FILIT - Festivalul de Literatură Iași 2018 / Kilometri de puritate, kilograme de divergent. Cum este zilnic să stai la taclale cu scriitorii. Franzen și Veronica Roth. Cu Ion Creangă și Andrei Crăciun

La Iași iese-n fiecare an distracție & antren la FILIT. Am pornit cu trenul. Îți dai seama de ce: e loc de ascultat viețile omului. Am ajuns la Iași. Și acolo am citit o serie de cărți despre cât de cool sunt autorii ăia pe care școala îi ponosește: Creangă, Eminescu, Topârceanu. Într-o seară scriitorul american Jonathan Franzen – Puritate mi-a spus de pe scena Teatrului Alecsandri cu un zâmbet sarcastic: “uite care-i folosul cărții. Un cititor serios e Will, prietenul meu, care a depins de cărți și așa a supraviețuit timp de 15 ani în care a făcut închisoare”. În altă seară, Veronica Roth – Divergent mi-a vorbit despre fobii, frici și succes. Stai, că n-a fost festivalul de literatură al tocilarilor, s-au făcut și chefuri, s-a vorbit și de eșecul referendumului pentru familie. Așa e FILIT, “feel it!”.

Urcată-n tren către FILIT Iași

Beau cafea să mă dezmeticesc. Mă uit în jur, lumea e tolănită-n CFR. E drum lung. 7 ore. Dar te bați cu viața pe burtă. Uite, așa e. Mi-am luat roman de citit pe drum: “Toată lumina pe care nu o putem vedea” de Anthony Doerr. Pullizer 2015. Un adolescent din Germania hitleristă și o fetiță oarbă din Franța.

Nu-s singura

O fată citește Kazuo Ishiguro. O tanti citește două cărți alternativ. Una “Aforisme despre viață și moarte”, cu citate din Dante, Eminescu, Rilke, Ovidiu & Evanghelii. Și cealaltă carte: “Incursiune în paranormal”.

În ritm de tren, merge bârfa

Două băbuțe care povestesc de cum beau bărbații până pică și cum o fomeie din sat a căzut matoală-n prispă și-a murit și bărbatul ei se temea să pună mâna pe ea că poate îl acuza poliția că a mătrășit-o, fiind, desigur, beat mort și dânsul. Se vorbește de înmormântări, bani, pensii, flacoane de medicamente, toaleta trenului care nu-i curată lună, nașul care “vine sau nu vine, dați-mi un răspuns”, muzică, fotbal, jocuri video, referendumul pentru familie, vinul care toamna asta a ieșit cu un gust dubios și e predispus la oțetire, must & tocănițe lăsate-n frigider de mame pentru copii, reumatisme, cadouri, școală, seriale, vacanțe, amintiri din copilărie. “Eu nu mint, așa s-a întâmplat”, zice o povestașă CFR. Se privește melancolic spre apusul soarelui portocaliu atunci când ajungem în gară la Iași.

Nimeresc la seria Mari Scriitori Români @ Iași

Scriitorii sunt așa aproape de tine că te fac să vrei să le poți copia mintea pe un hard disk extern și să o inserezi la tine-n cap. Uite, de exemplu11 scriitori contemporani au scris biografii romanțate despre VIP-urile literaturii române: Ion Creangă, Mihai Eminescu, Mihail Sadoveanu, George Topîrceanu, Otilia Cazimir, Vasile Pogor, Nicolae Gane, Constantin Negruzzi, Vasile Alecsandri, Mihai Codreanu și Mitropolitul Dosoftei.

Cărțile sunt scurte și fanteziste, cât să nu plictisească și să nu smulgă peri albi cititorului contemporan.

Așa am ajuns la bojdeuca lui Creangă, unde Andrei Crăciun și-a lansat reconstituirea despre autorul Amintirilor

Criticul literar Paul Cernat, moderatorul întâlnirii cu Andrei Crăciun, a făcut o remarcă care ne-a deschis ochii. “Vă dați seama că în căsuța aceasta mică încăpeau toate cele trebuincioase, nici nu era nevoie de mai mult”. Crăciun își trăsese pălărie și cojocel de lână, chiar aducea a Creangă. A povestit că nu-l mai citise pe autor de când îi căzuse la Bacalaureat. “Creangă a sfârșit obez (mergea des la băi, dar doar dacă găsea pe altcineva care să plătească pentru el, fiindcă era cumpătat cu cheltuirea banului din punguța personală) și epileptic (moștenindu-și mama). Nu s-a abținut de la poftele pântecelui. În noaptea revelionului 1889/1890, când a murit, trecuse pe la franzelăria lui Szzakmary, unde a consumat craflelele umplute cu povidlă, bine pudrate cu zahăr (adică niște gogoși) și sunt mărturii că s-ar fi împărtășit și cu niște băuturică, să stingă gogoșile, pe la mai multe cârciumi din oraș. A închis ochii înainte de miezul nopții”. https://www.bookaholic.ro/redescoperirea-clasicilor-care-era-treaba-cu-ion-creanga.html

Alex Tocilescu a scris despre George Topârceanu.

