2 minute la Înviere, 32 la șaorma cu "de toate". Perspektiva creștin-șaormerie 2018

Și preotul de la biserică ne-a zis-o: „Veniți de luați Luminăăăă!”. Și n-a cântat cocoșul a doua oară: „Hristos a-nviat!” că deja era îmbulzeală la ieșire. După slujbă, am lăsat și eu biserica în urmă. Și, pe drum, am văzut. La șaormeria din drum era coadă de jumătate de oră și mai mult. Nu cumva românul, PostOmul, și-a schimbat tabieturile de Paște 2018? Trăim creștin-șaormerie ? Veniți să luați lumină durează 2 minute max. Veniți de luați șaormă, cu mult mai mult?

Și, recunosc, că nostimă mi-este imaginea în care șaorma era ținută în mâna stângă și lumina în cea dreaptă. Ambele stăteau, demne, drepte ca lumânările.

Dar, ce-o fi de râs, mi-am zis, nu cumva s-au schimbat obiceiurile de consum?

Nu cumva avem o nouă regulă, creștin-șaormară? Nu cumva funcționează un alt român? Un PostOm(termen preluat din Rosi Braidotti)acolo și el, stăpânit de tehnologii, pulsiuni, adică toane. PostOm care ține post doar de-i virală abținerea pe net. Care și-a marcat secunda de religiozitate, dând check-in la biserică. Un PostOm care a virat rapid de la cele creștine la cele digestive. Pur și simplu, la un click distanță de la biserică la șaormerie.

Este o constatare, nu-i nimic de înjurat, nici de râs.

Eu am apucat loc la Înviere aproape de Ieșirea din curtea bisericii. Nici clopotul n-a bătut a doua oară, nici preotul nu spusese: Hristos a-nviat!. PostOmul acesta pe mine m-a îmbrâncit din calea lui. Pur și simplu, voia să iasă. I se încheiase timpul. Voia să treacă spre alt program, proiect, experiment. Eu n-apucasem Lumină încă, eu încă așteptam toată cântarea.

Trăiesc Învierea ca o re-culegere a mea din cele întunecoase, ale vieții valuri. Este momentul meu în care fac pace cu lumea, cu mine. Asta-i Re-culegerea. Și lumina o primesc cu oarecare temere. Ce-o fi? Ce mă-așteaptă? ce-i cu mine pe lumea asta?

Și n-a fost să fie în 2018. Dat deoparte de iureș, n-am putut nici să mă adun.

Forfota continuă mă făcea ne-atent. Am devenit neliniștit că n-am Lumină. Că lumina mă ocolește. Nu, nu-s religios crunt, dar îngădui creștinismului tabieturi în viața mea. Și dacă le îngădui, puțină pace vreau spre a trăi ritualul.

PostOmul pedalează spre Lumina lui „cu de toate”.