pentru rezolvarea ajustărilor este inițierea, cu ajutorul autorităților fiscale din România, a unei proceduri amiabile (mutual agreement procedure – MAP).
Conform celor mai recente statistici OECD, la începutul anului 2017, România avea în curs de derulare 19 MAP, iar la sfârșitul aceluiași an, erau 26 MAP în curs de derulare, 9 fiind inițiate pe parcursului anului 2017 și două rezolvate.
Ce este procedura amiabilă? Este instrumentul aflat la dispoziția contribuabililor pentru soluționarea cazurilor de dublă impunere rezultate în urma ajustărilor de prețuri de transfer efectuate de autoritățile fiscale. Practic, procedura le permite autorităților competente din statele implicate să interacționeze/comunice între ele și implică și un proces de negociere. Beneficiul principal pentru grupurile de companii este eliminarea dublei impuneri. Întrucât vorbim de un proces ce presupune comunicare între autorități, în cadrul întregii proceduri efortul contribuabililor constă doar în pregătirea documentației necesare pentru solicitarea/ inițierea MAP.
Din punct de vedere tehnic, în prezent, legislația locală nu conține prevederi specifice cu privire la modalitatea de derulare a procedurii amiabile. Astfel că practica se bazează pe prevederile Convențiilor de evitare a dublei impuneri încheiate de România cu alte state și a recomandărilor emise de OECD și, la nivelul țărilor membre UE, pe prevederile Convenției privind eliminarea dublei impuneri in legătura cu ajustarea profiturilor întreprinderilor asociate (Convenția de Arbitraj) și a Codului de conduită pentru punerea în aplicare efectivă a acestei Convenții.
Procedura amiabila inițiată in baza Convenției de evitare a dublei impuneri
Contribuabilii din România pot solicita autorității competente din România să reducă sau să anuleze ajustarea de prețuri de transfer și/ sau pot solicita autorității competente din statul de rezidență a entității cu care aceștia au desfășurat tranzacțiile supuse ajustării să permită o ajustare corespondentă la nivelul entității afiliate pentru a preveni dubla impunere.
Astfel, prin MAP autoritățile fiscale din România si din celălalt stat vor încerca rezolvarea dublei impuneri pentru perioadele pentru care a fost efectuată o ajustare de prețuri de transfer.
Este important de menționat că prin MAP nu se reglementează tratamentul viitor, mai exact metodologia de stabilire a prețului tranzacției ce a fost ajustată. Prin urmare, acordul mutual la care se va ajunge în urma acestei proceduri între cele două state nu este opozabil autorităților fiscale din România pentru perioadele neacoperite de control.
Procedura MAP trebuie inițiată in termen de 3 ani de la prima notificare a măsurii care determină sau poate determina dubla impunere. Termenul pentru a ajunge la un acord mutual între autorități poate varia în funcție de complexitatea cazului, însă majoritatea autorităților fiscale se străduiesc să le rezolve în termen de 2 ani de la data acceptării cererii MAP.
Procedura amiabila inițiată in baza Convenției de Arbitraj
Procedura este aplicabilă în statele membre UE doar cazurilor de dublă impunere generate de ajustările de prețuri de transfer. În baza procedurii inițiate în cadrul Convenției de Arbitraj a UE, contribuabilii din România pot să supună cazul autorității competente din România. Similar, termenul de inițiere a procedurii este de 3 ani de la prima notificare a măsurii care determină sau poate determina dubla impunere, iar termenul pentru a ajunge la un acord mutual este de 2 ani.
În cazul Convenției de Arbitraj, dacă autoritățile competente nu ajung la un acord de eliminare a dublei impuneri în doi ani de la data la care cazul a fost prezentat pentru prima dată uneia dintre autoritățile competente, se instituie o comisie consultativă însărcinată cu emiterea unui aviz privind eliminarea dublei impuneri în cauză. Comisia consultativă emite avizul în termen de cel mult șase luni de la data la care a fost sesizată. Autoritățile competente iau, de comun acord, o decizie care să elimine dubla impunere, în termen de șase luni de la data la care comisia consultativă a emis avizul.
Situația României
Conform statisticilor la nivel UE, la sfârșitul anului 2017, România se afla printre țările cu cel mai mic număr de proceduri amiabile inițiate pe baza Convenției de Arbitraj, având 3 proceduri în derulare la începutul anului 2017, iar pe parcursul anului fiind inițiată una singură.
Contribuabilii din România sunt reticenți atunci când ar putea solicita aplicarea procedurii amiabile din cauza duratei destul de mari care e necesară pentru rezolvarea cazului, dar și a riscului de a pierde căile de atac disponibile intern (instanța).
În ceea ce privește durata întregului proces de la inițierea MAP până la obținerea unei decizii, practica de până acum nu este favorabilă. Totuși, pe baza statisticilor OECD timpul mediu de rezolvare a unei MAP s-a îmbunătățit în ultimii ani. Mai mult, acțiunea 14 din Planul de acțiuni BEPS își propune eliminarea obstacolelor către o procedură amiabilă utilă și eficientă, unul dintre obiectivele principale fiind rezolvarea promptă a cazurilor de dublă impunere.
Totuși, poate fi inițiată procedura amiabilă în paralel cu procedurile de atac disponibile în temeiul dreptului intern? Conform profilului de țară publicat pe site-ul OECD, o analiză va fi efectuată pentru fiecare caz în parte în funcție de decizia instanței, dar ținând cont și de faptul că România este o jurisdicție în care deciziile finale ale instanțelor sunt opozabile administrației fiscale și executorii. O clarificare privind răspunsul la această întrebare va fi cel mai probabil obținută atunci când în legislația internă se vor introduce prevederi detaliate privind aplicarea procedurii amiabile.
Între timp, lipsa prevederilor legislative interne nu ar trebui să fie considerată un motiv de a renunța la inițierea procedurii amiabile, recomandările OECD de aplicare a acesteia și prevederile Convenției de Arbitraj fiind suficient de detaliate în acest sens.
Un articol semnat de Ciprian Gavriliu, Partener Deloitte România Ioana Botez, Senior Manager Deloitte România