“E un Topârceanu inventat de mine, în timp ce-mi închipuiam că un specialist în Topârceanu vine să judece ce scriu despre Topârceanu. Așa am putut să-i fac biografia.” Cartea începe cu nașterea lui Topârceanu. Comică de râzi ca nătărăul. Tocilescu scrie că Topârceanu era un bebe urât, iar părinții constată și dânșii cât e de urât, în timp ce soră-sa mai mare întreabă la ce e bun nou-născutul dacă nu poate încă să meargă la joacă.

Seara, chef și parolă la cort

Acolo era distracția, oamenii FILIT se strângeau în bisericuțe, comentau orice, dădeau ghes caterincilor. Cu scriitoarea Sylvie Germain am vorbit filozofic despre Rău. “În fiecare dintre noi este un sâmbure malign, urmăriți-vă gândurile, gândul rău e acolo, doar că nu se menține. Prin personaje, scriitorii pot fi sfinţi, dar şi ticăloşi“, mi-a spus Germain. Pe scriitoarea și ilustratatoare Sveta Dorosheva am întrebat-o dacă crede în magie neagră și ritualuri, așa cum se vede în desenele ei satirice, diavolești, cu zâne, gnomi și spiriduși. “Nu, nu cred. De aici și pastișa, felul în care sunt desenate spiritele malefice. Tratatele de magie și grimoarele, manuscrisele medievale ilustrate sunt pentru mine ludice, imaginative și atât”.

În acest timp, pe lângă cort trecea o doamnă cu un smartphone, vorbind tare, apăsat:

“Da, aici în Piața Unirii s-au strâns mulți oameni, cred că se pregătesc de Sfântă (Sfânta Parascheva – n. r.)” Poate așa era, nu? Era 22:30 și se cânta în cort Adam’s Nest – altenativ, shoegaze, melancolic, oniric.

The Big Jonathan Franzen

E scriitor d-ăla adevărat de romane complexe & deștepte. La Iași a venit în blugi, a recunoscut că-i plac păsările, că e, cum zice americanul, pasionat de birdwatchind. “Păsările sunt drăguțe, dar nu sunt de treabă. Nu de treabă. Sunt mașini de ucis. Se ucid între ele. Ce straniu, nu? Ființa umană e capabilă de ambele, poate fi când de treabă, când excesiv de crudă. Dar păsările nu”, a spus Franzen la FILIT.

Cronicile zic că scrie despre familii, dar lui Franzen îi place să contrazică. „Lucrez acum la un roman despre familie. Nu cred că celelalte romane ale mele exprimă asta foarte clar, ci mai degrabă cuprind personaje care, întâmplător, sunt înrudite. Relaţiile dintr-o familie sunt dificile, reprezintă un subiect tare. E suficient să spui «este vorba despre o mamă şi fiul ei» şi atenţia îţi este captată”.

Criticul Marius Chivu, moderatorul întâlnirii cu Franzen, îi arată că poartă ciorapi cu imprimeu. Desenele sunt cu păsări, probabil papagali, adaugă Chivu. “Îmi pare rău, sunt tucani, sunt păsări diferite, nu le confundați”. E autorul cărților superinteligente, dar cu multe pagini, cărți cât pepenii roșii. “Corecții”, despre o familie în declin, “Libertate”, o cronică acidă a nevrozei furișate în sânul vieții americane și “Purity”, în centru cu tânăra Purity Pip Tyler, fată cu mari speranțe în haosul lumii reale. Franzen a refuzat să meargă la emisiunea lui Oprah, dar a apărut pe coperta revistei Time în 2010. A luat buluc de premii. Știe pe dinafară piesele și versurile de la Moody blues, despre care spune că e “una dintre cele mai proaste trupe din lume”. Înainte să-și scrie romanele a fost cercetător în laboratorul de seismologie din departamentul de fizică a pământului şi ştiinţe planetare de la Harvard. La FILIT a primit de la Societatea Ornitologică din România insigne cu păsări care nu există în America de Nord.

