24 ianuarie – Unirea cea mica. Motiv sa revedem filmele romanesti istorice. Burebista, Stefan cel Mare&co sunt intruchiparea lui Ceausescu
In asteptarea sarbatoririi Unirii de pe 24 ianuarie 1859, Perspektiva a revazut filmele istorice romanesti. Burebista, Decebal, Mihai Viteazul, Stefan cel Mare, Vlad Tepes sunt construiti dupa chipul si asemanarea lui Nicolae Ceausescu. Si pe un singur sablon psihologic, cel al grandilocventei. “Boala” ne-a lovit si dupa 1989. Dovada: Carol I, din filmele lui Sergiu Nicolaescu. Nu vi se pare ca noi ne si gandim istoria precum in aceste filme? Alternative? Da, documentarul lui Andrei Ujica din 2010, “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu.”
Primul film romanesc = film istoric. De ce?
1. Este o misiune patriotica sa transcrii o pagina de glorie nationala. Se observa, dealtfel, exaltarea filmului. De ce era nevoie?
2. Subiectul, in sine, aducea popularitate realizatorilor si industriei. De ce era nevoie?
3. Cinematografia era in faza sa de lux si, bineinteles, de pionierat.
Cazul Germaniei. Filmul-industrie, filmul propaganda
Germania a reinterpretat istoria in favoarea sa. Filmul a devenit propaganda in favoarea Puterii. Leni Riefenstahl, cineasta germana, s-a remarcat in Cel de-al Treilea Reich in principal cu filme documentare de propaganda pentru partidul nazistilor NSDAP. Se povesteste despre Leni ca a constituit un exemplu tipic de aplicare a “moralitatii selective” a criticii de arta postbelica. Riefenstahl a dezvoltat o estetica cinematografica, insa niciodata criticii nu i-au iertat raspunderea morala.
Cronologia sinistrei noastre cinematografii. Filmul romanesc istoric intre 1967 – 1980
“Dacii” (1967, r: Sergiu Nicolaescu)
Decebal pasional. Dacii erau mari & tari. Cam asta ne spune filmul. Decebal (Amza Pellea) este vizibil pasionat, un adevarat patriot. “Noi nu ne vom apleca genunchii in fata nimanui”, spune. Istoria este prezentata sententios: dacii sunt viteji, fac brazde de fier mai bune decat romanii, sunt un popor ultradezvoltat, inteligent. O singura intrebare ar trebui sa fluture in mintea spectatorului sceptic: De unde se stiau atatea detalii despre viata dacilor, cand izvoarele istorice sunt vagi? Filmul „Dacii” rescrie istoria, atesta pe pelicula cultul natiunii & mitul stramosului. Ideologia momentului era subjugata de o singura idee: distantarea de sovietizarea tarii. Dacii sunt romani si romanii sunt sovieticii.
“Mihai Viteazul” (1970, r: Sergiu Nicolaescu)
Mihai Viteazul pohticiosul. Mihai Viteazu speech: “O viata avem, romani, si-o cinste! Desteptati-va c-am dormit destul!” Mihai Viteazul pe cal, cu sulita-n mana si cu coiful in crestet. Viteazul indeamna la lupta si striga romanilor sa se destepte. Romana natiune sub comunism jubileaza. Filmul este, desigur, de propaganda. Un mit precum Mihai cu “pohta ce-a pohtit” e bun de exploatat. Lucian Boia scrie in “Istorie si mit in constiinta romaneaca” ca Mihai Viteazul n-ar fi fost perceput drept un unificator de neam decat prin secolul al XIX-lea. Viteazul nu facea altceva decat sa cucereasca, in stil medieval, pamanturi pentru pofta proprie. Raposatul regizor Sergiu Nicolaescu, ridicat la rang de erou national el insusi, povesteste o anecdota in cartea de memorii: Columbia Pictures ar fi vrut sa acorde 4 milioane de dolari pentru a produce filmul “Mihai Viteazul”, insa trebuia sa bage actori americani in roluri principale. Kirk Douglas ar fi trebuit sa-l joace pe domnitorul roman. Cum ar fi fost? Nicolae Ceausescu insa nu a acceptat ideea, a vrut ca actorii sa fie romani pur-sange. Doar olteanul Amza Pellea putea sa-l intruchipeze pe domnitor. Care era contextul social pe timpul realizarii peliculei? O simpla analiza semantica a cateva expresii celebre in epoca Ceausescu ne dezvaluie marotele sociale. Sintagme cunoscute declamate ca leitmotive in epoca ceausista erau: “neamestecul in treburile interne”, “Ceausescu – aparator al drepturilor cetatenilor, al fiintei nationale, al granitelor si resurselor tarii.”