Maratonul poetzilor

Poeții, o noapte, ne-au băgat în venă metafore. Stătea lume ghemuită, ațipită, aciuată, ahtiată după poezie ascultând versuri la microfon. Electrozi la creier de la: Liviu Antonesei, Radu Andriescu, Șerban Axinte, Lucian Bălan, Lucian Brad, Marius Chivu, Nicolae Coande, Mariana Codruț, Ioan Coroamă, Valeriu A. Cuc, Nichita Danilov, Andrei Dósa, Cornelius Drăgan, Vlad Drăgoi, Domnica Drumea, Teodor Dună, Lia Faur, Anastasia Gavrilovici, Diana Geacăr, Vlad A. Gheorghiu, Adela Greceanu, Benji Horvath, Matei Hutopilă, Viorel Ilişoi, Claudiu Ioan Maftei, Marin Mălaicu-Hondrari, Sebastian Mihail, Nicoleta Nap, Emilia Nedelcoff, Radu Nițescu, Andrei Novac, Luca Ouatu, Florin Partene,

Andreea Petcu, Bogdan Alexandru Petcu, Ioan Es. Pop, Florentin Popa, Florentina Pocovnicu, Roxana-Maria Prisecariu, Silviu Romaniuc, Andra Rotaru, Andrei Rusu, Moni Stănilă, Robert Șerban, Vlad Tăușance, Alex Văsieș.

Veronica Roth, scriitor de succes fără fitze. Ai pomenit?

A publicat cărțile din seria Divergent, după care s-au tras filme la Hollywood. Eu m-am dus să văd sclipici, fițe, arogantze. Ia bă, cum e un scriitor de bestseller-uri? Tinerei scriitoare de succes i s-au pus întrebări de oracol. Am aflat că i-e frică de ridicol și că are fobie de insecte. Dacă soțului ei nu i-ar plăcea unul dintre romane, spune că ar pica în depresie sau că ar arunca romanul la gunoi.

Am aflat că însușirea pe care o apreciază cel mai mult la un bărbat e curiozitatea și că, deși romanele ei sunt lungi și SF și de acțiune, nu scrie așa pentru bani & faimă. “Credeți-mă, dacă aș fi vrut să fac bani, scrisul era cea mai proastă alegere”. N-avea harfe, zâmbea timid. A dat sute de autografe adolescenților. Mai târziu a venit la cortul FILIT, a luat băutură gratis de la un barman care prezenta la o tejghea niște cocktail-uri cu tărie, a băut și vin de cătină, și-a pus căștile de Silent Disco pe urechi și a făcut scheme de dans. Cool girl, mi-am zis.

Silent Disco. 2 portrete de Oameni FILIT

Cortul se împânzise de lumină fosforescentă. Scriitorii, jurnaliștii, traducătorii, editorii, organizatorii, criticii literari, librarii dansau fără să deranjeze pe nimeni, accesând cele trei canale cu bossa – nova, drum & base, electro. Mai rămăsese vin pe fundul unor sticle și cei perspicace le ghiceau din ocheade. Aflu alte vieți:

Uite-l la Silent Disco pe adolescentul Cehov, așa i-am spus eu. Știa rusă, frate, jucase la liceu în Republică, „Pescărușul” în rusă. Vorbea de muzică ca de palma lui dreaptă. Glumea fără tăgadă, dar era și serios. Citea filozofie, Nichita Stănescu, vorbea de etică și dansa pe ritm cu figuri. Era un fel de tocilar, dar și un fel de actor.

Uite-o pe Ana-Maria. Am dezbătut parașutismul și insectele silofage. Făcuse și parașutism la Clubul Aeronautic, știa ce e aia o parașută de rezervă, pentru că fusese în pericol o dată, când aproape dăduse aparatul cu ea de pământ.

Insectele?

Ana terminase restaurare la Arte și-mi povestea de cum se îndepărtează armatele insectelor din lemn. Așa o lume minusculă, de care Ana avea cunoștință. Poți îndepărta insectele adulte și larvele, dar nu ouăle, pentru ouăle rezistente la substanțe trebuie să aștepți să eclozeze și apoi faci alt tratament, îmi povestea. Se ocupa de mobilier vechi, de scaune brâncovenești și scrinuri, de piese funcționale, dar și de cele muzeificate. Repara icoanele, catapetesmele și lucra și în atelier icoanele ei.

Acum, la FILIT, venise cu stand-ul Muzeul Memoriei.

Acolo puteai, printr-o instalație interactivă, să asculți mesaje din trecut și să-ți înregistrezi mesaj vocal pe care inițiatorii proiectului urmau să ți-l transmită peste fix un an. Culmea, va fi mesaj din trecutul tău, cum îi spunea Ana.

Oamenii Feel It:

Lungu