“Stefan cel Mare – Vaslui 1475” (1974, r: Mircea Dragan)
“Vlad Tepes” (1979, r: Doru Nastase)
Lui Vlad Tepes i s-a luat ghimpele, e fara “teapa”. Vlad Tepes promite in film ca o sa curete tara de talhari si tradatori. El reprezinta figura domnitorul autoritar. Filmul se revendica de la traseul pe care il impusese Ceausescu prin tezele din iulie 1971. Pe de alta parte, comunistii “i-au furat teapa” lui Tepes. Povestea cinematografica incearca sa-i spele imaginea proasta din romanul lui Bram Stoker, in care Vlad Tepes e Dracula, vampirul. Mitul sumbrului Tepes trebuia spulberat. Era perceput ca un import capitalist. Replica lui Tepes in film denota insa vehementa domnitorului: “N-au stiut sa va taie la vreme. Talhariile de tot felul, silniciile, minciuna, vanzarea de tara se vor plati cu capul.”. Secventa este, poate, echivalentul Securitatii ceausesti, care “purifica” societatea de cei care se impotriveau lui Ceausescu: la canal, prin inscenare de procese. Criteriul era de tip politie politica: divergente politice. Lui Tepes i se da dreptul sa fie autoritar, cat timp scopul este atins: declamatiile care nu admit replica ale domnitorului in film sunt, de fapt, sentintele totalitarismului.
“Burebista” (1980, r: Gheorghe Vitanidis)
Burebista unificator & filosof. Exista o secventa in care burebistii urmaresc o scena de lupta intre ciobanesti. Tot sa-i gadile orgoliul narcisistului Ceausescu, am putea glumi. Ceausescu avea caini labradori (dictatorul iubitor de caini), era denumit “intaiul vanator al tarii.” (avea trofee de vanatoare in casa: capete de ursi, cerbi, caprioare, porci mistreti). Pelicula a fost realizata la aniversarea de 2050 de ani de la “constituirea primului stat dac centralizat”. Deja suntem in plina obsesie protocronista: Sfinxul, capitala Sarmizegetusa atesta, in viziunea comunistilor ca dacii s-au aflat pe pamant romanesc din timpuri stravechi. O inadvertenta istorica. Burebista peroreaza, e revolutionar, e un strateg. Are o grimasa suparata, o morga demiurgica. Emite discursuri politice care reflecta nu istoria, ci nationalismul comunist. Precum Nicolae Ceausescu la plenare.
Sergiu Nicolaescu, cineastul nationalismului de propaganda. Dupa ’89 – Figura lui Carol I, nobilul Triunghiul mortii. (1999) Regia: Sergiu Nicolaescu
Filmul reconstituie luptele purtate de armata romana impotriva ocupantilor germani in primul razboi mondial in localitatile Marasti, Marasesti si Oituz. Nicolaescu ramane cu obsesia nationalismului dupa Revolutie. Cineastul povesteste ca desi a trecut prin toata istoria Romaniei, incepand cu “Dacii”, comunistii nu i-au dat voie sa se apropie de subiectul primului razboi mondial. Motivele: revolutia rusa din 1917 si repudierea casei regale romane de catre comunisti. In “Triunghiul mortii” Nicolaescu joaca rolul regelui Carol I. Intr-o secventa Carol marturiseste ca nu poate fi fericit pentru ca “traieste intr-o lume fara onoare si fara limite morale”. Iorga da replica, identificand pestilenta clasei politice: “Clasa politica confirma ca am ajuns o tara plina de secaturi, cazuta rusinos la examenul de capacitate in fata Europei.” Sergiu Nicolaescu spune, in sfarsit, adevarul? Desigur, filmul are intersectii cu realitatea, asa vrea Sergiu. Dar ce expresii are Iorga: “Aici ne-au adus politicienii ordinari, hotii improvizati astazi in moralisti, ministri ce s-au vandut o viata intreaga, parlamentari contrabandisti.”
“Carol I – Un destin pentru Romania” (2009). Regia: Sergiu Nicolaescu
Un documentar istoric. Asa este prezentat filmul. Structura filmului este bazata pe ideea de flashback din unghiul subiectiv al lui Carol I. Aflat in ultimele luni de viata, batranul rege isi rememoreaza domnia inceputa in 1866, cu momentul ei de varf, castigarea independentei Romaniei. Trend-ul nationalismului in filmul istoric este respectat. Discursul Regelui Carol I este plin de expresii inoportune. Consecinta: filmul provoaca rasul. “Am avut un vis ciudat, care-mi amintea de drumul facut cu trasura de la Giurgiu la Bucuresti. Era prima data in tara. Nici urma de cai ferate. Sate sarace, amarate. Orase mici, dezorganizate. Drumuri desfundate. Si praf. Mult praf.”
Intre 2:50 – 3:50 – Replica lui Carol
Totusi, se poate si altfel: “Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” (2010). Regia: Andrei Ujica
“Autobiografia lui Nicolae Ceausescu” este un film documentar cu caracter biografic de Andrei Ujica din 2010, ce nareaza viata fostului presedinte al Romaniei. Regizorul Ujica s-a folosit de documente de arhiva. A cautat perspectiva obiectiva? Cum te poti raporta la un dictator? Singura reprezentare exacta sunt inlantuirea secventelor in care dictatorul apare “in carne si oase” pe pelicula cinematografica.Fabulatia, fictiunea nu-si au rostul atunci cand prezinti istoria factuala in film. Este filmul cu care regizorul incheie trilogia dedicata sfarsitului comunismului in Romania (“Videogramele unei revolutii”, “Cantitate necunoscuta”). Arhivele televiziunii si a Arhivei Nationala de Filme, care impreuna cu cateva secvente filmate cu camera video pentru amatori, au fost folosite pentru film totalizeaza mii de ore, din care regizorul spune ca a vizionat aproximativ 250. Multe secvente din film sunt fara sunet. „Boala” n-are nevoie de cuvinte.
INTERVIURILE HotNews.ro